ACTUALITATE 13 noiembrie 2009

Poveste de familie

de Covasna Media | 1459 vizualizări
[singlepic=576,250,250,,left]Pe vremea când copiii încă se mai jucau cu păpuşi din foi de porumb şi serile se încheiau cu poveşti la gura sobei, în satul Zăbrătău, comuna Sita Buzăului, apărea cea mai numeroasă familie din zonă – a lui nea Ticuşan, cum îi spun cunoscuţii. Într-o căsuţă primitoare, nu prea înaltă, prima cum treci de Fabrica de Cherestea, Iosif Ticuşan (86 de ani) şi soţia lui, Aurica, au dat lumii 14 copii - şase băieţi şi opt fete -, care la rândul lor le-au dăruit 57 de nepoţi, iar nepoţii 15 strănepoţi. Primul copil, Gheorghe, a venit pe lume în 1949, an în care părinţii s-au şi căsătorit. La diferenţe de un an-doi au apărut apoi şi fraţii lui, unul câte unul. Pe atunci, nea Ticuşan avea 25 de ani şi acum la cei imediat 90 de ani ai săi, încă îşi aminteşte cum se umplea dealul de lângă casă cu copii.

Pe vremea când copiii încă se mai jucau cu păpuşi din foi de porumb şi serile se încheiau cu poveşti la gura sobei, în satul Zăbrătău, comuna Sita Buzăului, apărea cea mai numeroasă familie din zonă – a lui nea Ticuşan, cum îi spun cunoscuţii.

Într-o căsuţă primitoare, nu prea înaltă, prima cum treci de Fabrica de Cherestea, Iosif Ticuşan (86 de ani) şi soţia lui, Aurica, au dat lumii 14 copii - şase băieţi şi opt fete -, care la rândul lor le-au dăruit 57 de nepoţi, iar nepoţii 15 strănepoţi. Primul copil, Gheorghe, a venit pe lume în 1949, an în care părinţii s-au şi căsătorit. La diferenţe de un an-doi au apărut apoi şi fraţii lui, unul câte unul. Pe atunci, nea Ticuşan avea 25 de ani şi acum la cei imediat 90 de ani ai săi, încă îşi aminteşte cum se umplea dealul de lângă casă cu copii.

La început întrebători şi oarecum nedumeriţi de curiozităţile noastre legate de viaţa şi copiii lor, cei doi bătrânei ne-au deschis încet încet cutia amintirilor.

Zeci de fotografii alb-negru cu marginile ondulate, chipuri zâmbitoare de sub pălării, băieţi zburliţi în pantaloni bufanţi, copii, prieteni, cunoscuţi de mult nemaivăzuţi. „Ăsta e Ghiţă, când a terminat armata, aici e când a terminat şcoala de tractorişti, asta e fata”, îşi aminteşte bătrânul.

Stând şi tot uitându-se la poze, nea Ticuşan îşi enumeră copiii: Gheorghe, Maria, Ileana, pierde o clipă şirul – „Hai, Aurico, ajută-mă!“ -, şi continuă amândoi: Ion, Dorica, Vasile, Sanda, Niculina, Teodora, Anicuţa, Violeta, Iosif, Aurel şi Eremia.

„S-au înţeles bine, ca într-un snop, toţi la un loc, erau ascultători, ne ajutau la muncă care cum făcea 14 – 15 ani. Nu era atâta lux ca acum, cu calculatoarele astea a prostit lumea. Învaţă toate prostiile. Am băieţii care sunt oameni la casa lor, dar te respectă mai tare. Ăştia de acum sunt destrăbălaţi, nu mai au ruşine. Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat, toţi 14 sunt la casa lor”, spune nea Ticuşan.

Urmărind şirul amintirilor, lacrimile care se adună uneori în colţul ochilor nu sunt mereu de bucurie, iar vremurile în care şi-au crescut copiii nu au fost numai senine. Dacă aveau o vacă, laptele îl dădeau la stat, dacă aveau un porc, dădeau carnea, lâna ajungea şi ea tot acolo.

