Sunt patru sau cinci zile de când s-au oprit ploile, dar apa încă bălteşte la Băcel, unde abia acum poţi vedea cu adevărat dezastrul pe care l-au lăsat inundaţiile.

Imediat ce treci Râul Negru, peste un pod care acum îşi usucă picioarele de piatră la soare şi peste care trenul parcă „levita” în urmă cu o aproape o săptămână, apar primele semne ale „asediului”.

De-a lungul drumului sunt zeci, poate chiar sute de saci cu nisip, ca nişte soldaţi lăsaţi recent la vatră. E iunie, soarele frige, iar la intrarea în Băcel miroase dulce a tei. Dar, pe măsură ce te apropii de celălalt capăt al satului, miroase tot mai adânc a nămol. Aici, apa a trecut chiar şi dincolo de ferestrele caselor, iar în urmă cu doar câteva zile, peste câmpurile din faţă, care se întind pe mai bine de doi kilometri, se putea trece doar cu barca. Oamenii s-au întors la casele lor. Se vede asta şi după maldărele de haine, saltele, dulapuri, oale, frigidere şi televizoare stricate scoase în drum.

„Azi e săptămâna, cam tot pe la ora asta, nu era apă, dar era pericol şi au venit pompierii şi ne-au luat. Haideţi, că e dezastru! Ne-am suit găinile în pod, iepurii în podul ălălant şi n-am mai putut salva de prin casă nimic, să mai pui sus. Nimic. Ne-am luat şi am plecat, ce era să facem? Şi ne-au dus în Dobârlău, la sala de sport de acolo şi ne-au cazat, ne-au ospăţat, dar după aia ne-am dus la Mărcuş, la nişte rude care ne-au luat la ele. Cu mama eram. (...) Am un căţăluş, l-am dus în Băcel, mai încolo în sat şi l-am scăpat, dar pisica nu ştiu pe unde s-a căţărat, dar când am venit acasă mi-a sărit direct în braţe. (...) Ce să găsesc, doamnă, acasă? Eu nu prea vreau să plâng acum, ce-a fost a fost, doar am mai păţit treaba asta şi acum şapte ani. (...) Atunci a fost mult mai rău, au fost mai mulţi sinistraţi. Acum a venit apa din partea aia şi, de la pod, cam douăzeci de familii au fost inundate. (...) Nu, nu s-a făcut nimic, nici diguri, nimic. Dar, acum, ce să vă zic, cine s-a aşteptat la aşa ceva? Că apa nu a venit de la Tărlung, a venit în partea ailantă. Joi noaptea a venit, aşa încetişor, încetişor, încetişor. Pe aici te plimbai cu barca. Am avut noroc cu pompierii, că altfel nu ştiu ce făceam. De câte ori am avut nevoie, au venit pompierii de le-am dat mâncare la găini, la iepuri. Oameni! Nu pot să zic nimic, a fost mobilizare”, a declarat, pentru AGERPRES, Viorel, unul dintre sinistraţi.

Omul trage nădejde că va primi ajutoare, dar de mutat tot nu are de gând să se mute, deşi Băcelul se află la confluenţa a trei râuri, Olt, Tărlung şi Râul Negru, iar el locuieşte în zona inundabilă.

„Da, trag nădejde de ajutoare. Ne-a vizitat şi primarul şi preşedintele Nicuşor Dan a fost la Băcel. Ce să facem, doamnă? Asta e situaţia. (...) Noi aici stăm cu frică. Dacă plouă trei zile... Doamne, Maica Domnului, iar ne îneacă. Zona e inundabilă, dar unde să mergem, dacă ăsta e pământul nostru. Nu cumpără nimeni, chiar dacă ai acte pe casă, că e zonă inundabilă. Ce-o fi o fi, eu ce pot să zic? Să ne facă digurile că e rău, cu natura nu te joci. (...) Eu nu am bani de asigurare şi e greu cu asigurările astea că sunt scumpe şi trebuie să umbli pe acolo şi dincolo cu acte. (...) Eu nu mă mut. Minteni am 65-66 de ani, cine ştie cât o mai duc. Şi unde să mă mai mut, doamnă? Ce a fost a fost, ce-o fi om vedea, acum le punem la locul lor şi... Doamne ajută!”, a mai spus bărbatul.

