Probabil că mulți dintre cititorii acestor rânduri au auzit de Jerzy Grotowski. A fost unul dintre cei mai influenți regizori și teoreticieni ai veacului trecut, prin atelierul său legendar intitulat „Laborator” și a scris despre „teatrul sărac”, influențând decisiv arta teatrală contemporană. Dacă v-aș spune că ați avea ocazia să vedeți un spectacol în stilul lui, cred că ați merge negreșit, nu? Nu cred că v-ar încurca dacă ați afla că spectacolul se bazează mult pe mișcare, dar actorii mai și vorbesc în poloneză, țara natală a lui Grotowski și a „Laboratorului” său...

Ei bine, dacă sunteți din Sfântu Gheorghe sau în trecere pe la noi, ați face bine să vedeți „Casa lui Garcia Lorca” la „Studioul de Mișcare” de la Teatrul Tamási Áron din localitate. Evident, nu este în poloneză, ci în maghiară, nu este făcut de Grotowski, ci de o coregrafă / regizoare din Budapesta, pe numele ei Barta Dora, aflată nu la prima experiență cu orașul nostru, acum câțiva ani tot ea a montat un spectacol după celebrul „Proces” al lui Kafka, dar este extrem de valoros și vă va da câte ceva din impresia spectacolelor celebrului autor polonez de la a cărei dispariție se împlinesc 15 ani anul acesta.

Impresionant în primul rând este jocul actorilor, mișcările lor, ca de obicei, extrem de bine controlate și sugestive, fie că se află în prim plan sau în plan secund. Fac o paranteză și vă împărtășesc faptul că pe când eram în facultate și unul dintre mentorii mei, criticul de teatru Doru Mareș, m-a încurajat să scriu cronică de teatru în pagina culturală din „Cotidianul”, am aflat de la el că dacă vrei să îți dai seama în câteva minute de calitatea unei trupe, uită-te la ce fac actorii din plan secund, cât de concentrați sunt, chiar dacă nu sunt în „lumina reflectoarelor”. Ei bine, la Studioul de Mișcare din Sfântu Gheorghe este o reală plăcere să fac acest exercițiu de fiecare dată, pentru că este o bucurie să observi câtă dăruire, câtă seriozitate și câtă grație se întrezăresc în mișcările lor, fie că sunt în prim plan, în plan secund sau chiar mai în spate de acesta.

Mișcările actorilor în primul rând, muzica cu influențe latine pătrunzătoare, dar și decorul: scena plină cu pământ adevărat, brăzdat cu dâre roșiatice, care la sfârșit iese la iveală într-un roșu dramatic intens, duc spectatorul într-o stare foarte aproape de catharsisul aristotelic.

Mulțumesc regizoarei, actorilor și tehnicienilor pentru o seară superbă și mă simt evident privilegiat că în micuțul nostru oraș a putut să se concretizeze de câțiva ani buni o asemenea mișcare de teatru-dans, cum nu cred să mai fie prea multe în țară. Adăugați faptul că ne așteaptă un an cu specialități teatrale extrem de valoroase la Sfântu Gheorghe, deoarece vom avea ediții de la REFLEX, festivalul grandios cu teatre reprezentative din Europa și ATELIER, cel mai vechi festival de teatru neconvențional din România și poate veți înțelege un pic de ce sunt mândru că am ales să trăiesc într-un asemenea oraș.

Mădălin Guruianu