Allégro-moderáto-furioso sunt ritmurile în care trebuie să se producă cele Trei rupturi, conform indicaţiilor scenice ale autorului, Rémi de Vos, un dramaturg francez născut în 1963 la Dunkerque, care a păşit pe scenă mai întâi ca actor, iar din 1994 a început să scrie teatru. Şi scrie grandioso, ca să rămânem pe terenul calificativelor muzicale, scrie cu graţia unui compozitor.

Trei rupturi, de pildă, are structura unei partituri muzicale, în acord perfect şi cu cele trei dramatice sincope din viaţa a trei cupluri, despre care este vorba în premiera din 12 martie 2016 a Teatrului Andrei Mureşanu: când e vorba de cupluri, rupturile sunt totdeauna cu cântec. Iar când e vorba de cântec, în teatrul românesc, doar Radu Afrim ştie a face din muzică un personaj de luat acasă - un personaj misterios, capricios, copilăros, languros, spectaculos! Şi pentru că muzica din Trei rupturi trebuia să poarte un nume, un singur nume, Radu Afrim i-a spus Luizei Zan s-o compună şi s-o interpreteze, în inconfundabilul său stil dulce-amar, cu ritmuri variate şi captivante, la înălţimea piesei lui Rémi de Vos.

O căţea, un pompier şi un copil joacă fiecare rolul celui de-al treilea element, unul deloc salvator, ci provocator de iremediabilă dezordine ritmică în viaţa a trei cupluri. O dezordine pe care Rémi de Vos o prezintă în trei situaţii, valabile pentru toate cuplurile heterosexuale din univers: când o femeie decide să rupă relaţia cu bărbatul său, când ruptura este decizia bărbatului, şi când ruptura porneşte de la ambii parteneri, iar duşmanul comun devine propriul copil. Cele trei cupluri ajung în situaţii atât de crude-absurde, încât te întrebi cum de au putut trăi împreună până la momentul rupturii. Într-o despărţire, unul dintre parteneri sau amândoi închid o uşă cu speranţa că alta se va deschide şi pot intra în ritmul altei vieţi, numai că, în Trei rupturi, toate uşile par a avea ieşire spre ziduri de netrecut, iar partenerilor nu le mai rămâne decât să dea cu capul în zid.

O căţea, un pompier şi un copil lasă împreună în urmă un desen despre cum devin oamenii nişte zdrenţe sau despre cum poate deveni un cuplu o maşinărie de zdrenţuit. O maşinărie pe care Radu Afrim o pune în funcţiune con brio - cu vitalitate şi spirit, alături de echipa sa: Wegroszta László | scenografia, Luiza Zan | muzica originală, şi actorii Claudia Ardelean, Alexandrina Ioana Costea, Sebastian Marina, Elena Popa, Daniel Rizea, Matei Popa.

Teatrul Andrei Mureşanu

– Biroul de presă –