INTERVIU 7 octombrie 2022

„Ne-am obișnuit să fim triști, în ciuda faptului că avem absolut de toate”

de Iulia Drăghici - Taraș | 1872 vizualizări

Interviu cu Mădălina Roman, „Best Chef” la Gala Horeca Women Awards 2022 

Chef Mădălina Roman, creatoarea brandului Szikra, restaurant care vara aceasta a fuzionat cu Isabella Boutique Hotel și s-a mutat din strada Gödri Ferenc în strada Oltului, dar care rămâne pentru Sfântu Gheorghe un etalon în domeniu la nivel național, este acum deținătoarea titulaturii de „Best Chef” din România, potrivit Galei Horeca Women Awards, organizată de publicația „Trends by HRB”. Decernarea premiilor a avut loc la București, în cadrul unui eveniment care a celebrat reușitele femeilor din industria ospitalității. Am profitat de prilej și am povestit cu Mădălina nu doar despre ce reprezintă acest premiu pentru ea, dar și despre alte evenimente din viața sa, printre care și cea mai recentă aventură – călătoria în Kenya, unde a salvat broaște țestoase. 

Ne-am bucurat să aflăm că titlul de „Best Chef” la Horeca Women Awards Gala, primul eveniment din România ce aduce în lumina reflectoarelor leadership-ul feminin din industria ospitalității, a venit la Sfântu Gheorghe. Ce înseamnă pentru tine acest titlu? 

– A fost copleșitor. De regulă nu acord mare atenție premiilor. Nu m-au interesat în mod deosebit. În schimb, în momentul în care îți dai seama că lumea te apreciază pentru ceea ce faci și te întâlnești cu oameni care îți spun „faci o treabă bună, fă-o în continuare!”, îți dai seama că ai o contribuție mică la toată industria asta, care se poate schimba în fiecare an în mai bine, aprecierea asta contează. Muncind în fiecare zi, ca nebuna, câte 16 ore pe zi, e ca o recunoștință. 

Cum ți s-a părut competiția, pentru că, alături de tine, au mai fost încă trei finaliste care ar fi putut obține titlul de „best chef”? 

– Nu o consider competiție. Cred că fiecare dintre noi avem bucătării diferite, stiluri diferite. Fiecare poate să fie bun într-un anumit moment. Dacă anul ăsta a fost anul meu, îmi doresc ca anul următor să fie al oricăreia dintre ele. Mie mi se pare foarte important să înțelegem că noi suntem o echipă. Da, ok, îmi recunosc și valoarea mea, pentru că știu că am muncit foarte mult și merit niște lucruri, dar în același timp îmi doresc ca fiecare femeie să câștige. E o industrie foarte grea și e o industrie în care nu ni s-a dat o șansă. Dar cred că, dacă vom pune România pe harta gastronomică a lumii, cu siguranță vor fi și femei chef acolo în top. 

Auzim, în general, că cei mai buni bucătari sunt bărbați. Cum vezi tu rolul și locul femeii în bucătărie, în industria care acum te-a premiat?

– Cred că a fost un pic subestimat multă vreme, dar lucrul ăsta se întâmplă și pentru că este o muncă grea și este o muncă destul de masculină, de anduranță. Dar este și multă muncă de creativitate, organizare, curățenie. Lucruri pe care femeile știu foarte bine să le facă. În momentul în care femeile au realizat ce pot să facă, au reușit să iasă în față. Bucătăria nu înseamnă doar cratițe mari, doar forță. Este presiune, da, dar și femeia rezistă la fel de bine. 

Dar evenimentul de la București, gala din 29 septembrie, cum a fost? 

A fost foarte frumos, o gală unde m-am simțit apreciată și la rândul meu îi apreciam pe toți cei care erau acolo. Se simțea asta în sală. Oamenii erau bucuroși că se întâlnesc unii cu alții, bucuroși că pot să facă poze unii cu alții. De asta zic că a fost cumva copleșitor. 

Dacă ne întoarcem pe plan local, știm că s-au întâmplat schimbări în viața „Szikra”, respectiv că restaurantul s-a mutat din strada Gödri Ferenc pe strada Oltului, sub umbrela Isabella Boutique Hotel. Poți să ne spui ce a condus la această schimbare? 

– Schimbarea are la bază un parteneriat între două antreprenoare, care își doresc să ducă gastronomia la alt nivel. Practic, eu mi-am dorit foarte mult să rămân pe partea de bucătărie și să nu mai am de a face cu partea administrativă, care îți mănâncă foarte mult timp și îți taie din creativitate. Iar Ágnes și-a dorit un restaurant care să funcționeze în incinta hotelului, ceea ce mi se pare normal, mai ales în momentul în care construiești un hotel frumos, ai o grădină proprie, să poți să oferi și un serviciu de restaurant funcțional acolo. Mutarea, deși a fost o decizie grea, mi s-a părut firească pentru ceea ce îmi doream eu personal, dincolo de brandul pe care l-am construit. Am vrut un pic mai mult timp liber, pe care să îl folosesc pentru a crea rețete, nu doar pentru a face parte administrativă. 

