Aleg să mă adresez vouă în spațiul public pentru că lucrurile au degenerat tot în acest cadru. Dragi colegi – încă mă mai pot adresa astfel –, la un concurs cineva pierde. De data aceasta, cea care se află în această situație este Ioana Marina, colega noastră, o actriță pentru care am toată considerația și cu care am avut plăcerea să lucrez la spectacolul „Împreună“. Din păcate, eșecul acesta l-a marcat inexplicabil pe soțul acesteia, actorul Sebastian Marina, coleg cu noi de asemenea.

Până la un moment dat am înțeles reacția lui Seba (așa cum îl numim toți). Ce nu am înțeles este de ce a organizat acest grup de forță care, de la data aflării rezultatului și până în prezent, nu a încetat să denigreze instituția, lovind la întâmplare în persoane care nu aveau nicio legătură cu concursul menționat.

Există demnitate chiar și atunci când pierzi. Împreună cu „restul“ colegilor din TAM, nu ne-am „complăcut“, așa cum ați afirmat, ci doar am asistat neputincioși la zbaterile voastre fără sens – sau poate nu știm noi sensul, poate îl vom afla într-o zi. Am fost asimilați mișcării voastre și ați vorbit în numele nostru fără măcar să ne fi întrebat.

Ei bine, nu!

• Nu suntem de acord cu felul în care ați transformat o criză personală într-o criză generală a teatrului. Poate ne explicați de ce era Ioana Marina cea mai îndreptățită să dețină postul de manager și ce anume o recomandă. Am auzit foare des sintagma „din interior“. Vă readuc aminte astăzi că, nu demult, v-a ieșit acest lucru: să așezați prin fraudă un om din interior. Şi tot nu a fost bine pentru TAM. Pentru cei care nu știu, unul dintre membrii comisiei de evaluare de la acea dată construise integral proiectul acelui candidat. Îi dăduse chiar și întrebările la care urma să răspundă. Cu siguranță și atunci, ca și acum, toată lumea era mânată de intenții bune. N-a fost chiar iadul, dar nici mult nu mai era. Noroc că omul a dezertat după ce nu mai era nimic de vândut din teatru!
• Nu dorim ca instituția a cărei imagine o distrugeți în comunitate să mai plătească tribut acțiunilor voastre. Vă lipsește sincer discernământul – aceasta este singura explicație pentru acțiunile voastre. Altfel, cum să mergeți în grup organizat la cel dintâi politician al urbei și să vă plângeți că sunteți asediați de politică?
• Nu mai putem tolera comportamentul aberant vizavi de producțiile și activitatea TAM. Voi ați adus regizori în teatru, voi i-ați împachetat și trimis acasă, înăbușind proiecte în fașă. De asemenea, ați omorât spectacole încă vii doar pentru că nu ați mai avut chef să le jucați sau pentru că erați prea ocupați să lucrați pentru alte comunități. Totul v-a fost tolerat de către manageri incompetenți, pe care i-ați manipulat la nesfârșit în interes propriu și nu pentru TAM. Rezultatul? Ceea ce trăim astăzi: un teatru fără sediu, fără regizori, fără producții, cu o trupă dezbinată.
• Nu mai disprețuiți acest teatru mult încercat! Nu vă mai disprețuiți colegii în timp ce voi aruncați cu noroi! E simplu să te aduni pe la terase și să te tot gândești cum să mai faci rău, cum să distrugi, cum să rănești. De unde atâta ură și de ce? Nu v-ați plictisit?

Dau doar un exemplu, fără să intru în detalii, fiindcă mi-e rușine de rușinea unora dintre voi și anume agresivitatea verbală la adresa TAM și a altor colegi pe o rețea de socializare și în public. Am făcut parte din delegația de la Sibiu, plătindu-mi transportul și cazarea, lucru pe care îl puteați face și voi. Înscrierea la Bursa Internațională de Spectacole de la Sibiu s-a făcut cu câteva luni înainte. Activitatea mea la TAM, audiența, încasările și spectacolele regizate de mine îmi dădeau acest drept.

Ați atacat mizerabil un consilier local, unul dintre puținii care au ajutat vreodată acest teatru și mai ales pe voi.

Ați lovit în Asociația „Ecou”, jignindu-i activitatea. Țin să subliniez că la Bursa Internațională de la Sibiu toate companiile și teatrele căutau fără echivoc parteneri, asociați, coproducători. Se pare că acesta este trendul mondial. Singur este foarte greu să mai reușești.

Vă rog să încetați cu acest comportament! Ați profitat urât de faptul că acest teatru nu are încă un manager. Nicio instituție de acest gen din lume nu își plătește angajații care-i distrug imaginea, care fac doar ce vor, când vor, totul bine împachetat sub poleiala talentului care, din păcate, în cazul unora dintre voi se manifestă public foarte foarte rar. Se știe că artiștii sunt ființe sensibile, niște copii mari care lesne se pot umple de frustrări atunci când lucrurile nu se întâmplă tocmai cum vor ei. Am tot auzit în gura voastră, de-a lungul timpului, expresiile: „teatru de rahat”, „festival de 2 lei”, „dacă vreau să plec, am o mie de variante la cât de talentat sunt” etc. Și totuși nu a plecat nimeni. Dimpotrivă! O componentă a grupului s-a reîntors. Oare de ce? Răspunsul este simplu. Inflație de actori, posturi foarte puține în teatre, iar aroganța și infatuarea nu prea țin de foame.

În final, v-aș ruga pe toți să lăsați puerilitățile și resentimentele deoparte și să vă canalizați eforturile și energia într-o direcție pozitivă, favorabilă instituției în care activați. Pentru noi toți, lupta trebuie să se desfășoare pe scenă, acolo unde ne este locul.

Îi urez noii directoare bun venit și spor la muncă și sper ca aceasta să introducă un nou regulament de ordine interioară care să fie respectat de angajați la sânge. Sper ca imaginea TAM să fie „reperată“ prin noile producții și prin noii angajați ce vor veni. Spectatorii noștri trebuie să se bucure de munca noastră. Pe banii lor funcționăm, nu-i așa?

(Mirela Bucur)