Doamnelor, domnilor, stimaţi compatrioţi, dragi prieteni Sărbătorim astăzi 91 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, pagină sublimă în istoria glorioasă a Naţiunii Române. Atunci, prin hotărârea întregului Popor Român, se împlinea un vis secular, pentru îndeplinirea căruia au luptat şi şi-au dat obolul de suferinţă şi sânge multe generaţii: Unitatea Naţional Statală a Românilor. Măreţia acestei zile s-a scris cu lacrimi, sânge şi speranţă într-un hrisov al românismului.

Doamnelor, domnilor, stimaţi compatrioţi, dragi prieteni

Sărbătorim astăzi 91 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, pagină sublimă în istoria glorioasă a Naţiunii Române. Atunci, prin hotărârea întregului Popor Român, se împlinea un vis secular, pentru îndeplinirea căruia au luptat şi şi-au dat obolul de suferinţă şi sânge multe generaţii: Unitatea Naţional Statală a Românilor.

Măreţia acestei zile s-a scris cu lacrimi, sânge şi speranţă într-un hrisov al românismului.

Pentru acesta luptaseră românii sub Mihai Viteazul, revoluţionarii paşoptişti, membrii „Partidei Naţionale” care în grupaţi în jurul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza reuşeau făurirea şi recunoaşterea Unirii din 1859 dintre Moldova şi Ţara Românească. „Micii Uniri” i-a urmat cucerirea Independenţei de Stat şi reunirea Dobrogei cu Ţara.

La 1 Decembrie 1918, ceea ce fusese un vis al lui Mihai Viteazul la 1600, devenea o miraculoasă realizare a unui popor care şi-a aşezat inima pavăză la fruntarii, ridicându-se cu demnitate şi inteligenţă, dar şi cu uriaşe sacrificii umane şi materiale, la înălţimea misiunii sale istorice.

Desăvârşirea unităţii noastre naţionale nu este opera unui lider politic, a unui guvern ori a unui partid, ci este fapta istorică a întregului Popor Român.

Cu 91 de ani în urmă, la Alba Iulia, inimă din inima Transilvaniei, devenită simbolul unităţii naţionale a românilor, românii de pe întreg cuprinsul vechii Dacii ascultau îndemnul la frăţească unire şi pace rostit de unificatorii de neam şi ţară. Astfel, pe Câmpul lui Horia s-au strâns peste 100.000 de oameni români şi alte naţionalităţi. Erau prezenţi 1228 de delegaţii din toate colţurile Transilvaniei.

Memorabile sunt cuvintele Primului Ministru al României de atunci, marele om politic Ion I.C. Brătianu, rostite la întâlnirea din 14 decembrie 1918 cu ocazia primirii delagaţiei românilor transilvăneni din care făceau parte Vasile Goldiş, Alexandru Vaida Voievod şi alţii, pentru a prezenta Regelui şi Guvernului României, Actul Unirii: „Vă aşteptam de o mie de ani şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată. Sunt în viaţa unui neam clipe de fericire atât de mari încât ele răscumpără veacuri întregi de suferinţă. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generaţii. Ea este sfânta tresărire a întregului popor, care de sute şi sute de ani a îndurat suferinţele cele mai crude, fără să-şi piardă credinţa neclintită în sosirea acelei zile care ne uneşte astăzi şi care trebuie să vie, care nu se putea să nu vie”.

În ianuarie 1919, întrunită la Mediaş, naţionalitatea germană a hotărât în unanimitate recunoaşterea Unirii Transilvaniei cu România. În aceiaşi lună, populaţia evreiască din Transilvania aderă şi ea la hotărârea de Unire. Întruniţi la Congresul de la Timişoara din august 1919 şi şvabii din Banat şi-au exprimat dorinţa unirii lor cu România.

Iuliu Maniu spunea atunci că românii nu se vor transforma din asupriţi în asupritori. Prin Proclamaţia de la Alba Iulia se garanta persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la instrucţie, administraţie şi justiţie în limba maternă. Respectându-şi angajamentul luat în 1918, România a stabilit constituţional unele din cele mai ridicate standarde în domeniul protecţiei persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale find privită în Europa ca un model.

Prin Marea Unire din 1918 s-a realizat cadrul naţional propice pentru dezvoltarea societăţii într-un ritm mai rapid, prin înmănuncherea, în acelaşi stat a tuturor energiilor şi capacităţilor creatoare ale Poporului Român.

Acum, când se împlinesc 91 de ani de la ziua Marii Uniri, România face parte din familia Europei Unite. O Europă în care se vorbeşte o limbă comună, cea a încrederii, respectului şi speranţei. O Europă în care învăţăm cu toţii: învăţăm să avem încredere unii în alţii, învăţăm să ne preţuim valorile, învăţăm să ne respectăm, să fim fraţi şi prieteni la bine şi la greu.

Astăzi, la ceas de sărbătoare, ne închinăm cu smerenie la icoanele strămoşilor unificatori de neam şi ţară, care ne-au dat dreptul să existăm ca naţiune liberă şi demnă în lume, să visăm, să sperăm, să muncim şi să credem într-un viitor mai bun pentru noi şi familiile noastre. Chiar dacă drumul e mai greu decât am crezut, chiar dacă prezentul nu aduce în ochii fiecăruia dintre noi lumina speranţei şi pe masa tuturor românilor belşugul şi bunăstarea aşteptate, credinţa că Dumnezeu nu ne-a uitat, că suntem în stare să construim un viitor de aur acestei ţări justifică optimismul cu care sărbătorim Ziua Naţională a României.

Daţi-mi voie să afirm că 1 Decembrie este nu doar Ziua României, ci şi ziua fiecăruia dintre noi. Folosesc, deci, prilejul acesta pentru a vă ura tuturor, în numele Instituţiei Prefectului, La Mulţi Ani, multă sănătate şi fericire. La Mulţi Ani România, La Mulţi Ani români, oriunde vă aflaţi!

Codrin Munteanu, Prefectul judeţului Covasna