ACTUALITATE 24 octombrie 2016

„ Unirea e inevitabilă“

de Observatorul de Covasna | 369 vizualizări

De vorbă cu Fioghin Calistru, pictor basarabean stabilit la Sfântu Gheorghe

O conversație cu pictorul Fioghin Calistru, artist basarabean stabilit de aproape 15 ani la Sfântu Gheorghe, poate dura ore în șir. Discuția cu el este deopotrivă prilej de bucurii și momente incomode, pentru că artistul nu ascunde ce gândește despre alții și despre tine, interlocutorul său. „Sinceritatea a devenit un caz psihiatric, care trebuie luat sub lupă“, crede el. Are cuvinte foarte aspre față de preoți, politicieni și față de fiecare nație, inclusiv români și maghiari, dar vede și oamenii de valoare din fiecare popor. Față de români e foarte critic, dar dincolo de această atitudine îi citești o dragoste disperată. Dragostea disperată a cuiva care, după cum povestește mai jos, a fost anchetat de KGB după ce a fluturat, la o manifestație, tricolorul.

O poezie și o arestare

Printre zeci de tablouri, icoane, tuburi de culoare, pensule și alte ustensile, acasă la Calistru Fioghin găsești și destule cărți. Dintre care am văzut și volume de Mihai Eminescu.

„Poezia mea, iubită, Împărat și proletar, pentru mine a fost un portdrapel (...) în fața vieții mele“, spune pictorul. O altă poezie de Eminescu, „La arme“, a recitat-o în 12 martie 1989, în cadrul unui miting, pe când avea 26 de ani. Tot atunci a ținut și tricolorul în mână. Fusese învăţat, încă de mic, să iubească România. Așa cum povestea pentru un articol mai vechi din Observatorul de Covasna, Fioghin Calistru a fost arestat, alături de alți 10 protestatari, unul dintre capetele de acuzare la adresa lui fiind că ar fi fost „căpetenie a unei brigăzi de 2.000 de terorişti români care vor răsturnarea puterii sovietice“. „Ei chiar credeau că aveam arme, valută“, spune acum artistul, care ar putea fi „rebel de meserie“. În același articol de acum câțiva ani din Observatorul de Covasna, Calistru povestea că a fost eliberat după protestul a 100.000 de oameni. „Eu am publicat un volum de documente despre 1989-1991, dar am găsit doar informaţii vagi despre el. Că a participat la mitingul din martie, a fost arestat, în 31 mai a fost declarată o grevă a foamei de către 18 persoane care cereau eliberarea celor arestați, printre care Fioghin Calistru. Pe 4 iunie, arestații au fost eliberați“, mi-a declarat istoricul basarabean Igor Cașu, unul dintre autorii volumului „Republica Moldova de la perestroikă la independenţă 1989-1991. Documente secrete din arhiva CC al PCM“.

Fioghin Calistru (2)

„Gloanțe aurite“

„Am fost otrăvit în pușcărie (...) și m-am operat de cancer la Arad în 1993 (...) Când m-am întors de la Arad, colonelul de KGB Jitaru, m-a preîntâmpinat: Rușii au pentru tine gloanțe aurite“. Având cetățenia română încă de la începutul anilor ‘90, Calistru a plecat cu soția, gravidă, și cu cei 4 copii, în România, în 1994. Apoi a plecat în Germania să se „lecuiască“ de cancer, a trăit cinci ani acolo, apoi s-a întors în România, stabilindu-se la Sfântu Gheorghe în 2002.

„Guvernul României este cel mai mare dușman al Unirii“

Crede în continuare în unirea cu Basarabia. „Unirea e inevitabilă, dar Guvernul României este cel mai mare dușman al Unirii. Guvernul de la Chișinău stă pe gânduri (...) nu știu ce să facă“, spune Calistru, folosind pentru guvernul din Republica Moldova un termen aplicat femeilor de moravuri ușoare.

Întâmplător, în seara în care vorbeam despre Unire, la București manifestanții unioniști instalau corturi în Piața Universității. Am fost amândoi surprinși de coincidență. „Pe acești băieți tineri, care astăzi chipurile au instalat corturi (....), dacă aș putea, i-aș învăța, dar lucrurile bune se învață cu fierul roșu, prostiile se învață de la televizor (...). Ei apar în viața noastră, mă rog să nu dispară ca un fulg de nea. Zici ‘cum apar, parcă i-a plătit cineva’, că nu-ți vine a crede. Îmi doresc să fie sinceri, nu spun că nu-i cred, le dau cec în alb, oricum. Vreau ca fulgul de nea, într-o zi, să devină ploaie cu diamante, să nu puteți merge de diamante, că nu mai putem merge prin fleoșcăială“. Conversația despre protestatarii unioniști a avut loc în seara zilei de 23 octombrie. Nu am mai apucat să-l sun pe pictor și să-l întreb, în lumina ultimelor evenimente, dacă acum liderii unioniștilor din piața Universității îi par diamante, sau doar fulgi de nea.

„Pentru tablou o să fac o casă“

Fioghin Calistru  e un pictor care reușește să trăiască din pictura lui. Spune că vânzările de tablouri îi acoperă „strictul necesar“. Are multe povești cu tablouri, de exemplu despre familia Füstös, din Sfântu Gheorghe. Aceasta i-a cumpărat mai multe pânze, toate înfățișând un grup de arbori, după ce pictorul și-a anunțat prietenii că este nevoit să-și vândă mai ieftin tablourile. O altă întâmplare neobișnuită este legată de fratele unui prieten. „L-am cunoscut cu 12 ani în urmă, un băiat, Aurel Schipor, care mi-a spus că vrea să îi fac un tablou. A terminat liceul și a muncit în construcții în Irlanda (...). L-am întrebat ce fel de tablou şi mi-a răspuns că are o prietenă şi vrea să o ia de nevastă. Mi-a zis să îl fac cum vreau eu, pentru că are încredere. ‘Ai idee ce înseamnă un tablou şi cât costă?’ l-am întrebat. El mi-a răspuns că e pregătit să îmi dea 1.500 de euro avans pentru un astfel de tablou“, povestește pictorul, continuând: „Maică-sa când a auzit i-a spus: ‘Măi Aurele, mergi la Rădăuţi şi cumpără de 300 de mii un tablou cu cerbi. Cum să îi dai 1.500 de euro?’. Aurel a spus: ‘Mama nu ştie că domnul Calistru e pictor mare. Eu dau comandă de tablou şi pentru tablou o să fac o casă“, redă pictorul vorbele lui Aurel Schipor. „Au trecut vreo 7 ani, mi-a plătit banii şi i-am spus să îi facă o ramă ca de muzeu. Abia acum, cu două luni în urmă, eu i-am adus şi rama şi tabloul. Eu nu m-am grăbit. Vreo şase ani mi-a luat să îl pictez şi vreo patru ani să îi fac rama. (...) L-am pus în ramă, l-am bibilit şi l-am pus în casă la el. I-a plăcut şi nevestei lui. E interesant că el a făcut casă pentru un tablou. Apoi a chemat toate neamurile să îl vadă. Tabloul se potrivea pentru mine foarte frumos, avea o aură pentru că m-am străduit şi l-am făcut cum am vrut eu, fără pretenţii“, mai spune artistul. „Nevasta l-a întrebat pe Aurică: ‘de unde ştiai că o să mă mărit cu tine?’. ‘Te măritai, nu te măritai, tabloul era deja plătit şi avea să îi fie ciudă ăluia care te lua de nevastă’, a spus Aurel Schipor“, povestit, printre tablourile proprii, de Fioghin Calistru.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.