Impresiile unei tinere nemţoaice despre Sfântu Gheorghe

Anni Reif, o tânără din Thuringen (Germania), a acceptat în urmă cu şapte luni provocarea de a veni în România, o ţară despre care nu ştia mai mult decât că se află în estul Europei şi este populată de ţigani. Aceste informaţii sumare au determinat-o să îşi dorească să descopere mai multe despre România. Venirea ei aici a fost, aşadar, un prilej de explorare a unei lumi şi a unei culturi complet noi, despre care a ales să-şi formeze o părere pur personală, în afara influenţei media sau a informaţiilor transmise pe orice alte căi. S-a bazat doar pe experienţa proprie. Primul oraş românesc cu care a venit în contact a fost Sfântu Gheorghe. Aici a frecventat cursurile Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”, ca un elev obişnuit, şi a încercat să se apropie cât mai mult posibil de stilul de viaţă al tinerilor, încercând să se adapteze şi să se integreze cât mai bine în comunitatea lor. După Sfântu Gheorghe, Anni a plecat la Baia Mare pentru cinci săptămâni, iar, în prezent, stă în Mangalia. Schimbând oraşele şi şcolile, adolescenta şi-a oferit şansa de a vedea România din mai multe perspective şi chiar a reuşit să stabilească asemănările şi deosebirile dintre românii care locuiesc în zona de nord-vest şi cei care locuiesc pe ţărmul Mării Negre.

Într-un mini-interviu, Anni Reif ne-a împărtăşit câteva dintre impresiile şi concluziile pe care le-a deprins în urma şederii sale printre noi.

– Ce ştiai despre România când ai ales să vii aici?

– Nu ştiam mare lucru. Ştiam doar unde se află. De aceea am şi ales să vin.

– Dar cum de ţi-a venit ideea să alegi tocmai România?

– Am venit aici dintr-o joacă. Am făcut un fel de schimb de experienţă cu o fată care anul trecut a fost în Germania. Este un fel de program prin care poţi primi la tine pe cineva dintr-o altă ţară, urmând ca, la rândul tău, să poţi merge în ţara din care provine persoana, dar nu să stai obligatoriu în familia ei. E cumva o alegere la voia întâmplării.

– Şi? Cum ţi se pare ceea ce ai descoperit aici?

– Pentru mine este foarte interesant şi îmi place foarte mult. Oamenii sunt foarte primitori şi prietenoşi.

– Cu ce te-ai ocupat de când ai venit şi ce anume ai făcut?

– Am frecventat cursurile de liceu, am participat la diverse activităţi pentru petrecerea timpului liber şi, în general, am încercat să adopt un ritm de viaţă normal, ca al oricărui tânăr de aici. Ca şi cum aş trăi şi eu aici.

– Ce diferenţe şi ce asemănări ai descoperit între sistemul de învăţământ românesc şi cel din Germania?

– Am observat că sunt foarte multe materii de studiu aici şi se fac foarte multe ore. Mai ales ore de teorie. Mie mi se părea că în Germania avem prea multe materii, dar, după ce am venit aici, mi-am dat seama că se poate să fie şi mai multe. Dar cea mai mare diferenţă este aceea că profesorii vorbesc mult, iar elevii scriu în continuu, la fel de mult. Şi la noi profesorii predau teorie, dar avem mult mai multe ore de aplicaţie practică.

– Şi care din cele două modalităţi de predare ţi se pare mai eficientă?

– Depinde de ce vrei să faci după ce termini liceul. Dacă doreşti de exemplu să devii medic, cred că sistemul de predare din România este foarte bun pentru asta.

– Dacă ai putea, ce schimbări ai aduce în sistemul de predare de la noi?

– Poate aş introduce un număr mai mare de ore practice şi aş dezvolta un mod de predare interactivă, cu o mai mare implicare din partea elevilor. Pentru mine, de pildă, este foarte dificil să scriu atât de repede şi de mult.

– Ce le vei spune oamenilor despre noi când te vei întoarce în Germania?

– Tuturor le voi spune că România este o ţară foarte frumoasă pentru că în Germania, mai ales în rândul tinerilor de vârsta mea, sunt foarte puţini cei care ştiu mai multe despre această ţară. Cei mai mulţi asociază România cu ţiganii şi... cam asta e tot ce ştiu, în general. Cam ce ştiam şi eu înainte să vin aici.

– Ai descoperit diferenţe între Sfântu Gheorghe şi celelalte oraşe din România în care ai mai fost?

– Da. E adevărat că nu sunt diferenţe foarte mari, dar cei din Mangalia par să aibă o perspectivă diferită asupra vieţii, în sensul că par puţin mai superficiali.

– Unde e mai uşor să trăieşti ca adolescent, în Sfântu Gheorghe sau în Mangalia?

– Mi se pare mai simplu aici.

– De ce?

– Poate e doar o părere subiectivă pentru că primul contact cu România a fost prin acest oraş. Poate că prima impresie contează.

– Care dintre elevii pe care i-ai întâlnit în diverse zone ale ţării ţi se par mai bine pregătiţi?

– Sinceră să fiu, mi se pare că cel mai ridicat nivel îl au cei din Sfântu Gheorghe. Cât am stat cu ei şi am frecventat cursurile CNMV mi-au lăsat impresia că sunt mult mai serioşi şi că iau în serios toate responsabilităţile pe care le au ca elevi. Şi au şi o relaţie frumoasă cu profesorii lor, cu care într-un fel sunt chiar prieteni. Chiar mi se pare că elevii de aici au un nivel foarte ridicat.

– Cum îţi par tinerii din România? Sunt genul open-minded?

– Sunt tineri foarte inteligenţi, foarte bine informaţi şi cu care poţi discuta despre orice. Îmi plac mai mult decât tinerii din Germania prin prisma faptului că au personalităţi puternice. La noi, tinerii par cam toţi la fel. Au acelaşi gen de comportament, poartă aceleaşi haine, se uită toţi la aceleaşi filme. Aici, deşi sunt prietenoşi şi deschişi în grup, fiecare este o individualitate bine conturată.

– Te-ai mai întoarce aici, vreau să zic atât în România, cât şi în Sfântu Gheorghe?

– Da. M-aş întoarce oricând. Mi-aş dori să ajung să învăţ limba română mai bine şi mi-ar plăcea să îmi revăd prietenii.

– Dar limba română nu este o limbă de circulaţie internaţională, de ce ai vrea să o înveţi? La ce ţi-ar folosi?

– Pur şi simplu pentru că îmi place. Deja am început să vorbesc. Am făcut şi câteva ore de meditaţie, dar am învăţat uşor de la oameni. Pentru mine oricum nu contează dacă aş învăţa la New York sau aş veni la studii în România.

– Spune-mi, e ceva ce nu ţi-a plăcut deloc la noi?

– Păi... cred că da. În timpul orelor de curs se ţin geamurile închise şi aerul devine greu de respirat. Eu mai deschideam câteodată fereastra, dar toată lumea comenta că e frig şi trebuia să închid geamul. De la un punct încolo, a început însă să mi se pară amuzant.

– Ce mesaj le-ai transmite celor de aici?

– Celor din Sfântu Gheorghe aş vrea să le spun că ar trebui să înveţe să îşi vadă oraşul cu ochi mai buni. Deşi se plâng că nu au unde să-şi petreacă timpul liber, eu cred că au o mulţime de posibilităţi. Cel puţin faţă de posibilităţile de la noi. În plus, Sfântu Gheorghe este un oraş foarte frumos de care ar trebui să se bucure în fiecare zi.