Organizația Salvați Copiii susține adoptarea celor două proiecte de lege aflate în procedură parlamentară, care se referă la protecția copiilor și tinerilor în vederea evitării dependenței acestora de jocurile de noroc, însă recomandă o serie de completări care să întărească măsurile prevăzute de cele două legi în prezent. Expunerea continuă a copiilor și tinerilor la mesaje de promovare a jocurilor de noroc le poate afecta sănătatea mentală și dezvoltarea cognitivă. De aceea, Organizația Salvați Copiii propune introducerea în proiectul de Lege privind publicitatea jocurilor de noroc (PL-x nr. 135/2023) a unui articol care solicită în mod explicit interdicția totală a oricărei forme de publicitate: inclusiv online, audiovizuală, în presa scrisă, în serviciile cinematografice ori prin serviciile de telefonie, dar și cele care sunt realizate în spații publice exterioare ori interioare sau pentru evenimentele sportive și spațiile destinate acestora.

Dependența de jocurile de noroc este calificată de Organizația Mondială a Sănătății ca afecțiune medicală și introdusă în Clasificarea Internațională Statistică a Bolilor și Problemelor de Sănătate Asociate (ICD), încă din 1975[1], cauzând o serie de probleme grave de sănătate, dar și costuri de prevenire și reabilitare substanțiale atât pentru veniturile persoanelor implicate, cât și pentru sistemele de sănătate publică. Astfel, Organizația Salvați Copiii recomandă eliminarea totală a accesului copiilor la orice formă de publicitate a jocurilor de noroc, dar și amplasarea spațiilor destinate acestor activități la o distanță cât mai mare de unitățile de învățământ sau alte spații destinate copiilor și tinerilor (300 de metri), ca măsuri de prevenție a apariției și instalării dependenței de jocuri de noroc.

În plus, organizația consideră că se impune și restrângerea sau eliminarea formelor publicitare prin care jocurile de noroc sunt asociate cu activități sportive sau sportivi, întrucât mulți dintre aceștia sunt percepuți ca modele de către copii, generând astfel tentația de a paria pe echipele sau sportivii favoriți și riscul ca pariurile să devină o normă socială în rândul copiilor și tinerilor.

„Publicitatea jocurilor de noroc creează impresia că aceste activități sunt acceptabile și chiar recomandate. De aceea, excepțiile sau jumătățile de măsură nu pot fi acceptate atunci când vorbim de protejarea copiilor împotriva oricărei activități care poate fi dăunătoare sănătății lor fizice, mentale, morale sau sociale, sau care poate interfera cu educația lor. Trebuie să conștientizăm riscurile reale ale dependenței de jocurile de noroc și comportamentele patologice distructive pe care le generează. Dacă nu ne mai dorim adulți care suferă de anxietate sau depresie asociate cu pierderile din jocurile de noroc, care sunt afectați de faliment personal, pierderea locurilor de muncă, productivitate scăzută și multe alte efecte negative, atunci înseamnă că trebuie să începem să ne protejăm copiii prin măsuri stricte, prevenție și educație continuă. Iar asta include printre multe altele, eliminarea totală a publicității la jocurile de noroc, limitarea spațiilor destinate acestor activități și chiar interzicerea jocurile de noroc persoanelor sub 21 de ani” a declarat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.

Fundamentând poziția sa pe principiul constituțional al „regimului special de protecție și asistență în realizarea drepturilor copiilor și tinerilor” (Constituția României, art. 49 al. 1), Organizația Salvați Copiii solicită integrarea și altor completări și modificări în cele două proiecte de lege aflate în procedură parlamentară[2]:

• Interzicerea oricărei forme de comunicare comercială audiovizuală, în presa scrisă, în mediul online, în serviciile cinematografice ori de telefonie, inclusiv cele realizate în spații publice exterioare ori interioare, care au drept scop promovarea jocurilor de noroc, a pariurilor pentru evenimentele sportive ori spațiilor destinate acestora.
• Includerea terenurilor cu caracter sportiv, la care copiii și adolescenții au acces pentru derularea de activități sportive, ca spații față de care se impune distanța de 300 de metri în raport cu agențiile de jocuri de noroc.
• Neacordarea autorizației de exploatare a jocurilor de noroc în localitățile cu mai puțin de 10.000 de locuitori (versus 5.000 locuitori, cum este prevăzut în prezent).
• Ridicarea limitei de vârstă la 21 de ani (de la 18 ani, cum este prevăzut în prezent) în privința accesării jocurilor de noroc.
• Ca efect al interzicerii promovării jocurilor de noroc, abrogarea articolului care prevede permiterea inserturilor grafice statice sau în mișcare, cu sau fără sunet, a logo-urilor companiilor cu activități din sfera jocurilor de noroc sau a altui simbol prin care se identifică acestea sau produse reprezentative ale acestora, dacă acestea sunt efectuate în timpul transmisiunilor sportive în direct.

