Interviu cu Daniel Bulai

Potrivit unui studiu de anul acesta, citat de Mediafax, românii pot cheltui până la 1.500 euro pe o vacanță. Un student originar din Sfântu Gheorghe ne arată, însă, că poți vizita șase țări cu aproximativ 125 de euro de persoană, suma incluzând un zbor neprevăzut față de bugetul inițial de 100 de euro. Revenit pe 25 septembrie din călătoria care l-a purtat, timp de 18 zile, alături de prietena sa, prin 10 mari orașe europene, începând cu Debreținul și terminând cu Berlinul, Dani Bulai ne-a împărtășit, în interviul de mai jos, câteva din secretele pentru a călători ieftin, dar și din lucrurile pe care le-a învățat în periplul său european.

Nopți petrecute la gazdă, în parc, în parcare

- A cui a fost ideea acestei călătorii?

- Având în vedere că a fost a doua călătorie, ideea a fost a mea. Totul a pornit de la un prieten, Radu Călin, care a făcut o astfel de călătorie până în Norvegia şi mi-am zis că o să vreau să fac şi eu chestia asta. Au trecut câţiva ani. Anul trecut am fost în prima călătorie şi am descoperit că mă regăsesc în felul acesta de a călători şi am zis că vreau să fac asta mult timp de acum încolo.

- Ce poți să ne spui despre prima călătorie?

- A fost tot cam aşa, două săptămâni şi jumătate, 17-18 zile cam aşa şi am făcut tot în jurul a 2.000 de kilometri, cu acelaşi buget de 100 de euro. Atunci au fost patru ţări: Ungaria, Croaţia, Slovenia şi Italia. Am folosit tot couchsurfing.com (site prin care poți obține cazare gratuită - n.red.) în unele ţări, dar au fost şi situaţii de excepţie, unde am fost în vizită la un prieten, având în vedere că eram în traseu.

- În ce perioadă a fost călătoria voastră de anul acesta?

- Eu personal am plecat pe 6 septembrie din Sfântu Gheorghe, iar pe 7 am plecat din Cluj, împreună cu prietena mea, iar în 25 septembrie  ne-am întors cu avionul.

- Scriai pe facebook că ai avut 10 gazde și 14 locuri. În 4 locuri nu ai avut gazdă?

- Ne-am adaptat în funcţie de situaţie, de oraş. În Bratislava am dormit o noapte în parc, într-un hamac şi o noapte la hostel. În parc am cunoscut şi un călător (...) pe care nu îl întâlneşti oriunde (...). Era din Germania, cu chitara în spate şi desculţ, cu câteva haine, un sac de dormit. Omuleţul dormea de fiecare dată prin parcuri, pe jos, pe unde apuca. Îi plăcea doar să cânte şi să călătorească. Am fost în Germania şi nu am avut gazdă în Berlin, am găsit o soluţie unde să ne lăsăm bagajele, abia după ce am dormit o noapte în parcarea subterană a gării. Ultima seară am dormit în aeroport cu bagajele lângă noi.

- Cum ți-ai găsit locurile de cazare?

- M-a ajutat foarte mult site-ul couchsurfing.com.

- Zborul l-ați plătit cu alți bani decât cei din bugetul inițial de 100 euro, nu?

- Zborul a fost o situaţie mai specială, pentru că a trebuit să mă întorc la facultate, deci nu i-am considerat ca fiind o cheltuială necesară unei astfel de călătorii. Dacă aş fi putut m-aş fi întors tot cu autostopul. Zborul a costat 23 de euro de persoană.

- Care au fost orașele pe care le-ați vizitat?

- Debrecen, Budapesta, Bratislava, Viena, Brno, Praga, Wrocław, Poznan, Szczecin şi Berlin.

Impresionat de ospitalitatea polonezilor

- Unde ți-a plăcut cel mai mult?

