Când mi-am născut puii, știam că datoria mea era să-i cresc cât mai bine, chiar dacă nu aveam nimic. Niciun culcuș cald, nicio certitudine, nicio promisiune de viitor, doar instinctul de mamă și speranța că, într-o zi, vom fi în siguranță.

Astăzi, toți copiii mei și-au găsit cămine. Sunt fericiți, iubiți, mângâiați, iar eu am rămas. O mamă bună, dar uitată. Mă cheamă Zsuzsi. Sunt blândă, cuminte și recunoscătoare. Nu cer mult – doar un colț de canapea sau de curte și un om care să-mi spună pe nume cu drag. Îmi place să merg în lesă, nu trag, nu fug, nu mă smucesc. Mă bucur când sunt lângă oameni și îmi place să fiu în preajma altor câini. Nu caut să fiu în centrul atenției, dar tânjesc după o mână care să mă mângâie seara, după ce trece ziua grea.

Sunt calmă și echilibrată, poate și pentru că am 5 ani – vârsta perfectă pentru o cățelușă care a învățat deja ce înseamnă răbdarea și bunătatea. Am trecut prin multe. Și da, încă sunt aici, în adăpost. Un loc de salvare, dar și de pericol. Pentru că timpul nostru e limitat. Dacă nu îmi găsesc curând o familie, aș putea fi una dintre cele care nu mai ajung să cunoască iubirea adevărată.

Nu vreau să dispar așa, în liniște, după ce am fost mamă, prietenă și suflet bun. Am dat tot ce aveam – acum sper să primesc, pentru prima dată, ceva înapoi. O șansă. O casă. Un final fericit.

Copiii mei și-au găsit drumul. Al meu duce, încă, prin cușca din Adăpostul de la Câmpul Frumos. Dar poate drumul se schimbă dacă ajungi tu.

Toți câinii disponibili pentru adopție sunt vaccinați, sterilizați și microcipați. Adopția este gratuită – ai nevoie doar de buletin. Un gest simplu, dar care pentru un câine din adăpost poate însemna totul. 

Prin campania OCV – „Sunt simpatic, scoate-mă de aici” ne dorim să le oferim câinilor din adăpostul de la Câmpul Frumos o șansă reală la o viață mai bună – sau chiar la viață, pentru că unii dintre ei riscă să fie eutanasiați. Adăpostul este la limită, iar fiecare loc eliberat printr-o adopție înseamnă o nouă salvare. Cu fiecare zi care trece, spațiul devine mai aglomerat, iar timpul pentru unii dintre ei – tot mai scurt. 

Află aici poveștile câinilor care încă nu și-au pierdut speranța:

• Eu sunt Róna: alți oameni m-au rănit dar tu poți să mă vindeci; 
• Lea, cățelușa care a așteptat prea mult. Ajut-o să nu fie prea târziu; 
• Mă cheamă Domino. Am scăpat o dată de moarte. Dar nu știu dacă o să mai pot și a doua oară;
• Beni: pe mine nu m-a vrut nimeni până acum. Poate tu ești cel care îmi va salva viața;
• Kroki așteaptă de 3 ani. Oare mai are timp?;
• Mambo: m-am născut în adăpost și tot aici am rămas;
• Eu sunt Dia și tot ce îmi doresc e să fiu iubită;
• Am fost un câine greu de iubit, dar mi-am deschis inima. Poate o deschizi și tu pentru mine.