Uneori, dincolo de funcții și titulaturi, rămâne omul, cu traseul lui, cu alegeri făcute din calcul, cu lucruri care nu ajung niciodată în discursul public. Asta am vrut să facem și de data asta, să vedem cine este omul din spatele funcției și să aflăm lucruri care poate nu se spun nici între colegi, în primărie, pentru că pur și simplu nu există timp pentru ele. Așa a început discuția cu viceprimarul orașului Sfântu Gheorghe, Tóth-Birtan Csaba. În biroul lui din centru, pulsul orașului se aude ca o respirație constantă. De aici pleacă spre șantiere, spre ședințe, spre oameni cu probleme mărunte și mari. Tóth-Birtan Csaba stă aici de ani buni, fără să caute să iasă în față. E un om care a ales pragmatismul, a învățat din mers și a rămas.

S-a născut la Târgu Mureș, în 1964, și a crescut într-o copilărie de bloc, cu mulți copii și mult timp petrecut afară. Juca fotbal în curtea școlii, iar lângă bloc era o pădure care făcea ca natura să fie parte din viața de zi cu zi, chiar dacă trăia într-un oraș. A stat acolo până la 18 ani, apoi au urmat armata și facultatea. Acasă nu mai ajunge des. Părinții nu mai sunt în viață, iar legătura cu locul s-a schimbat în timp.

Anii de liceu, petrecuți la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas” din Târgu Mureș, au rămas importanți pentru el. Își amintește profesorii foarte buni, care i-au stimulat curiozitatea și dorința de a înțelege lucrurile mai profund.

Inginer din calcul, nu din vis

A studiat la Institutul Politehnic Cluj-Napoca, Facultatea de Construcţii, Secţia instalaţii pentru construcţii. În 1988 a fost repartizat la Sfântu Gheorghe. Putea alege și Gheorgheni, dar a ales orașul mai „cald”, fără să știe mare lucru despre el.

Ingineria n-a fost o pasiune, ci o alegere pragmatică.

„Nu eram un visător când eram mic. Eu cred că la vremea respectivă mă pasionau fotbalul și muzica rock. Deci probabil că îmi doream să devin un fotbalist cunoscut, un cântăreț sau chitarist rock. Tatăl meu a fost inginer foarte perseverent și înrăit, și îmi povestea despre teorii de fizică, despre tehnologie. M-am făcut și eu inginer, dar la momentul respectiv nu eram atras de aceste domenii. Am decis până la urmă cu niște colegi de liceu să studiem construcțiile”, ne-a povestit el.

Femeile vieții lui: soția și cele două fiice

Are două fiice, de 31 și 28 de ani. Ambele au studiat designul în Ungaria. Cea mare e graficiană, cea mică lucrează cu metale, e bijutier. E mândru că s-au întors acasă, la Sfântu Gheorghe. După Budapesta, orașul li se pare mic, spune tatăl lor, dar se simt bine.

Nu și-au întemeiat încă familii. Întrebat de nepoți, a răspuns fără să stea pe gânduri că și-ar dori. 

„Acum familiile nu se mai întemeiază la 18-19 ani și s-ar putea să fiu bunic abia când o să ies la pensie. Atunci o să am și timp, că acum nu prea aș avea timp de nepoți. Sper ca totul să fie bine sincronizat”, spune el.

S-a însurat la 30 de ani. Soția predă meșteșuguri tradiționale la Casa Míves.

„Ea m-a ales pe mine, fiindcă în general, fetele aleg. Suntem bine și după atâția ani și ne înțelegem perfect”.

Spune că secretul relației a fost iubirea și faptul că s-au îndrăgostit la prima vedere. Îi spune și acum că o iubește.

Anii petrecuți printre oameni

Din 1994 lucrează în administrația publică. A fost mulți ani director general la TEGA, iar din 2016 este viceprimar al municipiului Sfântu Gheorghe. Spune că administrația a fost un domeniu în care a rămas pentru că a simțit că munca are continuitate și sens.

„Cred că atât la TEGA, cât și în administrația publică, am parcurs ani în care am reușit să ridicăm nivelul de la cel moștenit după perioada socialistă până foarte aproape de standardele țărilor din vest. Există întotdeauna loc de dezvoltare, apar constant noutăți tehnologice, iar pentru mine este o reală plăcere să le cunosc și să le implementez în orașul nostru, chiar dacă este unul mic. Aceasta este, cred, principala mea motivație.

În plus, mă simt bine printre oameni. Îmi place să ajut, să discut cu oricine, indiferent de rang sau statut. Probabil că, dacă domnul primar nu m-ar fi invitat să fac parte din echipa sa, aș fi rămas în continuare în domeniul gospodăriei comunale”, ne-a povestit viceprimarul.

