Dan Manolăchescu s-a retras din Comisia de Denumire a Străzilor
Decizia vine la scurt timp după ce primarul a anunţat noile denumiri de străzi din municipiu
Președintele PD-L Sfântu-Gheorghe, Dan Manolăchescu, a renunţat public la poziţia din cadrul Comisiei de Denumire a Străzilor care funcţionează la nivelul Prefecturii, după ce a consultat noua listă cu denumiri de străzi propusă la nivelul municipiului.
Reprezentantul PD-L spune că deși la momentul intrării în Comisie a considerat că orientarea lui multiculturală poate înlesni un dialog deschis pe tema schimbării denumirilor de străzi, acum constată că nu poate schimba nimic din ceea ce se întâmplă la acest nivel.
„Când am acceptat numirea, am considerat că eu sunt unul din „acei câţiva” care pot discuta deschis chiar şi pe acest subiect. Constat că sunt depăşit de situaţie şi că orientarea mea multiculturală nu poate schimba nimic din ceea ce se întâmplă cu numele străzilor din Sfântu-Gheorghe.
Prin urmare, îmi dau demisia dintr-o comisie de 5 indivizi în care 2 români (subsemnatul şi dl Valerii Kavruk) nu vor putea hotărî (şi, constat, că nici negocia) niciodată nimic”, a spus Manolăchescu.
Decizia lui vine la scurt timp după ce primarul Antal Arpad a prezentat noile denumiri pentru mai bine de 20 de străzi din Sfântu-Gheorghe.
Vechile nume ale străzilor au fost înlocuite, în mare parte, cu nume care majoritatea evocă personalităţi de etnie maghiară.
Schimbarea denumirilor va fi supusă dezbaterii publice, primarul dorind ca până la finele lunii mai să existe deja proiectele de hotărâre aprobate.
În respectivele proiecte, CL va trebui să aprobe schimbarea de denumiri a peste 20 de străzi, printre care şi a unei părţi din B-dul 1 Decembrie 1918. Antal Arpad a motivat această iniţiativă arătând că multe dintre denumirile străzilor nu mai sunt actuale, ba unele dintre ele sunt chiar proprii perioadei comuniste.
Potrivit schimbărilor, strada Andrei Şaguna va dobândi un nou nume – Kopeczky Sebestyen Jozsef, strada Horia, Cloşca şi Crişan se va schimba în strada Attila, iar actuala stradă Nicolae Iorga se va numi Rakoczi Ferenc, pe porţiunea dintre Piaţa Euro şi strada Nicolae Colan. Pentru piaţa ce se va forma în inimia oraşului, din curţile interioare ale clădirilor Teatrului, Primăriei, Casei Bene, fostului Hotel Hungaria şi blocurilor de locuinţe, cu delimitarea Bdului 1 Decembrie 1918 şi a străzii Grof Miko Imre, municipalitatea a ales denumirea de Piaţa Hungaria; în ceea ce priveşte aleea din curtea interioară a clădirii Teatrului, aceasta va dobândi denumirea de Aleea Thalia.
Potrivit primarului, prin noile denumiri nu s-a încercat doar evocarea unor personalităţi, ci s-a urmărit şi respectarea procentajului etnic din Sfântu-Gheorghe. El a mai spus că, deși etnicii maghiari sunt majoritari cu un procent de 75%, cele mai importante artere ale oraşului poartă denumirile şi numele unor personalităţi române.
Legat de discuţiile privind denumirea de străzi, Dan Manolăchescu a prezentat și un fragment dintr-un eseu publicat în volumul său Mituri ale Ţinutului Secuiesc, arătând că textul a fost scris acum 5 ani, când nici un îi trecea prin cap că ar face parte vreodată dintr-o comisie de denumire de străzi, și este la fel de actual.
Ana Sidon
Petőfi sau Eminescu
Discuţiile despre schimbarea numelui străzilor aduc a George Orwell – „1984” - unde personajul principal, Winston, lucrează la un centru de rescriere a istoriei. Istoria nu există decât prin prisma celor care o scriu şi mai ales o rescriu pentru a fi conformă cu teoriile curente.
„Cine controlează prezentul controlează trecutul, iar cine controlează trecutul controlează viitorul” ne învaţă personajul pe care-l aminteam, dintr-o lume care are, din păcate, prea mult puncte comune cu a noastră.
Acesta, şi nu altul, este argumentul suprem al schimbării numelui unei străzi. Toţi cei care au fost la putere au încercat să „creeze” istorie. Ceauşescu ne-a făcut bulevardele Lenin şi 23 August, iar când s-a renunţat la ataşamentul de valorile comunismului sovietic, în anii ’90 societatea aflată la putere i-a găsit nume noi: Grigore Bălan, 1 Decembrie 1918. Acum numele se va schimba probabil în Petofi sau Kossuth, după cum va dicta noua putere, de această dată a UDMR.
Şi de data aceasta, ca de fiecare dată, a te împotrivi înseamnă pierdere de vreme. Au vrut secretarii de partid un Lenin sau un 23 August – s-a făcut! Am vrut, apoi, un bulevard Grigore Bălan şi unul 1 Decembrie 1918 - s-a făcut! Vor cei de la UDMR o stradă Petofi, se va face!
La noi, însă, spre deosebire de Braşov sau Bucureşti unde poţi boteza orice stradă cu orice nume, fără să produci vreo mişcare civilă, e altfel. Aceste simboluri au o forţă mult prea mare în judeţul nostru şi, implicit, pot atrage un consum de energii incredibil. Or, asta înseamnă noi controverse şi noi încleştări. Românii nu vor înţelege în ruptul capului de ce trebuie să existe o stradă Petofi, aşa cum nici maghiarii nu vor înţelege de ce nu poate să existe o stradă Petofi. Caz închis din punctul de vedere al dezbaterii, aşa că rămâne, ca şi până acum, poziţia de forţă.
De pe care se pregătesc să discute reprezentanţii celor două comunităţi!
Şi o singură speranţă! Cea că într-un european secol XXI, se vor găsi câţiva care să poată discuta deschis pe marginea acestui subiect. Şi, mai important, să transmită generaţiei următoare că perioada orweliană a trecut, iar disputele pe numele unor străduţe fac parte nu din istorie, ci din propagandă.
(extras din eseul „Petofi sau Eminescu“ publicat în cartea „Mituri ale Ţinutului Secuiesc“, autor Dan Manolăchescu, editura Zaka Edit, 2009)