Circa 11 mii de români sunt diagnosticaţi în fiecare an cu cancer la plămâni

Fumatul şi bolile provocate de acest viciu devin o problemă tot mai gravă şi mai costisitoare pentru sistemul medical românesc. În ultimii cinci ani, proporţia cazurilor noi de cancer pulmonar a crescut cu zece la sută. Anual, circa 11 mii de români sunt diagnosticaţi cu această boală, ceea ce depăşeşte media mondială. Statisticile negre nu par să sperie pe nimeni. Numărul fumătorilor creşte, iar legea privind interzicerea fumatului este incompletă, iar campaniile de prevenţie sunt aproape inexistente.

Ion Badaşi a ajuns la 73 de ani printr-o minune. Medicii îi spun voinţă. La 56 de ani a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, după 30 de ani de fumat. S-a vindecat după o intervenţie chirurgicală, nenumărate şedinţe de chimioterapie şi, cel mai important şi mai greu, renunţarea la viciu. „Mi-a fost foarte greu, gândindu-mă că sunt încă tânăr, am 56 de ani şi sunt realizat. Şi să mor atunci? Pentru că medicul mi-a spus: domnule, trebuie să vă operaţi de urgenţă”, povestește acesta.

Pentru alţii, însă, momentul opţiunii vine prea târziu, aşa că 9.000 de români mor anual din cauza fumatului.

Gabriel Tatu-Chiţoiu, preşedintele Societăţii de Cardiologie, spune că „speranţa de viaţă a românilor este cu 15 ani mai redusă decât speranţa de viaţă a francezilor, care în prezent au 88 de ani la femei şi 83 de ani la bărbaţi”.

Din păcate, şi vârsta de la care tinerii încep să fumeze a scăzut sub zece ani. O vină au şi dascălii.

„Atâta vreme cât doamna profesoară fumează pe geam şi se schimbă din şase în şase luni, că precedenta şi-a găsit un alt loc de muncă, evident că nu mai am un reper moral în această direcţie”, este de părere Gabriel Ispas, secretar de stat la Ministerul Educaţiei.

Medicii sunt supăraţi că parlamentarii nu văd aceste probleme... tot din cauza ţigărilor.

„Nu s-a amenajat niciun spaţiu pentru fumat, se fumează peste tot, în toate holurile, în toate sălile de şedinţe”, spune Aurelia Cristea, deputat PSD.

Din păcate, România pune prea puţin accent pe prevenţie, ceea ce face ca totul să se rezolve în etapa de tratament, când pentru unii fumători este deja prea târziu. Pe de altă parte, e vorba şi de o risipă a fondurilor, pentru că mai mult de jumătate dintre cei care încearcă să renunţe la viciu, cu ajutorul medicamentelor gratuite, revin repede la ţigări.