Din fericire, noi, cei tineri, nu știm ce înseamnă războiul sau care sunt consecințele lui. Acesta a frânt multe inimi și a despărţit familii, uneori pentru totdeauna. În spatele datelor importante ale istoriei noastre, stă istoria mică. Stau jertfele individuale, ale miilor de anonimi, de eroi cărora uneori uităm să le fim recunoscători și pe care, alteori, uităm să îi considerăm potențiale repere morale. Cei mai mulți dintre noi au părinți, bunici, străbunici care, fără să fi fost de o moralitate ireproșabilă în toate cotloanele vieții lor, au fost, totuși, niște eroi. Aproape în orice casă țărănească am intra azi, vedem încă portretele fumurii ale unor tineri frumoși, luați de la coasă, de la câmp, de la nevastă, copii, și trimiși pe un front de unde mulți nu s-au mai întors. S-au dus la luptă, cu acel bun-simț țărănesc ce consideră că participarea la război este o datorie națională. Purtând cumva, după putere, povara unei responsabilități naționale, ca și a celei individuale, a propriului destin și a propriei familii.

Unii, cu mai mult noroc, s-au întors la casele lor. Au trăit pentru a povesti urmașilor despre sacrificiile celor care s-au jertfit pentru Țară, Neam şi libertate.

În semn de recunoaștere a meritelor acestora pentru apărarea independenței, suveranității, integrității teritoriale și a intereselor României, Guvernul a hotărât, prin HG nr. 1222/10.10.2007, ca Ziua Veteranilor de Război să fie marcată anual la 29 aprilie.

În orașul Covasna, lt. (rtr) Gheorghe Cojocaru este singurul om care mai poate spune azi că a participat la al Doilea Război Mondial. În semn de recunoștință, cu ocazia Zilei Veteranilor de Război, cercetașii covăsneni l-au vizitat pe nea Ghiță, așa cum îi spun voineștenii. Încă sprinten, la cei 94 de ani, a fost bucuros de oaspeți. Înconjurat de copii frumoși, îmbrăcați în straie populare, alături de membrii familiei, „veteranul nostru“ a trăit momente de-a dreptul emoționante atunci când tânăra generație de militari de la Batalionul 22 Vânători de Munte „Cireșoaia“ din Sfântu Gheorghe i-a dat onorul. Drapelul de luptă al batalionului a fluturat în curtea din Voinești, aducându-i aminte de zilele în care, la Oarba de Mureș, sub ploaie de obuze, tânăr de 20 de ani, lupta pentru eliberarea Transilvaniei.

Să ne trăiți, mulți ani cu sănătate, nea Ghiță Cojocaru! Pentru noi, sunteți imaginea vie a participării României la cel de-al Doilea Război. Pentru noi, veți rămâne icoană a curajului și devotamentului față de Țară și veți avea mereu respectul și admirația noastră. Căci dvs., nea Ghiță, ne amintiți de Țară, de responsabilitatea individului pentru Neamul său.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

(Prof. Florentina Teacă, vicepreședinte al filialei Covasna a A.N.C.E. „Regina Maria”)