Am aflat că albinele „plâng”, că te scapă de stres şi nu te lasă să te desparţi de ele. Nu te iartă dacă eşti nervos şi indiferent cât de bătrân ai fi, zumzăitul lor dulce te va scoate mereu din casă. Cel puţin asta fac albinele pe care le-am cunoscut ieri. În satul Sâncrai, într-o curte cu pomi înfloriţi, sute de mii de albine îşi văd de treabă în stupii bine proptiţi în iarba verde înaltă.

Benedek Levente este preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de albine din judeţ şi se poate spune că şi-a dedicat 50 de ani din viaţă creşterii albinelor

Am aflat că albinele „plâng”, că te scapă de stres şi nu te lasă să te desparţi de ele. Nu te iartă dacă eşti nervos şi indiferent cât de bătrân ai fi, zumzăitul lor dulce te va scoate mereu din casă. Cel puţin asta fac albinele pe care le-am cunoscut ieri. În satul Sâncrai, într-o curte cu pomi înfloriţi, sute de mii de albine îşi văd de treabă în stupii bine proptiţi în iarba verde înaltă.

Are în îngrijire peste 50 de familii

Cel care are grijă de ele, Benedek Levente, este preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din judeţ, şi la cei aproape 70 de ani ai săi duce mai departe o moştenire de la părinţi – creşte albine. Răbdător, le „dădăceşte” zilnic câteva ore, şi-a notat într-un caieţel programul lor zilnic şi nu se plictiseşte niciodată să vorbească despre aceste mici zumzăitoare cu ac dulce. Ascultându-l, mă întreb care e mai grozav, albinele sau cei care le îngrijesc şi vorbesc despre ele cu atâta dragoste.

Stuparul din Sâncrai se ocupă de peste 50 de familii de albine, dintre care 15 rămân acasă pentru creşterea mătcilor. Iubirea de albine s-a molipsit de la părinţii lui, care ani îndelungaţi s-au ocupat de ele.

„Veneam în vacanţă de la facultate, tata odată era în delegaţie şi mi-a lăsat un bileţel să merg la Lacul Roşu unde erau albinele şi cu ce am de făcut. A fost primul meu contact cu stupăritul. Apoi când lucrau îi ajutam la rame, la scos miere, până au trăit părinţii mei eram un ajutor, veneam când mă chemau“, spune stuparul din Sâncrai. Asta se întâmpla în urmă cu cincizeci de ani.

Medalie de aur pentru miere polifloră

Între timp, Benedek Levente sa apucat el însuşi de creşterea albinelor şi se mândreşte cu efectivul lui. Curios de nivelul albinelor sale, le-a supus inclusiv la o serie de analize ale Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură şi a aflat că majoritatea depăşesc mult standardul pentru specia din care fac parte, iar în urmă cu şapte ani a câştigat la un concurs internaţional medalia de aur pentru pentru miere polifloră.

Secretul? O fişă bine organizată a stupului, prin care urmăreşte zilnic activitatea albinelor, programul lor, fiecare ce face, şi prin care a exclus din producţie acele linii slabe de matcă. Această evidenţă şi notiţele le are încă de pe vremea tatălui său. Uitându-se în evidenţe, merge înapoi în timp trei ani şi stabileşte astfel materialul biologic pentru creştere. De asemenea, locurile nepoluate, mai izolate şi fără multe culturi, cu multe flori, sunt ideale şi esenţiale pentru o miere polifloră de calitate.

Apicultorul a deprins modul organizat de a-şi desfăşura activitatea şi viaţa personală şi de la albine.

„În primul rând am învăţat acea organizare a familiei în care trăiesc albinele şi repartizarea sarcinilor după vârste. Este foarte interesant. Albina eclozionată hrăneşte în primul rând puietul, apoi face curăţenie, preia mierea de la culegătoare, împrăştie nec tarul în alveole. Noaptea stau ca ventilatoarele spre urdiniş (intra rea în stup) şi scot umiditatea din stup.

Dacă dormim în pavilion timp de patru, cinci ore parcă merg sute de mii de ventilatoare. Au un respect faţă de matcă, iar acel respect ţine într-o mână viaţa întregii familii. Plâng atunci când au pierdut matca, auzi de la distanţă că familia e orfană. Îşi apără intrarea în stup împotriva altor albine.

Organizarea acestei vietăţi depăşeşte mult societatea omenească“, povesteşte stuparul.

Tot el spune că dragostea de albine nu te lasă să te desparţi de ele şi stupăritul este cel mai serios şi puternic medicament calmant. Când te apuci nervos de lucrat în stupine, îşi continuă gândul Benedek, albinele se enervează şi ele şi devin atât de agresive încât nu ai de ales decât să iei o pauză să te calmezi şi să revii gândindute doar la ele şi la ce ai de făcut: cum prinzi rama, să nu striveşti vreo albină şi să atragi furia celorlalte – şi acum poartă urme de ace rupte în piele ale unor albine supărate -, sau cum o pui înapoi, având grijă să nu omori matca.

„Psihic şi intelectual deşi seara eşti frânt şi dormi ca tunul eşti deconectat de toate problemele care te frământau înainte”, spune Benedek.

Albinele ştiu înainte de toţi şi când se schimbă vremea sau vine vreo furtună şi dau de veste imediat agitându-se, fiind mai eficiente decât un barometru.

Singurul crescător de mătci din zonă

Odată cu trecerea timpului şi din cauza problemelor de sănătate care nu îi permit să se mai ocupe intens de produs miere, Benedek Levente a început să crească şi mătci, fiind singurul din zonă cu această activitate. În ţară sunt în total 27 de crescători de mătci, iar cel din Sâncrai are clienţi fideli în mai multe judeţe. „Trebuia să mă hotărăsc dacă dezvolt efectivul şi astfel completez veniturile pe lângă pensie din miere, dar acest lucru prevedea un efort fizic suplimentar sau un angajat, însă nu era rentabil şi am hotărât să mă apuc de creşterea mătcilor şi din ce am produs până acum lumea e mulţumită”, a mai spus apicultorul.

Comerţul cu mătci îl face de patru ani, după ce a căpătat mai multă experienţă şi dexteritate în acest domeniu şi a urmat un grafic strict. În perioada mai – august producţia de mătci este de 200 – 250, care ajung la crescători din Mureş, Harghita, Covasna. În ceea ce priveşte producţia de miere, având în vedere faptul că nu are voie să facă efort, Benedek Levente a inventat şi nişte dispozitive care îi permit să lucreze cu stupii mai uşor, fără a ridica direct.

Despre producţia de anul trecut acesta spune că a fost una slabă, din cauza secetei, iar acum cu criza mierea se vinde mai puţin. O producţie medie a crescătorilor de albine din judeţ a fost

anul trecut de 15 kg de marfă pe o familie de albine, fiind cel mai slab an din ultimii zece. În evidenţele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din judeţ se regăsesc în jur de 115 membri.

Ana Sidon