Ciprian Anton va afla în curând dacă va lua parte la Jocurile Paralimpice de la Londra.

Ciprian Anton este unul dintre tinerii sportivi care continuă să reprezinte cu succes municipiul Sfântu-Gheorghe și chiar România în diverse competiții sportive, fie că acestea au loc în țară sau peste hotare. În ultima perioadă, Ciprian Anton a fost prezent în numeroase astfel de competiții, întotdeauna revenind acasă cu titluri onorante. Că voința este principalul său atu o dovedesc toate titlurile obținute, tânărul de 30 de ani străduindu-se constant să ducă un stil de viață sănătos, chiar dacă este imobilizat de ani buni într-un scaun cu rotile. Astfel, Ciprian este cotat de Federația Internațională de Tenis pe locul 386 la categoria „tenis în scaun cu rotile”, iar pentru tinerii din Sfântu-Gheorghe el poate fi un exemplu de determinare. De asemenea, Ciprian este deschis și către ceilalți tineri cu probleme, fiind totodată președinte al Clubului Sportiv Showtime.

Despre activitățile sale sportive, ca și despre problemele cu care se confruntă o persoană imobilizată în scaunul cu rotile, ne-a povestit Ciprian, întors recent de la Padova, unde a participat la Turneul Internațional de tenis în scaun rulant.

– Ciprian, aș vrea să ne întoarcem puțin în timp și să vorbim despre povestea ta.

– Sincer, prea mult nu aș vrea să mai vorbesc despre accidentul care a dus la imobilizarea mea în scaun rulant – nu pentru că aș avea vreun complex, dar a trecut deja multă vreme, s-a tot vorbit despre asta și consider că e cazul să ne uităm mai mult în viitor și mai puțin la ce-a fost. În plus, scopul meu este să fac cât mai cunoscute activitățile sportive, sportul în scaun rulant în acest caz, deci faptul că se poate. În 2003 s-a spart, din păcate, un acoperiș unde lucram, mi-am lezat grav măduva spinării și de atunci nu mai pot să merg. Imediat după accident mi-a fost foarte greu, deoarece m-am văzut imobilizat, după ce dusesem o viață plină de activități, fiind sportiv – judo și multe altele. Am stat închis în casă doi ani, dar apoi m-am mobilizat și am găsit multe satisfacții în sport.

– Ce anume te-a motivat la acea vreme?

– După primii doi ani, am ajuns la Fundația Motivation din București, acolo deschizându-mă spre ceilalți și ajungând, în scurt timp, instructor pentru alte persoane în scaun rulant, învățându-le să se descurce singure și ajungând prin aceste programe să fac sport. Am organizat acolo tabere de tenis, am fost instructor de tenis o perioadă, după care am revenit în Sfântu-Gheorghe, mi-am terminat liceul, am făcut școala de șoferi și... de atunci asta fac: sport, tenis. Între timp m-am familiarizat cu tot ce ține de acest segment al tenisului în scaun rulat și așa am putut să-i ajut și pe alții, m-am implicat în organizarea unor competiții sportive, inclusiv în organizarea Turneului național – eu i-am găsit, le-am pus la dispoziție materialele necesare de la rachete, echipamente, șepci și altele, iar Comitetul Național de Tenis și Federația Română au organizat evenimentul în sine și au asigurat cazările, în urma unor discuții pe care le-am purtat cu președintele Federației de Tenis, Ruxandra Dragomir. Așa am ajuns să punem la cale turnee naționale și internaționale de tenis, dedicate persoanelor în scaun rulant.

– Ce înseamnă pentru tine sportul, în prezent?

– În mod clar sportul a devenit un mod de viață – îmi permite mobilitatea, faptul de a fi la curent cu tot ce se întâmplă, eu fiind oricum o persoană foarte activă dintotdeauna. Practic tenisul de câmp aproape zilnic, am patru antrenamente pe săptămână, fiecare de câte trei-patru ore. Din fericire, pe timp de iarnă și ploaie mă antrenez la Sala Municipală a Sporturilor, iar când vremea e frumoasă la Clubul T13, pe zgură; nu plătesc sală, chirie, prin bunăvoința Consiliului Județean, care mă ajută totodată, pe baza unor proiecte, să-mi plătesc antrenorii. Tenisul de câmp e un mod de viață pentru mine... asta știu să fac, asta fac mereu. Am renunțat să particip la Jocurile naționale unde sunt probe de atletism, viteză, baschet, aruncarea suliței, greutate, rezistență – doar pentru a face tenis de câmp.

