Mulțumesc, poftă bună, la revedere, bună ziua, sunt chestiuni elementare de salut, de educație, de bun simț, de obligație civică, până la urmă, de respect pentru tine, dacă nu pentru ceilalți.

Când intri într-o încăpere și este cineva deja acolo, saluți. Când ieși dintr-un magazin în care ai fost doar tu cu vânzătoarea, saluți. Când cel de lângă tine din tren sau din „curtea” hotelului mănâncă, spui poftă bună. Când atingi pe cineva din greșeală, spui pardon. Când te ajută cineva care poate să nu o facă, îți arăți aprecierea. Când primești binețe, chiar și din partea unui străin, răspunzi. Când doi se ceartă, nu te bagi în seamă aiurea sau faci înregistrări video. Când n-ai nimic de spus, taci. Când ești în vizită și gazda cască sau se tot plimbă pe lângă ușă, du-te naibii acasă. Când ai chef de spart semințe, fă această activitate la tine în ogradă, nu în parc, nu în fața blocului, nu în tren. Când ai un animal și îl scoți la plimbare, curăță după el că nu, din taxele pe care le achiți tu din leafă către stat, nu este acoperită și nesimțirea ta. Când urci în autobuz sau tramvai și te-a prins fără bilet, taci și nu comenta că tu plătești oricum transportul în comun din dările către stat. Etc.

Și nu, acestea nu sunt chestiuni de opțiune, sunt simple aspecte de bun simț elementar.

Dacă ești prea plin de tine să saluți o vânzătoare, un vecin, un coleg, un om găsit într-un spațiu în care ai intrat, nu înseamnă că ești superior, că ești peste nivelul celuilalt sau că ai avut o zi proastă și să te lase toată lumea în pace.

Nu, înseamnă doar că ești prost. Prost crescut, prost educat, prost adaptat la viața socială. Prost și atât!

Ești pe stradă și nu găsești un coș de gunoi, te enervezi și arunci ambalajul pe jos; dacă ești la volan și îți arunci țigara pe geam sau dacă fumezi pe stradă și faci același lucru, când ești în tren și îți pui picioarele pe scaunul din față sau, mai rău, te descalți (nu, nu contează că ai șosete curate și te dor membrele inferioare); când cineva îți ține ușa la lift și nu spui un simplu mulțumesc sau când ești la un rând și te decizi că n-ai chef să aştepţi, nu, nu ai nicio scuză să faci toate astea. Nici pentru că Primăria nu a pus în calea ta coșuri de gunoi, nici că nu vrei să-ți murdărești scrumiera din automobil, nici că ai circulația proastă, nici că ai senzația că cineva e portarul tău personal și nici că nu te-au învățat mămica sau tăticu bunele maniere, atunci când încă puteai să pricepi și să mai schimbi ceva la atitudinea ta.

Nu, ești doar prost și atât! După asta nu mai vine nimic altceva. E punct.

Și apropo de fumători, să știți că atunci când sunteți la masă cu cineva și persoana respectivă nu a terminat de mâncat, e de bun simț să nu vă aprindeți țigara și nici măcar să nu cereți voie. Motivul este unul simplu: din politețe sau de jenă vor spune că da, vă puteți aprinde o țigară, dar realitatea este că e de prost gust și de o elementară educație. Ce, voi când mâncați, inhalați și fum de țigară în același timp? Vă spun eu că nu. Așadar, de ce să o facă altul?

Am auzit adeseori de la adolescenți expresia „dacă ești prost, stai acasă”, m-am gândit inițial să o pun ca titlu, dar mi-am dat seama că nu se potrivește pentru că dacă ești prost n-ai decât două variante: fie nu știi că ești prost, și atunci n-ai cum să stai acasă că n-ai de ce, fie ai o bănuială și de prost ce ești trebuie să ieși în public și să te etalezi. Mă gândesc la faptul că proștii ar trebui să fie teribil de fericiți, nu tu mustrări dacă n-ai zărit la timp un vecin, nu tu reguli, nu tu stres.

Deși s-ar crede, prostia nu are legătură cu școala, cu numărul de ani petrecuți în săli de cursuri, cu diplomele, prostia are legătură cu valorile tale joase, cu tine ca individ, cu modul în care înțelegi să primești anumite atenționări (pentru că sunt convinsă că ți s-au făcut observații până acum) și să schimbi ceva în atitudine, în abordare, în gândire.

Cel mai trist și cel mai trist este să vezi un adult prost. De ce? Pentru că dacă ai ajuns adult degeaba, fără să primești o educație elementară sau dacă n-ai avut de unde să o primești și nu ai avut capacitatea de a te autoeduca, înseamnă că nu mai ai nicio șansă, mori prost.

Și nu, prostia nu este o scuză, un „n-avem și gata”, prostia este în primul rând o durere din partea celorlalți, o iritare, un consum inutil de energie și de timp alocat uimirii și disperării de a înțelege și de a suporta aceste specii umane care iau forme din ce în ce mai variate și mai uimitoare. 

(Elena Rotaru)