Tanti Garofiţa, care are peste 80 de ani, stă în ultima casă din sat, dincolo de pod. Ne-a poftit să vedem ce-a mai rămas din ce-a strâns o viaţă. Pereţii, acoperiţi cu covoare de lână înflorate, sunt acum coşcoviţi, iar lucrurile, adunate de-a valma: haine, farfurii, fotografii.

Fata ei a intrat în apă până la brâu ca să-şi salveze animalele, iar acum e „pe antibiotice”. Stau de vorbă cu ea şi mă gândesc că orăşenii nu-i vor înţelege, probabil, niciodată pe oamenii de la ţară, care împart şi ultima bucată de pâine cu animalele pe care le au în gospodării.

„Ieri s-a dus la doctoriţă, că n-a mai putut, aşa s-a îmbolnăvit. Deci, şi microbii ăia, dar şi apa. S-a băgat, săraca, nu ştiu de câte ori ca să îşi salveze păsările. Are şi porci, dar, degeaba, că nu a găsit un om cu remorcă să-i scoată. Că ştii cum e omul, doamnă? Zici că nu vine aşa mare! Taci, că nu vine, taci, că nu vine, ştii? Şi când vine, n-ai ce să faci! Lasă, m-am năcăjit, dar a trecut. Ce să fac? M-au luat cu forţa. Deci, lasă-mă, domnule, să-mi pui apă la găini. Dapăi, ăsta era ordinul, să ne evacueze. M-au dus la Dobârlău, de acolo m-a luat o nepoată şi-am stat la ea vreo două zile. Am mai venit să vedem poate putem trece peste apă. N-am putut, ne-am dus îndărăt. Apoi ne-am pornit pe partea ailantă ca să ajungem acasă şi am stat la o femeie, Mariana, de m-a primit ca pe copchilul lor. Apoi m-a întrebat de ce n-am mai venit aseară? Aşa, că m-am oprit la Matei. Ăla are o casă mare şi stă în oraş. Mi-a dat cheile şi a zis: 'Tu, Garofiţă, du-te şi te bagă acolo, unde vrei să mergi?' Dar fata mea s-a îmbolnăvit, săraca, i-a dat antibiotice. Păi, să intri în apă până aici?! O copchilă, că e micuţă şi slabă, dar asta nu-şi lasă animalele. (...) Acuma aud că ieri a trecut o maşină cu găini prin sat şi dacă eram acasă cumpăram şi eu. Că noi, la ţară, doamnă, cu ce să ne ocupăm ca să ne treacă timpul? (...) Digul? Dacă nu se repară, nu se repară, facă ce-or vrea! Numai mă enervez, că ei nu ţin cu oamenii, ei pur şi simplu râd de noi (...) Dumnezeu cu mila!”, spune tanti Garofiţa.

S-a bucurat mult când pompierii şi femeile din sat au venit să-i dea o mână de ajutor, de i-au făcut podeaua „lună”.

„Nu pot să zic că suntem năcăjiţi, dar, uite, asta ne omoară. Stresul. Mă credeţi că m-am trezit noaptea şi m-am gândit, Doamne, cine ne-a spăla în casă, că eu nu pot nici să mă aplec şi găleţi nu pot să duc. Iacă-te, vin ieri o grămadă femei. M-am certat cu ele, lăsaţi-mă în pace, că până la toamnă le fac eu, nici nu ştiu ce le-am mai zis. Dar, tot s-au băgat, luciu au făcut în casă, să le fie pomană, că m-au uşurat. Şi astăzi a venit de la Patriarhie. No, ăia sunt oameni. Zici că să nu dai bani la biserică, dar uite unde merg banii. Vin îndărăt, tot la oameni. Cât am putut, totdeauna am dat şi o să dau până trăiesc, ca să mă scrie acolo. Scrie, Doamne, numele meu în cartea vieţii. (...) Că Dumnezeu nu ne părăseşte! Doamne, niciodată nădejdea să nu ne-o luăm. (...) Şi de-aici unde să mergem? Spune-mi! Cine mă primeşte? (...) Ceauşescu a zis că ne duce la blocuri în Chichiş, dar n-am mai apucat. Şi atunci ne necăjeam, poate. De ce să ne scoată? Tot nu voia lumea, că nu se duce nimenea din casa lui, până moare. Nu se duce, doamnă! (...) Poate că acuma îmi părea bine, nu mai treceam prin toate, dar dacă nu se rezolvă, nu se rezolvă. Mergem mai departe”, a mai spus aceasta.