– În aceste activități i-ai implicat și pe alți tineri din Sfântu-Gheorghe aflați în scaun rulant?

– Sigur că da, mereu am fost deschis și chiar am considerat că e bine să mi se alăture cât mai mulți. Prin urmare, chiar la Clubul Sportiv Showtime avem cinci membri care joacă tenis de masă și au rezultate, de curând au participat la Jocurile naționale, au adunat medalii. Cred că e important să spun că toate rezultatele, participările la competiții, sunt finanțate cu sprijinul a diverși parteneri, inclusiv Consiliul Județean Covasna și Primăria Sfântu-Gheorghe, de unde primim bani depunând proiecte. În plus, sunt multe persoane care sunt alături de mine și de sportivii de la Club – Toth Laci și Albert Ferencz se numără printre aceste persoane, Wilson România mi-a devenit sponsor principal din acest an, îmi furnizează materialele sportive necesare pentru antrenamente și turnee, Federația Română de Tenis, Comitetul Național Paralimpic Român ne pune la dispoziție cazările și banii necesari pentru turnee.

– Care sunt planurile tale de viitor?

– Îmi doresc să particip la cât mai multe turnee internaționale, anul viitor vom organiza două turnee pentru începători la care vor participa și sportivi din străinătate, iar în ceea ce privește activitățile sportive din țară doresc să atrag cât mai multe persoane în scaun rulant spre practicarea sportului, pentru că sportul e foarte bun pentru persoanele cu handicap, în general: ne ajută să socializăm, să ne cunoaștem unii cu alții, să legăm prietenii, să ne discutăm problemele, să aflăm de diverse legi...– Apropo de legi, ce ar fi prioritar în acest sens pentru persoanele cu handicap?

– În acest sens m-aș referi direct la Sfântu-Gheorghe, căci aici trăim eu și alții ca mine – este necesar să ni se accesibilizeze toate locurile din oraș, toate instituțiile. Rampele sunt înalte, plus că în oraș nu avem unde să mergem pentru a folosi o toaletă; nu doar că vorbim de toalete neadaptate nevoilor persoanelor cu handicap, dar nici nu există spațiu, sunt foarte mici, înghesuite.

– Care e atitudinea oamenilor vizavi de tine – un tânăr în scaun rulant, extrem de activ, care face sport, conduce mașina, se implică în numeroase activități...?

– În general, percepția oamenilor e una pozitivă. Până la urmă eu așa văd lucrurile ca fiind normale, nu cred că acum trebuie să fiu compătimit. Este viața mea, asta e, nu am vrut eu să se întâmple asta dar iată că s-a întâmplat; nu-mi plâng de milă ci încerc să fac cât mai mult în sensul unei vieți care să mă mulțumească.

Din 2009 și până în prezent, Ciprian Anton este o prezență constantă în competițiile sportive accesibile. Astfel, în 2009 a participat la Turneul Internațional de Tenis din Budapesta – locul IV consolari și locul III la dublu. În 2010 a obținut un nou loc IV la aceeași competiție din Ungaria. În 2011 a participat la Turneul Internațional Rolli Mania în Austria, apoi a obținut locul I la mini competiția de Tenis de câmp în scaun rulant din cadrul Jocurilor Naționale de la București, iar în iunie a participat la un stagiu de pregătire în Liverpool. Un nou stagiu a urmat în același an la Eforie Nord, eveniment la care au participat 11 sportivi și a cuprins o competiție finală cu premii. În iulie 2011 a participat la o demonstrație de tenis în scaun rulant în cadrul Turneului feminin de tenis BCR Open Ladies București, iar apoi în august a câștigat un meci în cadrul Turneului Della Mole de la Torino, Italia. Alte participări: Turneul Internațional Sardinia, Turneul Internațional Nottingham (câștigător la categoria Man Second Draw), Stagiu de Pregătire la Comitetul Național de Tenis București, Turneul Internațional de Tenis în scaun rulant – Preston, Anglia (februarie 2012), Turneul Internațional de Tenis în scaun rulant – Sunderland, Anglia (martie 2012) – calificare la categoria Man Draw / câștigător a două meciuri, Turneul Național de Tenis în scaun rulant Ediția I, București (aprilie 2012) – câștigător al locului I la categoria Simplu și al locului II la categoria Dublu (partener Flavian Alexandru Crăciun din Giurgiu).

(Interviu preluat de pe monicavajna.wordpress.com)