Rétyi Zsuzsa este genul de om care schimbă vieți nu prin gesturi mărețe, ci prin prezență, prin felul în care ascultă și înțelege fără să judece. A crescut într-o familie conservatoare și s-a format în realitatea dură a tranziției post-comuniste, iar astfel a învățat devreme că drumul spre autenticitate nu este întotdeauna cel mai ușor, dar este singurul care merită parcurs. A renunțat la multe oportunități pentru a rămâne fidelă valorilor sale și a ales să construiască punți între oameni, să le ofere spațiul și curajul de a fi ei înșiși. În munca sa, la Asociația Turul Madar din Sfântu Gheorghe, creează contexte în care tinerii își pot descoperi vocea, își pot depăși fricile și pot învăța că vulnerabilitatea nu este o slăbiciune, ci o forță. Te invit, așadar, să o cunoști mai bine în următorul interviu, care face parte din campania OCV – „Femei care fac diferența”.

Cine este femeia care face diferența? Povestește-ne puțin despre tine și parcursul tău!

Fac parte din generația celor care au crescut cu cheia la gât și cu realitatea dură a tranziției post-comuniste – context cunoscut de către semenii mei – astăzi, ceva mai puțin obișnuit. Provin dintr-o famile de clasă muncitoare, conservatoare, în care întrebările puse de o fetiță naivă erau răsplătite cu «nu mai filosofa atât». Aceste contexte mi-au modelat viața, punându-mă în fața multor schimbări, incertitudini și responsabilități. Undeva de-a lungul drumului am ajuns la concluzia că a face o diferență în lumea mea înseamnă, de multe ori, a lua decizii diferite față de cele considerate normale. Precum și în a face o diferență în lume.

Renunțarea la facultatea de drept, realizând că ar însemna un compromis legat de valorile după care mă ghidez, pentru a avea succes, refuzarea unor oportunități profesionale care m-ar fi prins într-o rutină mecanică și demisionarea de la altele care nu se aliniau cu valorile mele, au cerut curaj, mai ales când siguranța mea financiară și a copilului meu era pusă sub semnul întrebării. Dar am avut încredere că voi găsi mereu o soluție, poate datorită faptului că am învățat de tânără că nu mori de foame nici dacă ai doar o lipie pentru trei zile.

Întreaga mea viață a fost un parcurs al descoperirii de sine, al depășirii obstacolelor și al înțelegerii că fiecare dificultate ascunde o lecție valoroasă. Așa am ajuns la credința în puterea transformării și a rezilienței și am devenit o persoană care vede potențialul în oameni și care crede în puterea conexiunilor autentice. Mă ghidez după valori precum empatia, onestitatea și dorința de a ajuta oamenii să-și descopere cea mai bună versiune a lor. În cadrul activității mele, la Asociația Turul Madar, încerc să creez un spațiu sigur pentru exprimare, creștere și dezvoltare personală, unde copii și tinerii pot explora cine sunt cu adevărat, fără teama de judecată. În același timp, sunt o persoană care trăiește cu conștiința că fiecare dintre noi este influențat de propriul său „program interior” – acele convingeri și tipare care ne modelează percepția asupra lumii. Îmi doresc să creez contexte în care ei să își conștientizeze aceste mecanisme și să își dea seama că multe dintre reacțiile lor nu sunt dictate de realitatea obiectivă, ci de interpretările lor. Cred cu tărie că bunătatea nu este doar un gest, ci un mod de a trăi, o punte care ne apropie unii de alții și ne vindecă rănile. Prin munca mea, încerc să le transmit că fiecare dintre noi are o voce care merită să fie ascultată și că vulnerabilitatea este, de fapt, o forță.

Dacă succesul ar avea o definiție personalizată, cum ar suna în viziunea ta?