Primarul comunei Chichiş, Silviu Tăraş, care de mai bine de o săptămână stă mai mult pe diguri şi umblă prin sat, spune că, din fericire, inundaţiile de-acum au fost mult mai blânde decât în urmă cu şapte ani.

„Nu este o situaţie excepţională, din păcate, şi ăsta e cel mai mare regret pe care îl am. Şi ăsta este şi regretul tuturor celor care au fost afectaţi de această inundaţie, pentru că a devenit o problemă recurentă: vin ploile şi deja noi ne facem griji dacă a crescut nivelul apei. Şi dacă da, atunci ne mutăm aici, la punctul de control şi începem. Îmi fac rezerve, ceea ce nu cred că este normal pentru o primărie, să-şi facă planuri în fiecare an, încât să aibă cel puţin trei camioane de nisip undeva şi să ştim că la canton avem sacii pregătiţi şi avem SVSU-ul întotdeauna în alertă. (...) Acum doi ani, când am montat camerele de supraveghere a spaţiilor publice, am montat o cameră şi pe stâlpul acela, ca eu pe telefon să văd întotdeauna nivelul de la pod. Dar, să ştiţi, că localnicii, ei sunt adevăraţii gardieni ai digurilor. Dacă plouă, ei se uită în fiecare seară unde este apa, măsoară şi dacă a depăşit cota de pericol mergem şi începem să punem saci acolo unde e nevoie. Sunt vreo 15 zone pe acest dig, unde digul este mai jos decât în celelalte părţi şi ştim unde trebuie să avem grijă, ca să nu cumva se treacă peste”, spune primarul.

El afirmă că în 2018 digul râului Tărlung s-a rupt din cauza apei care a venit cu o viteză foarte mare, iar autorităţile au avut la dispoziţie doar 30 de minute ca să evacueze oamenii din case.

„În 2018 s-a rupt digul Râului Tărlung şi a venit apa de foarte aproape şi cu o foarte mare viteză şi a adus foarte mult nămol. Când a rupt digul, am avut circa 30 de minute ca să scoatem oamenii din case şi am fost cu tractorul. Deja intrase apa în tractor, deci mergeam cu remorca, pe bătrânei i-am pus în remorcă şi când am ieşit, deja nu s-a mai putut întoarce. Dacă ar fi rămas cineva în urmă, atunci rămânea în apă şi puteam să mergem numai cu barca după ei. Acum a rupt digul de la Râul Negru, de la un canal al Râului Negru şi asta s-a întâmplat miercuri dimineaţă, la 7:30 şi când mi-a arătat un coleg că uite, acolo vine apa, am zis că nu ne afectează, pentru că este o groapă şi se vede cu ochiul liber că are unde să umple sute de hectare cu foarte multă apă. Problema este că localnicii au avut dreptate şi au estimat că în două ore o să fim sub apă toţi. Au trecut 12 ore până când a ajuns apa în case. Cei care au avut putere au avut timp să ridice mobila, dar sunt bătrânii care sunt întotdeauna cei mai afectaţi. Faptul că apa a venit de departe, de la mai mult de 2 kilometri a avut timp să se aşeze. Apa a fost aproape limpede când a intrat în case şi diferenţa este că în 2018 am avut 15 centimetri de nămol de scos din toate casele, dar inclusiv din curţi. Deci, nu am avut unde să scoatem mobila din case până când nu am făcut loc în nămolul din curte. Acum a trebuit să fie casele spălate, dar nu am dat cu lopata. Am dat cu mătura şi am spălat pe jos cu mopul”, a explicat Silviu Tăraş.

