Interviu din cadrul campaniei „Femei care fac diferența: 20 de portrete”

În rândul femeilor din județ care fac diferența se numără și Józsi Kinga. Este mamă, soție, antreprenoare și artistă. Reușește mereu să fie în mijlocul comunității și să adune în jurul său oameni care îi împărtășesc valorile. Este pasionată de tot ce e frumos și îi place să creeze frumosul cu mâinile ei, iar acesta capătă forma unor vase din lut care îi poartă amprenta. Pe lângă asta, Kinga luptă pentru sustenabilitate și împărtășește din cunoștințele pe care le are la acest capitol cu toți cei care vor să consume cât mai puține resurse și să aprecieze calitatea, nu cantitatea. Am întrebat-o, printre altele, ce o face fericită, ce valori stau la baza relației cu cei doi copii și care crede ea să este rețeta succesului, iar răspunsurile ei inspiraționale se regăsesc în următorul interviu.  

Ai un model feminin care te inspiră? Cine este și ce calități are?

Sincer, toate femeile mă inspiră. Sau mai bine zis, marea lor majoritate. Îmi place să observ, să văd ce face o femeie să fie frumoasă, ce o face să devină urâtă, mai ales la comportament, ce o face puternică, ce o face să râdă, ce o face fericită, să plângă, să urle, să se teamă, ce o satisface, cu ce probleme se confruntă. Deci mă interesează emoțiile femeilor și care sunt momentele din viața lor care scot la suprafață aceste emoții. De aceea spun că învăț de la toate. Se întâmplă să fie și lecții de genul „așa nu!”, dar acestea sunt cele mai valoroase. Să nu îți închipui că stau la o masă și mă uit de jur-împrejur și așa observ. Vorbesc de fiecare moment al zilei, când îmi trăiesc viața de zi cu zi, printre colege, prietene, femei cu care interacționez. 

Legat de calitățile pe care le au femeile care mă inspiră, aceste femei trebuie să fie puternice, sincere, trebuie să știe să recunoască atunci când greșește, trebuie să știe să zâmbească, să râdă și trebuie să știe să plângă. Trebuie să știe să ceară ajutor și trebuie să ajute! Necondiționat!

Ce te face fericită?

Sunt zile când orice și sunt zile când nimic. Este ceva de genul – totul sau nimic, alb și negru. De multe ori îmi pun întrebarea dacă sunt fericită. Lucrez foarte mult cu mine însămi. Încerc să-mi găsesc fericirea în orice lucru mărunt. Dar cred că intensitatea sentimentului este cel mai important lucru. Sunt fericită când pot să fac ceea ce îmi place și ceea ce îmi umple sufletul. Orice moment cu familia, discuțiile deschise cu membrii micului meu trib, discuțiile cu Norbi, băiatul meu, despre viețile noastre anterioare,  despre cât de mare sau mic e universul, despre Dumnezeul lui și Dumnezeul meu, despre bine și rău, acestea sunt momente de fericire și împlinire. Alte momente care mă fac fericită sunt rarele excursii cu busul cu elefănței, micile escapade cu soțul meu, când reușim să fim acasă, ceea ce este un lux.

De asemenea, sunt fericită când sunt pe roata olarului și când îmi ies obiectele din ceramică așa cum mi le-am închipuit. Când desenez pe vasele mele de ceramică Micul Prinț sau o păpădie, orice. Acestea sunt momentele din viața mea când mi se umple sufletul. Este un sentiment extraordinar. Când o ascult pe Bianka, fiica mea, cântând, e o fericire pură. Mi-am dat seama că atunci când sunt mulțumită de mine, atunci sunt și fericită. Când mă simt mizerabil, incredibil, dar se mai întâmplă, atunci nimic nu mă poate face să zâmbesc măcar. 

Cum este să fii mamă a doi adolescenţi? Unul dintre ei a și depășit această etapă, de fapt. Ai dificultăţi de relaţionare cu ei?