Pentru mine, succesul nu înseamnă recunoaștere externă sau acumulare de bunuri materiale. Succesul este fiecare moment în care pot alege ceea ce mă face împlinită, fiecare pas spre libertatea interioară. Este drumul continuu – un proces de creștere și învățare – pe care reușesc să mă mențin și când este dificil. Este despre a construi relații bazate pe încredere și înțelegere reciprocă, în care putem să ne uităm unii la alții fără frica de a arăta cine suntem. Este în libertatea de a profesa într-un domeniu care se aliniază cu chemările noastre interne, indiferent dacă fabricăm mese, coacem pâine, sau suntem directori executivi într-o multinațională. Eu ador să fac curățenie și chiar dacă îmi iubesc munca, dacă ar trebui vreodată să o schimb, aș deveni femeie de serviciu.

Pe lângă acestea, a avea succes se manifestă în momentul în care cineva, datorită muncii mele, își descoperă propria valoare dincolo de convingerile limitative sau de tiparele impuse de societate și îndrăznește să ia deciziile, să facă pașii în concordanță cu acele valori. Este sentimentul că am lăsat o urmă de lumină în viața cuiva, că am inspirat o schimbare pozitivă.

Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit pentru munca și pasiunea ta?

Unul dintre cele mai frumoase momente a fost când un tânăr mi-a spus că, datorită conversațiilor noastre, a avut curajul să își urmeze propriul drum fără teama de judecata celorlalți. Mi-a spus că prezența mea i-a oferit claritate și siguranță într-un moment de haos interior. Că datorită interacțiunilor noastre, a început să vadă lumea cu mai multă blândețe. A fost o confirmare că ceea ce fac are sens, că prezența mea poate fi un sprijin real în viața cuiva.

Dar de fapt, de fiecare dată când cineva are încredere sau deschidere către o conversație, o percep ca și un compliment. Mă consider demnă de o conversație. Un alt compliment minunat este entuziasmul cu care tinerii se implică în proiecte și lucrează împreună pentru a le duce la bun sfârșit.

Care este cea mai mare provocare pe care o întâmpini în activitatea ta?

Pentru mine, provocarea constă în faptul că sunt o persoană care încearcă mereu să aducă armonie și să-i facă pe ceilalți fericiți, având capacitatea de a vedea dincolo de comportamente, de a înțelege frica sau nevoia care stă la baza lor, mă îndeamnă să evit cât pot conflictele. Totuși, această calitate este adesea percepută ca o slăbiciune. Unii cred că nu sunt potrivită pentru a genera schimbare, pentru că nu mă încadrez în dinamica tradițională a jocului social – în care ești recompensat dacă faci bine și pedepsit dacă greșești. Normele pe care societatea le folosește pentru a eticheta oamenii nu se aliniază întotdeauna cu natura noastră interioară.

O altă provocare, foarte des întâlnită și cu care cred că mulți dintre noi ne confruntăm, este să aduc claritate asupra modului în care propria perspectivă influențează profund felul în care interpretăm realitatea. Adesea vedem intenții negative acolo unde nu există, ne simțim respinși din cauza nesiguranțelor noastre, nu din cauza unei realități obiective. Este greu să schimbăm aceste tipare, dar știu că se poate. Această provocare este adesea acompaniată de mentalități rigide și teama de schimbare. Lumea are nevoie de mai multă empatie, de mai multă deschidere și de curaj. A fi vulnerabil și de a greși nu înseamnă a fi slab, ci simplu, uman.

Dacă ai avea o baghetă magică, ce ai schimba în comunitatea ta?

Aș aduce mai multă conștientizare asupra modului în care ne raportăm unii la alții. Aș face ca oamenii să își dea seama că fiecare dintre noi trăiește prin propriul filtru mental și că multe dintre conflictele interpersonale sunt doar rezultatul unor percepții greșite.

Aș cultiva mai multă blândețe și înțelegere, astfel încât fiecare să-și poată exprima autenticitatea, fără frică sau nevoie de a se conforma așteptărilor celorlalți. Comunitatea ideală nu este una perfectă, ci una în care oamenii se susțin reciproc, își dau voie să fie autentici și îmbrățișează diversitatea.

În plus, mi-ar plăcea să văd mai multe inițiative care sprijină dezvoltarea personală și emoțională a oamenilor, nu doar succesul profesional sau economic. Un loc de vis este acela în care fiecare persoană se simte văzută, auzită și valorizată pentru cine este cu adevărat.