A trecut mai bine de o săptămână de când a început potopul şi pompierii sunt tot la Băcel. Au venit din jumătate de ţară ca să ajute, dar în curând se vor întoarce la casele lor.

În zilele critice, numai la Băcel s-au încărcat circa 30.000 de saci cu nisip, iar, împreună, oamenii au reuşit să pună stavilă furiei naturii.

„Cel mai important lucru pe care vreau să vi-l comunic este că nu ne retragem înainte de a înlătura efectele negative ale inundaţiilor. (...) În principiu, peste 80 de cadre ale ISU lucrează la momentul actual. Avem peste 140 de pompieri din alte judeţe care au venit în sprijinul comunităţii, adică din aproape jumătate din ţară. Suntem şi pe timp de noapte aici, pentru că am avut motopompe care au funcţionat încontinuu. Poate că ele nu se mai văd, pentru că nu sunt în această zonă, dar sunt pe partea cealaltă a digului şi am o hartă aici unde se poate vedea că mai sunt trei gospodării în care încă nu am ajuns, pentru că nivelul apei a fost mai ridicat. Motopompele sunt amplasate în acea zonă şi, concomitent cu aceste activităţi, colegii noştri acţionează în locuinţe pentru evacuarea bunurilor afectate de inundaţii şi evacuarea apei din pivniţe”, a declarat şeful Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Covasna, Daniel Predicioiu.

Echipele de inventariere a pagubelor sunt deja pe teren, iar în Băcel au început să sosească ajutoare din toată ţara, dar şi din străinătate.

„Încercăm totdeauna să fim acolo, aproape de cei care au nevoie de noi. Motto-ul nostru este 'Păstrarea credinţei şi ajutorarea nevoiaşilor'. Am lansat un apel, cred că vineri, săptămâna trecută, că cei care doresc să doneze, dar şi cei care doresc să dea din timpul lor liber, din energia lor şi vor să ajute fizic, pot face acest lucru sub sigla Ordinului de Malta şi surpriza a fost că luni aveam peste 100 de voluntari. Voluntari din toată ţara, inclusiv din Ungaria, Ucraina, Germania şi a trebuit să-i refuzăm pe cei care vin din locuri mai îndepărtate, fiindcă nu are rost să vină, că avem destui voluntari. A fost o mobilizare foarte mare şi cred că se datorează acelui simţ civic sau acelei solidarităţi de care dau dovadă aceste persoane. Noi am ieşit foarte repede cu bucătăriile mobile ca să oferim o mâncare caldă sinistraţilor, respectiv cu foarte mulţi voluntari am intrat în casele lor şi încercăm să scoatem tot ce s-a distrus. Ieri, de exemplu, am spălat vasele, hainele am început să le spălăm, fiindcă totul e plin cu nămol şi trebuie spălat şi trebuie igienizat. (...) Dacă cineva vrea să ajute cu bani, cu bunuri, cel mai simplu găseşte informaţii pe site-ul nostru sau pe pagina de Facebook. (...) Orice este binevenit pentru aceste persoane. Ceea ce văd este că folosim foarte, foarte multe mopuri, găleţi, soluţii de spălat podeaua, pereţii, respectiv, dezinfectanţi şi perii. (...) M-a impresionat foarte mult o doamnă în vârstă, care stătea pe o saltea din care curgea apa. Pompierii au trebuit să scoată din casa ei absolut tot, totul era distrus. Stătea şi plângea. Când am intrat în casă mi-a zis că tot ce a putut strânge într-o viaţă e în camera asta. (...) A trebuit să îi promitem că îi aducem un frigider şi o mobilă, să se liniştească, să putem igieniza”, a declarat, pentru AGERPRES, şeful Serviciului de Ajutor Maltez din România, Tischler Ferenc.

Două grupuri de ziarişti s-au alăturat săptămâna aceasta voluntarilor Serviciului de Ajutor Maltez şi au gătit atât pentru sinistraţii din Băcel, cât şi pentru cei din Boroşneu Mare, o altă localitate din judeţul Covasna afectată de inundaţii.

