Proclamarea independenței statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan, ci o încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranității otomane.

În acea zi memorabilă, Mihail Kogălniceanu, declara în Parlamentul țării: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Independența astfel proclamată trebuia consfințită și apărată pe câmpul de luptă spre a putea fi impusă forţelor militare turceşti și recunoscută apoi de puterile europene.

Al doilea eveniment se referă la ziua de 9 mai 1945, zi în care Aliaţii din cel de-Al Doilea Război Mondial au obținut victoria împotriva Germaniei naziste, punând astfel capăt celei mai pustiitoare conflagrații din istoria continentului european.

În data de 9 mai 1945, la cartierul general sovietic din Berlin se semna actul de capitulare necondiţionată a Germaniei, act care a marcat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial pe teatrul european de război, considerat a fi cel mai mare şi mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii. Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni, aproximativ 3% din populaţia mondială de la acea vreme, alte zeci sau sute de milioane de oameni fiind răniţi sau rămânând infirmi.

După ce a reuşit să anexeze Austria în martie 1938, fără a trage vreun foc de armă, şi ulterior teritoriile de vest ale Cehoslovaciei, Adolf Hitler a cerut Poloniei să-i asigure un culoar de trecere - coridorul Gdansk, între Prusia orientală şi restul Germaniei, cerere respinsă de Varşovia.

La 1 septembrie 1939, fără o declaraţie formală de război, armata germană atacă Polonia. 17 zile mai târziu, U.R.S.S. invadează estul Poloniei, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov, semnat în 23 august 1939.

După aproape 6 ani de război devastator, care a cuprins cea mai mare parte a lumii şi în care a pierit 3% din populaţia mondială, la începutul lunii mai 1945 Germania nazistă a capitulat necondiţionat în fața trupelor aliate. Însă cel de-Al Doilea Război Mondial s-a încheiat la 2 septembrie 1945, cu capitularea Japoniei, după folosirea bombelor atomice americane la Hiroshima şi Nagasaki (6 şi 9 august).

Winston Churchill, Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D. Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945. Printre hotărârile luate au fost: organizarea Naţiunilor Unite, declaraţia asupra Europei eliberate, dezmembrarea Germaniei, zonele de ocupaţie şi comisiile de control în Germania, chestiunea daunelor de război şi situaţia Poloniei.

Armata Roșie, (inclusiv cei 78.556 soldați ai Armatei I poloneză) a început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945. Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat. Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp.

Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri. Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea. Ca un ultim efort de război, Führerul a cerut tuturor civililor, inclusiv copiilor, să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm.

Când această ultimă încercare a eșuat, Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker, un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului, unde, la 30 aprilie 1945, Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa, Eva Braun.

Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims, în Franța, pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații. Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai, ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai.

Sovieticii au cerut ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice. Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai, încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai, din cauza diferenţei de fus orar.

Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai, iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai.

Războiul costase viaţa a aproximativ 60 de milioane de oameni. Sovieticii au pierdut, potrivit istoricilor, 25 de milioane de oameni, civili şi militari.

În afara de morţii din tranșee, ruşii, englezii, francezii sau nemţii au suferit şi în urma epidemiilor izbucnite sau a lipsei de hrană. Urmare a masivelor pierderi umane, toate țările angrenate în război s-au confruntat cu o acută lipsă a forţei de muncă, scădere a natalităţii şi a speranţei de viaţă.

Guvernele au fost nevoite să despăgubească o mare parte a categoriilor care au avut de suferit de pe urma războiului – văduvele, orfanii, invalizii – secătuindu-şi economiile distruse.

Cel de al treilea eveniment este ZIUA EUROPEI – „Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice… Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie”. (fragment din textul propunerii prezentate de ministrul francez al afacerilor externe Robert Schuman, care a stat la baza creării Uniunii Europene de astăzi)

În fiecare an, la 9 mai, se serbează Ziua Uniunii Europene, pentru a marca istorica declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor seculare dintre cele două state.

Decizia a fost luată de Consiliul European de la Milano, în 1985.

Declaraţia Schuman a stat la baza amplului proces de construcţie a unei Europe unite. Statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.).

Pe parcurs, procesul de integrare economică a fost acompaniat de procesul de integrare politică a statelor membre.

Ulterior, la acest complex proiect de construcţie europeană s-au alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), iar la 1 mai 2004, noi zece state: Cehia, Ciprul, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria şi la 1 ianuarie 2007 Bulgaria şi România, şi ulterior Croaţia. Uniunea Europeană are în prezent 28 de state membre.

Ziua Uniunii Europene nu înseamnă numai data de naştere a proiectului european, ci şi o zi a bucuriei de a fi împreună, o zi a voinţei de solidaritate, o zi a marii comunităţi din care fac parte toţi cetăţenii UE. Poate fi definită, astfel, ca ziua cetăţenilor unei „Europe Unite”, care s-a construit de-a lungul deceniilor ca o unitate în diversitate.

Prim-vicepreședinte A.N.C.M.R.R. „Gl. Grigore Bălan” – filiala Covasna

Mr. (r) Robert-Tiberiu Rusznak