Stresul ar putea crește proporția așa-numitei „grăsimi brune” capabilă să ardă țesutul adipos alb asociat excesului de greutate, la persoanele cu obezitate și la cele cu un stil de viață sedentar, conform unui studiu britanic publicat în revista Experimental Physiology, citat de revista online ladepeche.fr.

Publicația amintește că în cursul anului 2009, cinci studii științifice au demonstrat că adulții nu posedă numai țesut adipos alb care stochează lipidele, ci și țesut adipos brun, care „arde” lipidele. Acest fenomen de ardere este observat la multe mamifere care hibernează. La sfârșitul iernii acestea încep să ardă acizii grași, din care o parte provin din țesutul adipos alb. De asemenea, găsim această grăsime brună și la pui, pentru a-i proteja de hipotermie.

Cercetătorii britanici au descoperit că stresul generează o activare a grăsimii noastre brune, inclusiv prin creșterea cortizolului, hormonul stresului.

Profesorul Michael E Symonds de la Universitatea din Nottingham și echipa sa au supus unor teste un grup de cinci femei tinere, sănătoase, foarte slabe. În primul rând, ele au fost puse să rezolve exerciții de matematică, în scopul de a le genera o stare de stres. Apoi au fost puse să privească filme video de relaxare.

Pentru a evalua nivelul de stres, oamenii de știință au măsurat nivelul de cortizol din salivă, iar pentru măsurarea activității grăsimii brune, termografia în infraroșu poate detecta schimbările de tempera­tură ale pielii de pe gât din zona de deasupra claviculei unde acest tip de grăsime este cel mai dens din corpul uman.

Potrivit rezultatelor, parcurgerea exercițiilor de matematică a dus la creșterea nivelului de cortizol la femeile participante la acest test, iar grăsimea lor brună a devenit mai caldă. Cu alte cuvinte, starea de stres a permis producția de grăsimea brună și de căldură.

„Majoritatea adulților au între 50 și 100 de grame de grăsime brună a cărei capacitatea de a produce căldură este de 300 de ori mai mare decât orice alt țesut al corpului, grăsimea brună având potențialul de a metaboliza rapid glucoza si lipidele”, a explicat profesorul Michael E. Symonds.

Exista, de asemenea, o relație inversă între cantitatea de grăsime brună și IMC (indicele de masa corporală). Cu cât o persoana are mai multă grăsime brună, cu atât mai mult indicele său de masă corporală este mai scăzut.

Acest studiu va deschide noi piste pentru cercetători în materie de tratamente împotriva obezității introducând stresul ca terapie posibilă, asociat cu activitatea fizică și dieta care acționează, de asemenea, asupra grăsimii brune, spre deosebire de stresul cronic și sever care epuizează metabolismul și duce spre diferite patologii umane, notează ladepeche.fr.