„Am lansat acest apel către categoriile profesionale, prieteni, cercuri de prieteni, ONG-uri care ar putea veni să ne ajute şi într-o singură zi s-au înscris atâtea echipe că săptămâna asta este acoperită şi încă o zi am acoperit şi săptămâna care urmează. Începând din Cluj, Oradea, Braşov şi zona noastră, foarte multe echipe s-au înscris, s-au înscris motocicliştii, ziariştii, artiştii, fotbaliştii şi o grămadă de ONG-uri, inclusiv instituţii de stat au început să ne sune şi să se înscrie. E ceva fantastic. Şi asta mă face să cred că, dacă se întâmplă ceva în zona noastră, desigur nu e bine, dar dacă se întâmplă nu trebuie să avem frică, fiindcă solidaritatea e mult mai mare şi oamenii sunt mult mai inimoşi”, a mai spus Tischler Ferenc.

Printre cei care au venit cu ajutoare s-a numărat şi un grup de oameni din Giurgiu, care au văzut la televizor „delta” din Băcel.

„Am venit pentru a ajuta oamenii. Aceste ploi, care nu s-au mai potolit timp de câteva zile, au adus multe suferinţe odată cu ele. Suntem veniţi de la Giurgiu, am văzut dezastrul de aici, din judeţul Covasna, la televizor şi chiar şi din mai multe filmuleţe şi postări în mediul online. Suntem impresionaţi în primul rând de autorităţi, vedem foarte mulţi pompieri care muncesc din greu aici, oameni care vin din majoritatea judeţelor, pentru că, odată ce am ajuns, am văzut că sunt foarte multe maşini, din foarte multe locuri, vedem o mobilizare bună şi sperăm că în câteva zile localnicii vor ajunge să-şi trăiască viaţa aşa cum a fost şi înainte de acest dezastru. Sunt lucruri pe care noi nu le putem stăpâni, sunt lucruri ale naturii, de la Dumnezeu şi doar trebuie să ne ajutăm între noi”, a declarat unul dintre voluntari, de profesie medic veterinar.

Primarul din Chichiş s-a arătat impresionat de numeroasele gesturi de solidaritate şi a menţionat că au fost deschise mai multe conturi pentru persoanele sinistrate, în care se pot face în continuare donaţii.

„Ne-a ajutat Dumnezeu şi de această dată, de am scăpat cu atât. Este foarte trist şi este o tragedie pentru 56 de gospodării care au fost afectate, din care în 28 a staţionat apa în casă, în celelalte în anexe, în curţi. Dar, dacă ne gândim la ce putea să se întâmple dacă mai ploua încă o zi, atunci putem să considerăm că suntem norocoşi. (...) Ştim ce urmează, că avem nevoie de voluntari care să ne ajute să scoatem apa din case şi să dezinfectăm locuinţele care au fost inundate. Şi ştim că o să avem mult sprijin din partea voluntarilor din întreaga ţară şi din străinătate. Pentru că, vedeţi, sunt ajutoare venite de peste tot. Şi ceea ce nu ştiam şi ştiu acum, e că o să fiu sunat timp de o lună de zile de foarte mulţi oameni care vor să ne ajute. (...) Joi am primit 217 apeluri şi numai azi sunt peste 100 şi toate încep cu 'Vrem să vă ajutăm'. (...) I-am rugat pe colegi să ţină o evidenţă a ajutoarelor pentru că, la final, va trebui să mulţumim oamenilor care ne-au ajutat. (...) Localnicii aşteaptă ajutoarele, dar o să fie o perioadă lungă. Acum sunt depozitate şi un mare ajutor pentru mine este domnul părinte Floroiu Gheorghe de aici, din satul Băcel, pentru că el a gestionat împărţirea ajutoarelor şi în 2018 şi deja l-am sunat şi a deschis un cont. (...) Nu avem nevoie de haine. Deci, oamenii în 2018 au trimis camioane cu haine, TIR-uri cu haine, în condiţiile în care oamenii de aici nu aveau dulapuri, nu aveau casă unde să le pună. Şi, bineînţeles, că au stat în căminul cultural şi după aceea a trebuit să le cărăm cu un container la deşeuri, pentru că nimeni nu le-a vrut. Şi de aceea l-am rugat pe domnul părinte ca să deschidă un cont pentru donaţii. El este cel care gestionează acele ajutoare care sunt aduse într-o cantitate atât de mare încât nu le putem distribui deodată sau nu sunt ajutoare de primă urgenţă, cum ar fi, de exemplu, apă, alimente şi dezinfectante. (...) Comisia de Evaluare a Pagubelor va merge din casă în casă şi va face necesarul de materiale de construcţii, pe care îl vom înainta către STPS, Serviciul Tehnic de Probleme Speciale, pentru a face rost de aceste materiale din rezerva de stat. (...) Vrem să fie totul cât se poate de transparent pentru că aşa este bine aşa, să vadă şi să ştie localnicii”, a mai spus Silviu Tăraş.