- Mi-e foarte greu să aleg. Am avut parte doar de situaţii interesante şi de oameni atât de frumoşi pe interior. În Viena am avut parte de o experienţă multiculturală - am fost la un moment dat un grup de trei români, un ucrainian, un rus, o grecoaică şi un iranian. Am realizat că îţi poţi găsi fraţi sau rudele, chiar dacă nu de sânge, oriunde călătoreşti prin lumea aceasta. Şi oraşul şi cultura celor din Austria m-au dat pe spate. Despre Budapesta toată lumea spune că este minunată, dar eu o să spun că este formidabilă. Dacă cineva ar avea ocazia, poate ar merita să se mute acolo. Pe lângă faptul că găseşti foarte multă deschidere şi oameni extraordinari, oraşul îţi dă o stare de bine, de linişte și foarte multe oportunităţi. Budapesta cred că este oraşul în care poţi să faci toate lucrurile pe care ţi le doreşti. Nu aş putea să aleg neapărat un oraş, pentru că nu am stat foarte mult, dar Polonia m-a surprins ca ţară. Nu mi-a venit să cred cât de primitori şi toleranţi erau polonezii faţă de noi. Chiar dacă am întâmpinat momente în care un şofer poate nu ştia atât de bine engleză, ne-a ajutat foarte mult. De exemplu, am întâlnit un şofer de TIR care s-a oferit să ne dea internet, să ne schimbe banii şi aşa mai departe. Şi gazdele pe care le-am avut şi-au petrecut cam tot timpul cu noi. Nu am putut să înţeleg cum se poate întâmpla aşa ceva, dar m-a surprins foarte tare Polonia.

- Dar cel mai puțin?

- Poate că mă grăbesc când spun asta, dar simt că germanii au o anumită reticenţă. S-ar putea să fie aşa numai la început şi apoi să se dezgheţe, dar i-am simţit foarte reticenţi imediat cum am intrat în Berlin. Imediat ce am ajuns acolo am căutat în stânga și dreapta un loc unde să dormim, nu prea am găsit lucrul ăsta. Din McDonald’s ne-au dat afară...

- De ce?

- Cumpărasem mâncare și am dorit să dormim acolo (râde). Ne-au rugat să nu dormim și dacă plecăm, că doresc să curețe. Era clar că suntem turiști și suntem obosiți, nu era o situație în care să le dăm impresia că am fi oameni ai străzii, deși și pe ei ar trebui să-i ajute

- În condițiile în care voiați să dormiți acolo, nu era firesc să vă dea afară?

- Mai mult sau mai puțin. Există păreri că în alte orașe se mai obișnuiește chestia asta. Poate n-am dormit la masă, dar în momentul în care nu am unde să dorm și aleg să călătoresc ieftin, pot să fac și chestia asta.

O lume fără frontiere

- Ţi-a fost frică de ceva pe toată durata călătoriei și, dacă da, de ce?

- Poate în puţine momente în care ne întâlneam pentru prima dată cu un şofer. Imediat, în momentul în care începeam să vorbim, ne dădeam seama că nu trebuie să ne fie frică. De fiecare dată în momentul în care călătoreşti te expui unui risc, dar acesta dispare în condiţiile în care îţi iei precauţiile de care ai nevoie. (...) Într-o călătorie cred că te expui cel mai mult în momentul în care faci stopul. Deşi nu am întâlnit niciodată o situţie de pericol, spun asta pe baza stereotipurilor care circulă, cred că trebuie să ai mereu o soluţie de rezervă pentru momentele în care te simţi în pericol. Eu aveam net cu roaming pe telefon, iar în momentul în care simţeam că nu suntem în siguranţă cu un anumit şofer, eram pregătit să trimit oricui mesaj. Mereu mă uitam la numărul maşinii şi îl ţineam minte. Asta era soluţia pe care aş fi aplicat-o, dacă m-aş fi simţit în pericol.

- Ce ai învățat din călătoria asta?

- De multe ori nu stau să mă gândesc la lucrurile pe care le-am învăţat şi îmi dau seama abia peste un an, doi sau trei. Sunt o persoană care trăieşte foarte activ şi sar dintr-o activitate în alta pentru că îmi place să fac foarte multe lucruri.  Având în vedere că sunt la a doua călătorie pot să spun că mi-am dat seama că lumea asta nu exact ceea ce promovează media, televizorul şi unele pagini de internet, ci lumea e atât de bună şi de deschisă. Toţi oamenii vor doar să fie fericiţi şi să aibă o comunitate întreagă de prieteni în toată lumea. Asta m-a făcut să înţeleg că poţi să călătoreşti ieftin, poţi să vezi frumuseţile lumii mult mai uşor decât îţi poţi imagina şi poţi să ai prieteni oriunde în lumea asta. În plus, mi-am dat seama că putem să trăim exact aşa cum ne dorim, nu cum ne plângem că nu avem.

