Interviu cu tatăl campionului covăsnean la motocros, Ördög Zoltán 

Ördög István nu este doar tatăl lui Zoltán, unul dintre tinerii piloți de top ai României, în vârstă de 16 ani, ci este și cel mai mare susținător al său, este omul de la care a moștenit iubirea pentru motoare. Încă de când Zoltán avea doar 4 ani, tatăl și fiul își petrec timpul pe traseele de motocros. Tânărul, care este acum elev în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Nagy Mózes” din Târgu Secuiesc, a obținut anul trecut titlurile de Campion Național și Campion BMU European la clasa MX Junior 125, iar la final de sezon a cucerit și premiul Sportivul Anului 2022 la motocros. L-am întrebat pe tatăl său despre planurile lor pentru noul sezon, despre cum se desfășoară antrenamentele și despre cum este să fii tată de copil campion, iar răspunsurile le regăsiți în următorul interviu. 

– De la ce vârstă e pasionat Zoltán de acest sport și de unde i se trage?

Zoltán a început la 4 ani, prima lui cursă fiind o cupă de motocros, organizată de mine în comuna natală Ojdula, în 2010. După care, de la începutul anului 2011 și până acum, adică timp de 12 ani, au fost numai competiții și pregătiri, fără pauză. Pasiunea o are din familie, eu fiind sportiv la karting și la auto, dar motocrosul mi s-a părut mie un sport atât de frumos și spectaculos, încât am încercat să-l ghidez pe băiat spre această cale. Mult prea tare nu trebuia să-l conving, deoarece Zoltán de mic se juca cu machetele de motociclete de motocros. Făcea trasee, circuite cu mâna în grădină, în groapa de joacă de nisip, chiar și în casă, seara apuca să facă numai sărituri peste tot pentru motoretele lui în miniatură.

– Cum a fost pentru Zoltán anul competițional 2022? 

Anul 2022 a fost un an lung și să nu spun chiar greu, dar nu a fost ușor. Am avut multe curse. Primăvara și toamna, aproape toate weekendurile eram pe drumuri și la competiții.

– A reușit să participe la toate competițiile la care și-a dorit?

A reușit la toate, cu succese și de câteva ori și fără. Dar la final totul a fost cu bine și cu bucurii. A făcut campionatul național, campionatul BMU european și câteva curse din campionatul din Ungaria, zeci de curse, toate la valorile lor. Am avut etape mai puțin reușite, fără nici un punct, astea cu probleme tehnice și odată din cauza unei căzături, datorită unui adversar, cu care s-au agățat după start, iar restul cam toate au fost pe podiumuri și aproape pe cel mai înalt nivel, locul 1. 

– Care este rezultatul de care este cel mai mândru?

Rezultatele au fost după meritul lui. Anul trecut, a obținut titlurile de Campion Național și Campion BMU European la clasa MX Junior 125, iar la final de sezon a cucerit și premiul Sportivul anului 2022 la motocros. Toate aceste titluri le-a mai avut de câteva ori, pe parcursul carierei sale. În 2019, a fost ales ca cel mai bun sportiv din Europa la o competiție de monomarcă, desfășurată în Olanda și Spania. Din păcate, în anul următor, în 2020, „înșelăciunea globală covid” a dat totul peste cap. 

– Cu ce se ocupă acum, când e pauză competițională?

Toate pauzele, după terminarea unui an competițional și până la celălalt, sunt de folos pentru pregătire. Pe lângă viața de zi cu zi, familie, liceu, facem antrenamente fizice și tehnice, în limita posibilităților. Asta pentru că vorbim de un sport tehnic, foarte scump. Niciodată nu sunt suficiente antrenamentele pe motocicletă. La acest nivel ar trebui să avem două, poate chiar trei motociclete pe sezon, ceea ce este inaccesibil pentru noi. Antrenamentele le facem pe unde apucăm, unele mai aproape de casă, restul mai departe, ceea ce solicită iarăși bani pentru toate. Am avut noroc cu vremea blândă din decembrie și ianuarie și am profitat de ea. Aproape toate weekendurile a stat pe motor. Acum, în perioada 12-26 februarie are ocazia cu echipa lui, cu care e de 5 ani împreună, să participe la un cantonament în Spania la unele circuite de renume în lumea motocrosului, acesta fiind un mare progres înainte de startul sezonului competițional 2023. 

