Un dobitoc pe care-l cheamă Buzatu şi este şeful pesediştilor din judeţul Vaslui îi „alintă” pe protestatari numindu-i răgălii. Pentru cine nu ştie ce-i aia, să se gândească la nişte buruieni inutile, un soi de scaieţi sau bălării enervante. În acord perfect cu partidul care l-a înălţat pe scaunul de dobitoc-şef de Vaslui, băiatul ăsta uită însă că de răgălii se scapă foarte greu... O spun cu durere şi cred că bănuiţi de ce, pe deasupra îl mai cheamă şi Dumitru...

Răgălii, bălării, scaieţi sau dracu’ ştie ce-om mai fi noi, ăştia care ne opunem şi contestăm în stradă „buna guvernare” pesedistă, uite că vom ieşi în stradă până când se va hotărî d-na Carmen, şefa de la MAI, să se uite la noi ca la nişte oameni, nu ca la niscai răgălii nedorite. D-na ministru pare animată însă de alte sentimente, ea pare a-şi dori să scape ţara de nişte români şi unguri şi nemţi care nu cred orbeşte în Partid, în Conducătorul iubit şi în promisiunile Guvernului de analfabeţi funcţionali care, evident, nu înţeleg nimic din ce citesc.

Miercuri seara, la protestul cu peste 500 de oameni din faţa Prefecturii din Sf. Gheorghe (n-avea nimeni nimic cu prefectul ca persoană, doar că trebuia să ai în faţă un adversar, fie el şi sub forma unei funcţii, altfel urli la lună), pe un frig pătrunzător, o tânără a apărut ca din senin şi ne-a servit cu un pahar de ceai cald de pe o tavă mare. A fost cel mai bun ceai pe care l-am băut în viaţa mea. Exprima solidaritate, empatie şi-un soi de compasiune faţă de toţi cei care suferă din cauza unor nedreptăţi şi care se opun acelor nedreptăţi. M-a impresionat gestul.

Am înţeles că în Capitală se produce acelaşi fenomen: protestatarii sunt serviţi cu ceai, cafea, chiar sandvişuri şi pizza. Oamenii îşi pun la dispoziţie casele pentru a găzdui „răgăliile” din provincie, gest de bunăvoinţă şi solidaritate ieşit din comun. De asemenea, câteva grădiniţe şi cămine pentru copii se obligă să-i primească, să-i hrănească şi să-i îngrijească gratis pe copiii ai căror părinţi se duc în piaţă să protesteze şi care nu vor să-i ia pe-ăia mici cu ei.

N-am auzit în ultimii 27 de ani de astfel de gesturi. „Neam trezit” este o lozincă haioasă, care spune însă foarte mult: începem să fim un neam trezit din somn. În această stare de graţie ne-au adus, culmea, cei care şi-au dorit mai mult decât orice să ne amorţească simţurile, să ne anestezieze cu nişte sute de lei, să ne adoarmă cântându-ne precum Sirenele lui Ulise, plecat să caute lâna de aur.

„Liviu Dragnea şi ai lui, să se ducă dracului!”, se răspunde în stradă minciunilor formulate de liderii PSD într-un program de guvernare de care au şi uitat, adoptând alte priorităţi, care n-au legătură cu prosperitatea românilor, ci cu albirea dosarelor unor politicieni corupţi. Românii nu mai pot fi minţiţi, nu mai ţine cu vrăjeli şi minciunele. Oamenii sunt revoltaţi şi vor rămâne aşa multă vreme. Sper să-i ţină măcar până la viitoarele alegeri, anticipate sau nu.

S-au trezit „răgăliile”, baroane, şi nu prea văd cu ce somnifere crezi tu că poţi să-i adormi iarăşi pentru încă un sfert de secol. Ţi-a dezertat ministrul de Justiţie, dar ăsta e deja loc comun la PSD. Îşi luase concediu, dar a revenit repede pe baricadele fără de lege. Se revoltă chiar pesediştii tăi fruntaşi, baroane, cum ar fi primarul de Iaşi, vreo doi miniştri, nişte secretari de stat... De „răgăliile” din stradă, ce să zic, ăştia nu pleacă nici să-i pici cu ceară prin părţile intime.

Deranj mare, nu? Dar tu, cetăţene baron Dragnea, tu de ce nu-ţi dai, omule, demisia? Nu ţii deloc la ţara asta, nu vezi în ce fundătură o bagi cu fiecare zi ce trece? Nu vezi ce pericol ne paşte sub autoritara ta guvernare? Nu auzi corul de fluierături care răzbate dinspre Uniunea Europeană, SUA şi Canada?! Mă rog, e o întrebare retorică, ştim cu toţii că fără funcţie eşti nimic, aşa că ţi-ai astupat demult urechile. Doar că, ţinând cu dinţii de scaun, îngropi România, şmechere!

Dacă mă întrebaţi pe mine ce va fi mâine, am curaj să răspund: nu ştiu! E un răspuns gândit îndelung, nu? Serios acum, eu nu ştiu când şi cum vom scăpa de baronul de Teleorman, dar nu-mi imaginez că un partid întreg va accepta să fie redus la zero de frica de Justiţie a liderului său. Aşa că, minunea se va întâmpla. Grav e altceva: liderii PSD nu pleacă niciodată de bună voie de la borcanul cu miere. Gândiţi-vă puţin: Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea... Cred că e un virus periculos pe la sediul ăstora, altfel nu-mi pot imagina cum tună şi-i adună! Şi-a fost din rău în mai rău, dacă mă gândesc bine.

(Dumitru Manolăchescu)