Zeci de lătrături se aud cum te apropii de adăpostul de câini din Câmpul Frumos – mai exact, chemările a 162 patrupezi care strigă după ajutor. În cuști, își lipesc boturile de gratii, cu speranța că poate, astăzi, vine cineva pentru ei și că își vor găsi un „acasă”. Am trecut pe lângă fiecare cușcă. La început, câinii păreau nerăbdători și temători, dar când mă apropiam și le întindeam mâna prin gard, începeau să mă lingă, să dea din coadă – de parcă îmi spuneau: „Ia-mă pe mine, alege-mă pe mine” Unii păreau obișnuiți deja cu vizitatorii care trec pe acolo și atât. Stăteau resemnați, ca și cum gândul lor era: „A mai venit cineva să ne vadă dat tot aici rămânem”.

Adăpostul nu mai face față. De ce? Propun un exercițiu de imaginație: săptămâna trecută au fost capturați patru câini, dar doar trei au fost adoptați. E un dezechilibru care se repetă, o realitate tot mai apăsătoare. Până când putem să-i adunăm aici, între gratii, fără o soluție reală?

Urban Locato a preluat frâiele adăpostului: situația câinilor, între speranță și probleme financiare

Adăpostul a fost preluat anul acesta, pe 2 iunie de firma Urban Locato, după ce Tega s-a retras din motive birocratice. Szabó Mária, noua administratoare, spune că nu a fost vorba despre curaj. 

„Asta nu-i despre curaj. Primăria are obligativitatea și noi suntem o societate de stat. Mi-e înțeles că trebuia să preluăm. Nu e ceva ce am vrut sau nu, e o responsabilitate”.

În prezent, adăpostul găzduiește 162 de câini, iar ideea de eutanasiere este departe de gândurile celor care se ocupă de adăpost.

„Sunt 160 și ceva de căţei. Dar ce să facem? Nu putem să refuzăm niciunul. Dacă avem loc, dacă nu avem loc, trebuie să facem, că nu putem să-i lăsăm pe stradă. Mai sunt mămici cu pui, care pot fi ținuți împreună. Mai sunt și cuști care se pot repara. Cel mai important este să promovăm cât mai mult adopțiile. Asta e urgența acum”, explică Mária.

Deși ar exista spațiu pentru extindere, fondurile sunt o problemă. Li se cere să taie din cheltuieli – avem guvern, dar realitatea din teren e una de supraviețuire.

„Am fi vrut să extindem pe partea aia, că am primit și terenul de lângă. Dar înainte, dacă se poate, ar fi bine să dăm cât mai mulți câini în adopție ca să avem loc, deocamdată”.

Între timp, munca zilnică e dusă mai departe de o mână de angajați și voluntari – șapte angajați permanenți și 8 voluntari, care vin regulat, să ajute la îngrijirea câinilor. 

O mare parte din hrana animalelor vine din donații de la firme. 

„Am luat recent și frigider ca să putem să ținem mâncarea mai multe zile, iar dacă primim, avem cu ce hrăni”, adaugă Szabó Mária.

Mai mulți câini vin decât pleacă

Kinga Pora, președinta Asociației AMY, care colaborează cu adăpostul, subliniază o realitate simplă și dureroasă: „Săptămâna trecută, între 14 și 20 iunie, am capturat patru câini și am dat în adopție trei. Asta e situația: vin mai mulți decât pleacă. Și cât timp lucrurile stau așa, nu avem ce face”.

Campania OCV – „Sunt simpatic, scoate-mă de aici”

Áfonya și Szeder, Róna, Lea, Domino, Beni, Kroki, Mambo, Dia, Joker, Zsuzsi și Morgó – Aceștia sunt doar câțiva dintre câinii ale căror povești le-am spus în cadrul campaniei noastre. În spatele gardurilor, însă, sunt zeci de alți ochi care încă așteaptă. Așteaptă un stăpân, o mână care să-i mângâie, o șansă la o viață adevărată – nu doar la supraviețuire. Pentru unii dintre ei, timpul se scurge dureros de repede. Nu știm când va veni ziua în care, din lipsă de spațiu sau soluții, vor fi eutanasiați.

Într-un colț al adăpostului, printre lătrături și pași de oameni grăbiți, un câine se uită direct în ochii tăi. Nu spune nimic, dar totul e acolo: speranță, teamă, o urmă de resemnare și o dorință simplă: să nu mai fie unul dintre zecile care latră, ci unul dintre puținii care ajung acasă.