Trupa de Teatru Osono din Sfântu-Gheorghe porneşte astăzi în ineditul turneu în Thailanda, unde ne reprezintă ţara, cât şi Estul Europei. Ziaristul Erdely Andras, care însoţeşte trupa şi face un documentar despre ea, ne-a scris despre primele lor impresii şi peripeţii pe meleaguri thailandeze, aşa că îl lăsăm să ne povestească: „La ora cinci, ora locală (miezul nopţii, ora României) s-au sculat membrii

Trupa de Teatru Osono din Sfântu-Gheorghe porneşte astăzi în ineditul turneu în Thailanda, unde ne reprezintă ţara, cât şi Estul Europei.

Ziaristul Erdely Andras, care însoţeşte trupa şi face un documentar despre ea, ne-a scris despre primele lor impresii şi peripeţii pe meleaguri thailandeze, aşa că îl lăsăm să ne povestească:

„La ora cinci, ora locală (miezul nopţii, ora României) s-au sculat membrii formaţiei de teatru Osono, în Maradokmai, lângă Bangkok, deoarece la cinci jumătate începea ceremonia de întâmpinare a răsăritului de soare. Ritualul care începe în întuneric, la flacăra lumânărilor, este însoţit de ritmul tobelor, de cântecul xilofoanelor, şi ia sfârşit odată cu apariţia soarelui pe bolta cerească. Conform tradiţiei, astfel se aduce un omagiu soarelui, căci, precum spune Chang Chandruang, directorul Centrului Teatral din Moradokmai, în întuneric noţiunea timpului îşi pierde sensul. Guru-ul şcolii mai zice: este nevoie ca toată comunitatea să cânte, să se mişte împreună la începutul fiecărei zile, deoarece astfel sufletele indivizilor se unesc şi formează o unitate puternică.

Îmbrăcaţi în pantaloni tradiţionali, de culoare roşie, tinerii de la Osonó „au intrat în rând”, fiind corectaţi gentil, dar hotărât, la câte o mişcare mai neîndemânatică de unii  dintre cei 30 de „locatari permanenţi” ai taberei de la Moradokmai.

După cum ne-a declarat Albert Nagy Ákos, unul dintre membrii trupei, mişcările nu par complicate, dar unele dintre ele sunt de-a dreptul dureroase, deoarece pun alţi muşchi în miscare decât mişcările obişnuite în sporturile din Europa.

Peripeţii trecând prin Atena şi Doha

În drumul nostru spre Thailanda, în Grecia am dat de protestele agricultorilor locali, care au închis căile de acces către sud. Poliţiştii, vădit depăşiţi de situaţie, au deviat circulaţia care cum i-a tăiat capul. Astfel, unul dintre autobuze a ajuns în munţi, trecând prin vărsături de apă ce navăleau de pe versanţi, prin sate pescăreşti uitate parcă de timp. Nici baza de date a GPS-ului nu a fost întocmită pentru asemenea situaţii: s-a întâmplat în mai multe rânduri, ca, mergând permanent către Atena, după câte o curbă mai întortocheată, distanţa până la desti­naţie să crească cu câte 20-25 de kilometri. Pe urmă, mergând după capul lor, ce e drept, trecând prin câteva plantaţii de portocali, au găsit soluţia, dar cele două vechicule au ajuns cu mai mult de 6 ore întârziere în capitala Greciei.

Aici, cu stilul ce-l caracterizează, Fazakas Misi, directorul Osonó a decis: chiar dacă sunt numai câteva ore până la decolarea avionului, o trupă ce se respectă nu poate rata ocazia să viziteze locul unde cu 2.500 de ani în urmă s-a născut teatrul: Teatrul lui Dionise. Aşa au facut, şi cu puţin noroc, n-au pierdut avionul.

Check-in-ul la aeroport nu se anunţa nici el lipsit de peripeţii. Bagajul conţinea şi o ladă de lemn, care seamănă cel mai bine cu un coşciug pentru copii, care are modificată partea superioară cu o curbură sub care tocmai ar avea loc sistemul de ochire al unei mortiere de calibru mijlociu. Cu toate acestea, domnişoara de serviciu a Qatar Airlines nici n-a clipit din ochi, deşi a fost un moment în care Bartha Lorand, asistentul lui Fazakas, forţând limitele cunoştinţelor sale de limba engleză, a detaliat conţinutul lăzii: o pereche de aripi de îngeri şi o pălărie ovală cu 120 centimetri în diagonala mare, în care parcă nu era convinsă de integritatea facultăţilor mentale ale călătorilor. După acestea, cele patru valize de la începutul secolului trecut, conţinând fiare de călcat cu jar, rame de fotografii legate cu sârmă, şi alte asemenea, a trecut fără nicio problemă de poarta de control.

După toate acestea, trecând prin Doha,  au avut ocazia ca graţie temperaturii de 21 de grade înregistrată la miezul nopţii, „să-şi facă încălzirea” pentru cele 33 de grade Celsius ce i-au întâmpinat în iarna thailandeză, la Bangkok, luni seară.“

În perioada 28 ianuarie - 15 februarie trupa va lua parte la Festivalul Internațional de Teatru de la Patumthani, după care va urma un turneu  prin țară. Piesa „Fragmente din povestea rătăcirii“ va fi pusă în scenă de 14 ori, în 7 locații diferite

Sistem educaţional în stil thailandez

Nu este important unde ai învăţat, este important ce ştii - asta pare a fi filozofia de bază a sistemului de învăţământ thailandez.  Despre această orientare au putut afla câte ceva membrii Trupei de Teatru Osonó, care sunt în turneu prin Thailanda. După cum a declarat Chang Chandruang, directorul Şcolii şi Centrului Teatral din Moradokmai: prin teatru tinerii pot să înveţe tot ce au nevoie.

Toţi copiii provin din şcoala regulară - ne explică Chang Chandruang - numai că părinţii au decis ca ei să urmeze o formă alternativă: învăţământul la domiciliu. Aici învaţă tot cea ce şi- ar însuşi în învăţământul de stat, numai că nu trebuie să se prezinte la şcoală. Diferenţa esenţială este că noi predăm totul prin teatru: dacă trebuie istorie, punem în scenă o piesă istorică, dacă trebuie fizică, prezentăm un spectacol în care „inventăm” ceva, dramatizăm totul, aritmetica, matematica, engleza, totul...- spune guru.

Directorul Şcolii şi Centrului Teatral dun Moradokmai a completat: curriculumul este aprobat de ministrul învăţământului, comisia de examinare se deplasează la şcoală şi diploma celor care trec examenul este echivalentă cu cea din învăţamântul de stat.