Contribuții la bugetul de stat vs. Costuri sociale – Cheltuielile generate de impactul social al dependenței de jocuri de noroc sunt mai mari decât veniturile provenite din taxarea și impozitarea acestor activități

Chiar dacă industria jocurilor de noroc generează venituri substanțiale pentru bugetele de stat prin taxare și impozitare, costurile sociale ascunse adesea depășesc aceste contribuții financiare, conform studiilor realizate până în prezent.[3] Aceste tipuri de costuri sociale includ probleme de sănătate mentală, probleme familiale și divorțul, pierderea locurilor de muncă, creșterea criminalității și a nevoii de servicii sociale și de sănătate pentru jucătorii dependenți și pentru membrii familiilor lor (părinți, soți, copii). De asemenea, familiile afectate de dependența de jocuri de noroc suferă pierderi economice directe prin cheltuielile excesive în jocuri, care pot duce la datorii, ipotecări sau pierderea economiilor de o viață. Se creează astfel, un ciclu vicios de sărăcie și dependență care afectează nu doar individul jucător, ci și familiile și comunitățile acestora.

Statele Membre ale Uniunii Europene sunt în proces de revizuire și de modificare a legislației privind jocurile de noroc pentru a-și proteja mai bine copiii și tinerii

În țări precum Italia, Olanda, Belgia, Moldova sau Letonia a fost interzisă orice formă de publicitate în domeniul jocurilor de noroc, inclusiv asocierea acestora cu sportul ori personalitățile publice. Două exemple merită atenția Parlamentului României: Italia și Republica Moldova.

Făcând referire expresă la dependența cauzată de aceste activități, în 2018, Consiliul de Miniștri din Italia a adoptat „Decretul Demnității” (Decreto dignità) care a interzis „orice formă de publicitate, chiar indirectă, legată de jocuri sau pariuri cu câștiguri bănești, precum și jocuri de noroc, care se desfășoară și prin orice alte mijloace [...], inclusiv rețelele de socializare.”[4]

În Moldova, similar legislației Italiei, este interzisă „orice formă, directă sau indirectă, de acțiuni publicitare (promoționale) pentru promovarea și/sau stimularea jocurilor de noroc (inclusiv a celor on-line)”[5], fiind enumerate toate formele de publicitate. De asemenea, companiilor, implicate în organizarea sau desfășurarea jocurilor de noroc, le este interzis să inițieze sau să participe la evenimente de sponsorizare sau activități caritabile.

Studiu Salvați Copiii: 14% dintre copii admit că au jucat jocuri de noroc pe bani, în timp ce 7 din 10 copii spun că au văzut publicitate stradală la jocurile de noroc[6]

Cea mai recentă anchetă sociologică realizată și publicată de Salvați Copiii în luna noiembrie 2023 arată că majoritatea copiilor cu vârsta peste 10 ani au văzut publicitate la jocuri de noroc, atât la televizor, cât și pe Internet. Mai mult, 11% dintre copii admit că urmăresc influenceri promovând jocuri de noroc pe bani, în timp ce 10% resimt presiune din partea prietenilor. Deși legea interzice accesul copiilor la jocurile de noroc, 14% dintre copii recunosc că participă direct la jocuri de noroc pe bani și 40% dintre ei declară că au prieteni implicați în astfel de activități.

Copiii sunt în special vulnerabili la mesajele publicitare, care pot modela convingerile și comportamentele lor și pot pune o presiune pe modul în care își filtrează alegerile lor personale de consum. Această expunere continuă și de pe mai multe fronturi subliniază încă o dată necesitatea interdicției oricărei forme de publicitate a acestor practici și adoptarea urgentă a proiectului de lege care prevede o distanță minimă de 300 de metri între spații în care se practică jocurile de noroc și unitățile de învățământ.