Wow, sunt mamă a doi adolescenţi! Da. Norbert are 20 de ani, iar Bianka face 16 ani în august. Sunt o mamă împlinită. Dacă aș putea da timpul înapoi, cu siguranță aș fi mama a 3 sau 4 copii. Revenind la întrebare, cum zi de zi mă întâlnesc cu tot felul de oameni, sunt din ce în ce mai mândră de copiii mei. Nu sunt atât de adolescenţi. Norbi a trecut de fazele tipice, iar Bianka încă nu are astfel de faze. Sunt copii tare faini. Sunt atât de mândră de ei, încât mi se umplu ochii de lacrimi. Cred că acesta este un alt moment de fericire. Da, cu siguranță! Când mă gândesc la copiii mei, sunt fericită! Evident, au fost momente când îmi venea să-mi smulg părul din cap, dar cred că e din cauza așteptărilor prea mari pe care le am de la cei din jurul meu, mai ales de la cei pe care îi iubesc. Am ridicat ștacheta prea mult,  cred.

În ceea ce privește relaționarea cu ei, nu am probleme. Avem discuții foarte libere, despre orice. Deseori aud că nu e bine să fii prieten cu copilul tău, că trebuie să îți știe de frică. Ce? Nu sunt deloc de acord cu această afirmație. Dar chiar deloc. Dacă eu nu sunt prieten cu ei, cine să fie? Orice problemă ar avea, dar absolut orice, noi ca părinți, trebuie să fim alături de ei. În primul rând! Sinceritatea este cuvântul de bază, în orice relație, deci evident și cu copiii! Atât de des îmi spun că sunt fericiți că noi suntem părinții lor. Asta e de bine! Viitorul sună bine!

Care este, în opinia ta, rețeta succesului? 

Nu există așa ceva. Ăsta e unul din ingrediente. Nu există doi oameni la fel, deci despre ce vorbim? Ceea ce mi se potrivește mie, nu are cum să ți se potrivească ție. Nu are cum. Avem sistem de valori diferite,  prioritățile sunt diferite, chiar succesul are semnificații diferite de la om la om. Sunt anumite ingrediente general valabile, dar rețeta este unică pentru fiecare. Fiecare din noi trebuie să facă zeci de mii de încercări până ne iese. Aruncăm o grămadă de rețete, până ne iese așa cum vrem. Și această rețetă, care credeam că a ieșit perfect, trebuie să o adaptăm mereu. Este un perpetuum mobile, căci așa suntem și noi, și cei din jurul nostru, și factorii externi care ne influențează întreg universul. Dar cred că ceea ce influențează cel mai mult rețeta proprie a succesului sunt trăirile interioare. Indiferent ce și cum spune lumea din jurul tău, ceea ce TU faci sau spui te caracterizează pe tine! Asta e important la rețeta succesului. În ceea ce privește ingredientele general valabile, chiar dacă sună a clișeu, pot spune doar atât: never give up! (din engl.: nu renunța niciodată). Un vechi prieten mi-a spus la un moment dat: „Fiecare șut în fund e un pas înainte”. Așa și e. Ar fi frumos să nu primim șuturi, dar, na, nu trăim într-un fairy tale (din engl.: basm). Ar fi plictisitor. 

Universul îți dă palme, șuturi, te doboară, te scutură, parcă ai fi într-un roller coaster, dar și când cobori... eu cred că asta e rețeta mea a succesului. De fiecare dată când mă dau jos din roller coasterul universului, trag linie. Asta s-a întâmplat pentru că trebuie să îmi dau seama ce am învățat, ce trebuie să mai învăț, iar dacă mi se repetă lecția, e clar că n-am învățat-o. Și până nu iau nota de trecere, o să o tot repet greșeala. Dar repet, nu renunța niciodată! Și, sub nicio formă, niciodată să nu încerci să cobori din roller coaster în timp ce te învârte și te ridică la cer.