Criticile fac parte din munca din administrație, spune el, la fel ca și feedback-ul pozitiv, doar că acesta din urmă ajunge mai rar în spațiul public. De multe ori, nemulțumirile care ajung la administrație nu sunt legate direct de deciziile luate, ci de frustrări acumulate în timp, de vieți care nu se desfășoară așa cum și-ar dori oamenii, a mai adăugat Tóth-Birtan Csaba.

Un lucru care l-a surprins de-a lungul anilor a fost să descopere că și în administrație există „țepe”, venite din partea unor parteneri sau firme de construcții neserioase. În astfel de situații, responsabilitatea rămâne, în cele din urmă, a celui care a inițiat proiectul. El spune că greșelile trebuie asumate, iar soluțiile căutate, chiar dacă aceste episoade lasă, de fiecare dată, un gust amar.

Nu își dorește popularitate. Spune că este deschis comunicării, nu se ascunde, dar nici nu caută să iasă în față.

„Nu sunt o persoană foarte populară și nici nu știu cât de cunoscut sunt în oraș, însă atunci când ies cu domnul primar, oamenii îl opresc din zece în zece metri. Este un oraș de aproximativ 50.000 de locuitori, deci un oraș relativ mic, dar pot spune că, atunci când merg la cumpărături, de exemplu, cunosc foarte puțini dintre oamenii pe care îi întâlnesc. Am citit undeva că în comunități de până la 10.000 de persoane oamenii ajung, într-adevăr, să se cunoască între ei. Cu toate acestea, dacă există un contact vizual, salut întotdeauna persoana respectivă”, ne-a spus viceprimarul.

Grădina, muzica și timpul liber

În afara muncii, a descoperit grădinăritul. De câțiva ani au o bucată de teren unde au plantat pomi fructiferi și au amenajat o curte. El se ocupă de pomi și de treburile gospodărești, soția de zarzavaturi și gătit. Spune că la pensie i-ar plăcea să devină pomicultor.

În grădină gătește la ceaun, ca un exercițiu ocazional. Acasă gătește soția, despre care spune că gătește foarte bine.

Muzica este o constantă în viața lor. Le place jazz-ul, muzica simfonică și opera. Viceprimarul este implicat într-o asociație care organizează de cinci ani Festivalul Sepsi Jazz & Blues la Sfântu Gheorghe și face parte dintr-un club de muzică simfonică.

„Cred că în operă sunt exprimate cel mai viu și cel mai pregnant emoțiile umane”, ne-a spus Tóth-Birtan Csaba.

Din această apropiere de muzică a venit și un gest simplu, personal. La un moment dat i-a făcut o surpriză soției și a dus-o la Festivalul de Operă din Verona, o experiență care le-a rămas în suflet.

Ritm zilnic și bucurii simple

Diminețile lui încep cu 30 de minute de cardio pe bicicleta din apartament, în timp ce se uită la știri. Nu reușește să-și ia toate zilele de concediu, dar când pleacă, preferă locurile de lângă mare. Anul trecut au fost în Maroc, împreună cu fetele.

La povești, bea vin alb cu apă minerală, deși preferă vinul roșu, pe care nu-l mai poate consuma din cauza tensiunii. Ce îl bucură cel mai mult sunt, însă, lucrurile simple.

„Întâlnirile cu familia, cu copiii. În fiecare zi de joi luăm masa împreună. Trebuie făcut un program, că altfel se destramă relațiile. Soția organizează totul mereu. Mă bucură excursiile cu prietenii, întâlnirile cu ei. Să ascult o muzică bună”.

Astăzi, viața lui se compune, așadar, din lucruri stabile, cum ar fi drumul scurt dintre casă și primărie, mesele de joi în familie, grădina de la marginea orașului, unde pomii cresc încet și cer atenție constantă. Iar Sfântu Gheorghe a rămas pentru el locul în care a ajuns printr-o repartizare și în care a ales să rămână. Un oraș suficient de mare cât să ofere muncă, suficient de mic cât să permită discreție. Dincolo de administrație, de întâlniri și de ședințe, lucrurile care îl țin ancorat sunt simple… familia, muzica și munca dusă până la capăt.

***

Articol este realizat în cadrul seriei OCV „Oamenii din spatele funcțiilor”, o campanie despre oamenii care rămân, dincolo de titulaturi. 

Din aceeași serie citește și: 

János Benedek Huszár, omul care a dat televizorul pe poezie și agricultură;

Nicolae Pastor: „Lucrul cu animalele și cu câmpul mă țin cu picioarele pe pământ și îmi amintesc mereu de unde am plecat”;

Universul neștiut al directorului de la Direcția Județeană de Mediu Covasna;

Raul Urdă: De la „tată” pentru zeci de copii, la primarul pe două roți din Întorsura Buzăului;

Demeter Ferenc, un tată care a învățat să se oprească.