„Grele timpuri am mai dus până i-am crescut. N-aveam cu ce să-i îmbrăcăm mereu, să-i trimitem la şcoală, mai toţi au fost opt clase, de multe ori n-aveam ce să le dăm de mâncare. După Revoluţie a fost mai bine, că ne-au lăsat legumele şi ce mai aveam”, mai spune bătrânul. „Bine că am fost tânără şi am luptat, el a adus mâncare, eu le-am purtat de grijă şi i-am crescut. Le croşetam ciorapi, flanele, trebuia să dai bani mulţi la tricotat. Într-o iarnă am făcut 9 flanele.

Le mai făceam şi de monton, bluziţe, pantaloni. Lâna o lua statul şi ce era mai rău ne rămânea şi făceam haine. Acum să vezi cum sunt îmbrăcaţi...”, îl completează şi tanti Aurica.

Singurul venit: 350 de lei

Ne tot întrebam cum era oare când se adunau toţi la masă, sau la joacă, şi am aflat că veneau mai mereu pe rând să mănânce, iar când se duceau la joacă, mai dădeai de ei seara, când veneau la somn.

Acum, copiii şi nepoţii s-au împărţit care pe unde. Majoritatea au rămas în zona Sita, unul la Hărman, altul la Sfântu-Gheorghe, alţii la Timişoara, nişte nepoate prin străinătate, dar vin pe rând în vizită la casa părintească, la bunici sau străbunici.

La aproape nouă decenii de viaţă, tot ce îşi mai doresc acum cei doi părinţi e sănătate şi să nu le dea Dumnezeu necazuri, că au avut destule.

Din păcate, greutăţile nu-i părăsesc nici acum. Singurul lor venit e o pensie de 350 de lei, a lui nea Ticuşan, care după anul 1965 a fost angajat ca muncitor ţapinar la fabrica de cherestea din Zăbrătău, iar din pădurile pierdute pe vremea comuniştilor au primit o parte înapoi, dar în diverse locuri.

Cum am aflat de numeroasa familie...

...dintr-o scrisoare semnată Neagoe Silvestru, din Sita Buzăului, care ne-a scris despre cum nea’ Iosif Ticuşan şi soţia sa au adus pe lume nu mai puţin de 14 copii, iar aceştia la rândul lor încă 57 de suflete, iar aceşti nepoţi au şi ei 15 copii.

„Cred că nea’ Iosif are cea mai numeroasă familie din comună, zonă şi chiar ţară. S-a căsătorit cu Ruxandra Russu, fiica lui Gheorghe Russu, originară tot din satul Zăbrătău cu care a dat naştere la cei 14 copii (6 băieţi şi 8 fete) (...) Mama celor 14 copii a primit un mic ajutor în anii socialismului de „mamă eroină”, cu care îşi întreţinea familia, dar actualmente nu mai primeşte nimic, trăind doar din pensia soţului, aceasta fiind de numai 350 de lei. Oare nu e prea puţin pentru sacrificiul major făcut de această familie? Au fost marginalizaţi în anii comunismului pentru că soţia provenea dintr-o familie de Russeşti, bogată şi nu s-a putut angaja în muncă. Când primii 7 copii au venit pe lume se dădeau cartele pentru zahăr, ulei şi pâine, care nu erau îndeajuns pentru hrana copiilor şi atunci împrumutau cartele de la alte familii care nu aveau nevoie stringentă de acestea (...) Toţi copiii, nepoţii şi strănepoţii au o trăsătură comună – majoritatea sunt blonzi, ceea ce îi scoate în evidenţă între membrii comunităţii. Asemănări ce se transmit la părinţi, la nepoţi, la strănepoţi, văzând unul dacă îl întrebi: „Tatăl tău este de-al lui nea Iosif Ticuşan din Zăbrătău?” răspunsul vine prompt - Da”, ne scria printre altele Neagoe Silvestru.

Ana Sidon

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.