Ani de nepăsare instituțională și ignoranță colectivă au transformat unele zone din Vâlcele într-un simbol al abandonului. Gunoaiele s-au strâns în straturi, în timp ce autoritățile s-au mulțumit cu promisiuni sau tăceri. Abia după ce pericolul amenzilor a devenit real, iar presiunea publică și-a spus cuvântul, s-a trecut la acțiune. Peste 1.000 de tone de deșeuri au fost strânse de pe un teritoriu care devenise sinonim cu resemnarea. Curățenia nu ar trebui privită ca o realizare spectaculoasă, ci ca o formă minimă de responsabilitate publică. Iar în Vâlcele, această responsabilitate a fost dusă la capăt de peste 200 de persoane aflate în ajutor social, coordonate de autoritățile locale și sprijinite logistic de TEGA.

Am ajuns la fața locului după ce o parte din zone fuseseră deja curățate și am putut vedea în poze, cum arătau acestea înainte. Echipele au lucrat  în ritm susținut, uneori în condiții dificile și cu resurse minime. Ce am găsit acum nu a fost o comună în sărbătoare, ci una obosită, dar hotărâtă să recupereze ani de neglijență.

Lucrările de curățenie au început în octombrie 2024, imediat după ce primarul Mihály Dima a preluat mandatul. Cu o comună sufocată de resturi și cu o administrație pusă în fața riscului de sancțiuni, decizia de a acționa n-a mai fost o alegere, ci o obligație

„Decât să primim amendă, mai bine cu amenda aceea să facem ceva. Cheltuiala a trecut peste amendă, și dacă erau amândouă, nu era bine. Și atunci am zis: hai să ne punem la punct”, ne-a spus primarul.

Muncă grea, făcută de jos

În șapte luni, echipe formate din peste 200 de oameni aflați în evidențele de ajutor social, coordonați de responsabilul Moise Vasile, au lucrat aproape zilnic pentru a reda zonei un aspect decent. Fără utilaje spectaculoase, fără campanii publice grandioase, ci cu muncă de jos, consecventă și ignorată prea mult timp de toți cei care ar fi trebuit să se implice mai devreme.

„Era dezastru. O parte din deșeuri au putut fi selectate – am avut multe plasticuri, au fost și mașini dezmembrate, au fost de toate felurile... Cred că aici s-au cărat gunoaie de cel puțin 10 ani, care nici măcar nu fuseseră atinse. Am reușit să ducem o mare parte la sortare, dar a fost și o cantitate pe care n-am mai putut să o selectăm”, ne-a explicat Moise.

Toate deșeurile au fost preluate de TEGA, în baza unui contract cu primăria. Fiecare kilogram de gunoi a fost contabilizat și facturat către administrația locală.

Curățenie cu miză dublă: igienă și imagine

Primarul Mihály Dima a punctat că nu doar mizeria a fost o provocare, ci și prejudecățile.

 „Au spus că aici e o comunitate de romi și suntem batjocoriți sau vorbiți de rău, dar vrem să arătăm că, de fapt, sistemul nu a funcționat până acum. Vrem să dovedim că oamenii pot să învețe să-și respecte curățenia că și noi putem să facem ceva bun, și noi putem avea grijă de curățenie (...). Vă spun sincer, era o zonă de care toată lumea din județ se ferea, nimeni nu voia să se apropie. Aveau impresia că acolo nu se poate face nimic, că oamenii sunt mulți, că e haos. Dar uitați-vă: am dovedit, într-un timp scurt, că se poate. E doar începutul și vreau să menținem curățenia”, ne-a mai spus primarul comunei. 

De la începutul mandatului și până în mai 2025, din întreaga comună au fost strânse aproximativ 1.007 tone de deșeuri. Zonele unde se aruncau constant gunoaie sunt monitorizate în continuare de angajații primăriei, pentru a se asigura că rămân curate. Potrivit autorităților locale, reprezentanții Gărzii de Mediu care au verificat situația s-au declarat mulțumiți de rezultate.

Un început fragil

Totuși, provocările rămân. Există încă zone greu accesibile, unde mașinile de salubritate nu pot ajunge. Soluții logistice încă se caută, iar autoritățile locale cer sprijinul județului: de la instituții de mediu, la organizații și firme care pot contribui la menținerea curățeniei.

Ce s-a întâmplat în Vâlcele nu este o poveste de succes spectaculoasă. E o reparație tardivă, dar necesară. Un exemplu despre cum, atunci când se vrea – și când nu mai e de ales – lucrurile se pot schimba. Nu din ambiție, ci din nevoia de a ieși, în sfârșit, din indiferență.

Sursa foto: Facebook/ Garda de Mediu Covasna