Oamenii din Băcel vor trece cumva şi peste această încercare. Au auzit că statul le va da ajutoare şi, poate, dacă vor avea bani îşi vor face şi poliţe de asigurare, aşa cum le-a recomandat premierul interimar. Dar pe buzele tuturor rămâne aceeaşi întrebare: cine şi ce va face pentru ca nimeni să nu mai treacă prin acest coşmar?

„Eu văd o soluţie şi asta i-am explicat şi domnului preşedinte şi domnului premier interimar, când au fost zilele trecute în judeţul Covasna. Le-am arătat pe hartă când am fost la Punctul de comandă. (...) Începând de la Sântionlunca şi până la Băcel, cursul Râului Negru era, pe vremuri, foarte încătuşat, meandrat şi avea o luncă inundabilă pe o lăţime cuprinsă între 2 şi 4-5 kilometri. Pe această suprafaţă mare, pe care astăzi nu este altceva decât păşune, au fost foarte multe lacuri, lacuri naturale. Aceste lacuri naturale au avut un rol foarte important, creat de natură, nu de om, fiindcă ele au încătuşat drumul Râului Negru, adică albia Râului Negru, iar apa n-a putut dintr-o dată să fugă foarte tare şi s-a revărsat pe stânga şi pe dreapta şi a umplut acele poldere naturale, lacuri. Fiind zona Mestecănişului de la Reci, cu dune de nisip, cu un strat nisipos acolo, apa începea să absoarbă şi când ar fi ajuns aici, apa ar fi încetinit, n-ar mai fi fost o cantitate foarte mare. (...) Dar, în anii '70 s-a făcut o regularizare, s-au tăiat toate coturile din Sântionlunca până la Băcel, aproape s-a făcut drept, iar apa fuge dintr-o dată. Cu buldozerele au întins toate lacurile existente şi aici îi inundă pe oameni. (...) Prima mare inundaţie, dacă-i întrebaţi pe cei din Băcel, pe bătrâni, a fost după regularizarea meandrelor Râului Negru. Deci, asta este soluţia! Soluţia reală este să punem înapoi aceste poldere naturale, plus înălţarea digului cu vreo jumătate de metru. Eu nu sunt specialist, eu vorbesc după logica omului simplu. Dacă se înălţă digul acum cu un metru, ne ajută, dar nu ne scapă de o viitoare problemă. (...) Deci, trebuie făcute studii, dar cei care le vor face vor trebui să aibă cunoştinţă despre această soluţie naturală”, a conchis prefectul judeţului Covasna, Ráduly István.

Ploile s-au oprit de câteva zile! Mi-am spălat cizmele de noroi şi am lăsat în urmă Băcelul, dar mi-a rămas în nări mirosul de mâl, iar în minte, stop-cadre cu haine pe garduri, case ude, o pisică leneşă întinsă la soare, lanuri de grâu bătute de apă şi mângâiate de vânt, chipuri de oameni resemnaţi şi obosiţi. Am ajuns la Sfântu Gheorghe cu senzaţia că m-am întors dintr-o altă lume, în care natura s-a răzvrătit şi timpul s-a oprit ca să ne reamintească ceva ce poate am uitat: că avem nevoie de solidaritate, de generozitate şi empatie.