– Cum arată o zi de antrenament? Unde și cât de des se antrenează?

Cum am mai spus, antrenamentele le facem cât de des putem. Orele de antrenament sunt foarte scumpe, combustibilul, materialele consumabile etc. Motocicleta este destul de sensibilă și costisitoare la uz. Locațiile, cum am spus, sunt și ele mai aproape, dar majoritatea sunt departe. Pot să zic că antrenamentele sunt foarte grele din cauza bugetului mic. 

– Ce ar vrea să obțină în acest an?

Anul acesta încă nu știm chiar sigur. Totul depinde de echipa din care face parte (Top Cross TCS Ciolpani) și, cum am mai specificat, totul depinde de buget. Unele competiții deja au luat startul. Pentru noi, cea mai apropiată ar fi, după plan, în luna martie, după care o să aibă loc nenumărate curse la care am vrea să participăm. 

– Care este cel mai mare vis legat de motocros?

Visuri, mai mult cred că am avut, decât să avem. Fără să mint, spun că aproape toți concurenții vor o țintă la nivelul cel mai ridicat, cum ar fi nivelul mondial, un nivel foarte greu de atins, mai ales din zona noastră. Toate acestea sunt departe, nu în ultimul rând și nivelul. Așa că rămânem cu mai puține visuri și facem ce putem, ceea ce ne este nouă mai aproape de atins.

– Care sunt sportivii care îl inspiră?

Ca mulți sportivi din lume care au idoli, și Zoltán are câțiva. Nu cred că pot specifica vreunul în mod special, pentru că, umblând la multe curse internaționale/mondiale, a avut ocazia să îi întâlnească pe câțiva dintre cei mai buni, chiar și la câteva antrenamente și competiții au fost împreună. Cred că, începând de la nivel național și până la cel mondial, are și el câțiva buni piloți/prieteni/adversari care îl motivează în continuare.

– La final, aș vrea să știu cum este să fii părinte de copil campion? Ce implică asta? E vorba de unele sacrificii pe care trebuie să le faceți? Pentru că răsplata e pe măsură, având în vedere că vă face mândru de atâtea ori. 

Sunt mai mult decât un tătic obișnuit, cred, pentru că în aceeași persoană sunt și șofer, mecanic, manager, etc. De fapt, în această activitate suntem implicați toți membrii familiei. Fiecare persoană are funcția și activitatea lui. Înainte de a veni weekendul în care sunt cursele, împachetăm, fiecare cu lucrurile sale, adică eu cu tehnica, Zoltán cu echipamentele, mămica e cu hainele și mâncarea, sora mai mare cu restul, administrativele. Având o mașină de locuit în ea, un camper și totodată și un service mobil pentru motociclete, este mai simplu la competiții, pentru că nu trebuie să umblăm după cazare. Dormim în ea, gătim, ne spălăm și practic facem toate nevoile în aceste perioade. (...) Deci, nu este deloc ușor acest stil de viață. Mulți nu cred, doar gândesc, oare câți bani câștigăm noi din asta, dar adevărul este că nici măcar o vacanță nu prea facem, fără curse sau cantonamente. Nu ne pare rău de nicio zi pe care am petrecut-o făcând această activitate. Încercăm să continuăm, în limita posibilităților, pentru că începe să fie foarte greu. Cum crește copilul, cresc toate, și mai ales bugetul! Avem un minim de sprijin de la echipă și de la câțiva prieteni mai apropiați. Datorită lor, mai putem supraviețui câte un sezon. Și dacă mă întrebați de mândrie, sigur sunt și suntem mândri de el, în primul rând pentru ceea ce face cu multe sacrificii și nu în ultimul rând pentru că el a crescut și trăiește altfel decât un copil obișnuit. Este mult mai educat, ordonat, discută cu oameni din medii diferite, are program diferit decât restul și pentru ce sunt cel mai mândru este că face un sport foarte greu, unde tehnica, gândirea, efortul fizic/tehnic și spiritual sunt la maxim. Într-un cuvânt, motocrosul este aproape cel mai greu sport din lume, și nu numai din spusele mele, ci așa arată și statistica.

Sursă foto: Facebook/ Ördög István