- Faţă de prima călătorie, cum a fost cea de-a doua?

- Cu mai multe ţări şi cu mai multe gazde interesante, mult mai apropiate de spiritul ăsta energetic şi foarte fericit, care tratează viaţa exact aşa cum ar trebui să o trateze foarte mulţi: cu zâmbetul pe buze şi cu ideea că fiecare zi e minunată. Pe lângă asta, am simţit că am avut parte de mult mai multe momente conectate cu natura, faţă de călătoria trecută.

- Dacă ar fi să împarţi în procente, cât a fost socializare şi prieteni noi şi cât a fost natură şi cât a fost obiective cultural-istorice?

- Cel mai mare procentaj l-ar avea, clar, socializarea şi prietenii noi. Cred că undeva la 65%. Partea de monumente şi clădiri şi arhitectură a diferitelor oraşe ar ajunge undeva la 25% şi 10% ar rămâne natura.

- E vreo întâmplare care ţi s-a părut interesantă şi vrei să o împărtăşeşti cu noi?

- Chiar o chestie foarte interesantă din perspectiva mea. Poate unora nu o să li se pară, dar... Gazda din Praga era un mexican care lucra în film, făcea regia, edita și filma diferite momente, și pe lângă asta cânta la pian și la chitară de foarte mulți ani și avea o voce... de nu ne-a venit să credem (...). De când s-a mutat în Praga, l-a auzit unul-altul cum cântă și îl invita lumea să cânte în diferite baruri, gratis (...) Am fost într-un bar unde mai cânta el de obicei, într-o seară, iar în altă seară el trebuia să se vadă cu un prieten care pleca în Spania. Nu ştia sigur dacă poate să petreacă timp cu noi, dar s-a gândit să îl întrebe pe prietenul lui dacă e în regulă să venim şi noi, iar acesta a fost de acord (...). Prietenul gazdei noastre, cel care pleca în Spania, m-a surprins foarte mult în momentul în care am început să vorbim despre un subiect comun. Ne-am dat seama că e o conexiune între noi şi că mai mult sau mai puţin ne aşteptam să ne găsim şi că ar trebui să mai vorbim. Am simţit că, pe lângă faptul că am cunoscut gazda aceasta minunată, gazda mi-a oferit „un cadou”, pe acest prieten pe care îmi doresc să îl revăd de fiecare dată când mă întorc în Praga.

Cum să călătorești cu buget redus

- Ce mesaj ai pentru tinerii care ar vrea să vă urmeze exemplul și să străbată tot atâtea, sau mai multe țări în 18 zile?

- În ideea de a călători nu e vorba doar de a vedea nişte oraşe sau de a vedea clădiri şi monumente formidabile. Într-o călătorie e mult mai mult vorba despre a crea nişte conexiuni cu locuri sau cu oameni care te aşteaptă dincolo de graniţele pe care noi le desenăm pe hartă. În momentul când călătoreşti, tu nu vezi nişte graniţe, ci doar natura şi oamenii frumoşi care aşteaptă să te ajute.

- Și un sfat practic?

- Trebuie să vrei, să îţi faci un plan, să îţi cauţi gazde din timp, să fii deschis faţă de ele. Dacă pleci în călătorie prima dată, nu pleca singur. Ca să prinzi experienţă şi să îţi dai seama cum să tratezi anumite situaţii dificile, trebuie să ai pe cineva alături.

Picioare și rădăcini

- Ce calităţi trebuie să aibă un om ca să facă faţă acestui tip de călătorie?

- Nu cred că e vorba despre anumite calităţi, ci că trebuie să îţi doreşti să te regăseşti în ideea de a călători. Restul aptitudinilor de care vei avea nevoie le vei câştiga pe parcurs. Călătoria te învaţă mult mai multe decât te poate învăţa o activitate care te ţine într-un loc. Cineva spunea că noi am fost creaţi ca să străbatem lumea în lung şi lat. De asta avem picioare. Dacă am fi fost creaţi să stăm într-un singur loc, am fi avut rădăcini.