Cum ai ajuns din bucătărie, din Sfântu Gheorghe, la salvat de țestoase, în Kenya? 

– Mi-am dorit foarte mult să am o vacanță, în care să simt că fac și altceva. Nu neapărat să stau pe o plajă, ci să mă simt împlinită. Eu mă simt împlinită în momentul în care sunt în natură, pe lângă animale, sau când la sfârșit de zi pun capul pe pernă și știu că am făcut un bine. Mi se pare important să faci orice fel de bine. Am ajuns întâmplător, pentru că a fost un cadou, să fac voluntariat tocmai în Africa. Dar e o provocare să pleci singur în cealaltă parte a lumii, 28 de ore pe drum, fără să cunoști pe nimeni, fără să știi ce urmează să faci, care este programul, cum te vei descurca. Dar e important că te adaptezi și îți dai seama că oamenii frumoși, oamenii deschiși sunt peste tot. Cel puțin în Kenya, unde am fost eu, am întâlnit niște oameni incredibili. Nu a fost un moment în care să nu mă simt în siguranță. E o țară foarte, foarte săracă, dar eu zic că sunt mult mai bogați decât suntem noi. Și când te întorci acasă, îți dai seama că nu avem nevoie de 90% din lucrurile pe care le avem. Ne-am obișnuit cu un confort și ne-am obișnuit să fim triști, în ciuda faptului că avem absolut de toate. Suntem triști că nu ni se încarcă telefonul sau că nu am găsit nu știu ce produs la supermarket. Eu am trăit două săptămâni acolo cu orez cu linte, cu orez cu fasole, legume din grădină și fructe din copac. Acolo mi-am dat seama că pot să trăiesc și să zâmbesc în fiecare zi. Nu trebuie să mă supăr pe mărunțișurile consumerismului. 

Ce crezi că ai adus de acolo și poți să aplici în bucătăria ta? 

– Răbdare și determinare. Am întâlnit acolo niște oameni foarte răbdători, care își fac meseria de foarte mulți ani, în fiecare zi, cu aceeași pasiune. Am întâlnit un om care de 20 de ani, zi de zi, salvează broaște țestoase. Zi de zi. Cu siguranță are o misiune. Mi se pare incredibil să fii atât de determinat. Nu își dorea bani, nu își dorea averi, ci să fie liniștit când se culcă seara. Deci determinare, fără doar și poate. Dar și mai mult respect pentru ingredientele pe care le folosim. Și dragoste, zâmbete. Oamenii ăia zâmbeau tot timpul, spre deosebire de noi. 

Cum simți acum că și-a pus amprenta perioada pandemiei, care a afectat foarte mult domeniul Horeca, asupra ta? 

– Vorbesc la general, dar cred că în pandemie am pierdut foarte mulți oameni. Fiindcă am uitat să mai fim oameni. În prima parte a pandemiei ne-am unit. În a doua parte a pandemiei ne-am destrămat. Ceva ce ar fi trebuit să ne unească pe termen lung, ne-a dezbinat de fapt. Oamenii au părăsit locurile de muncă din cauza angajatorilor care i-au lăsat baltă. Noi am reușit să rămânem o mână de oameni. Nu am rămas toți, dar eu simt că, după doi ani jumătate de pandemie, noi am rămas mai uniți, dar în același timp un pic mai egoiști cu timpul nostru. Fiecare și-a dat seama că are nevoie de timp liber, să se bucure mai mult de anumite lucruri. Nu am mai văzut aceeași determinare, raportată la muncă, așa cum era înainte. În momentul în care pandemia a trecut, toată lumea și-a dorit timp pentru el, ceea ce e firesc. Acum cred că trebuie să învățăm să îi facem pe oameni să fie determinați și în muncă, dar să aibă și timpul lor liber. Trebuie să găsim un echilibru. Eu respect timpul liber al omului, pentru că știu ce înseamnă să nu îl ai. Știu ce înseamnă să îl redobândești, și atunci cred că ar trebui să găsim acest echilibru între muncă și timp liber. 

Ce urmează pentru chef Mădălina Roman mai departe? 

– Urmează o perioadă în care îmi doresc să mă plimb un pic mai mult prin țară, o perioadă în care vreau să fac mai multe evenimente private, sau în colaborare cu alți bucătari, să mă întorc o perioadă la consultanță, pentru că sunt foarte multe restaurante care au nevoie de meniuri, de training al bucătarilor care își doresc să crească, să evolueze. Urmează să ies din bucătăria mea și să mă plimb un pic, să îmi ofer cunoștințele și în alte locuri. Asta îmi doresc în următorii ani de zile. 

Sursa foto: Facebook/ Mădălina Roman

Distribuie articolul:  
|

INTERVIU

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.