Camuflat excelent într-o continuă joacă de copii, spectacolul „Poveşti de familie”, cea mai recentă premieră a Teatrului „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe, te pune bine de tot pe gânduri. Comedie neagră, scrisă cu mult talent de sârboaica Bljana Srbljanovic, textul te transpune direct în atmosfera unei ţări din sud-estul Europei, imediat după căderea comunismului. Dar nu este nici pe departe o piesă despre regimuri

Camuflat excelent într-o continuă joacă de copii, spectacolul „Poveşti de familie”, cea mai recentă premieră a Teatrului „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe, te pune bine de tot pe gânduri. Comedie neagră, scrisă cu mult talent de sârboaica Bljana Srbljanovic, textul te transpune direct în atmosfera unei ţări din sud-estul Europei, imediat după căderea comunismului. Dar nu este nici pe departe o piesă despre regimuri politice, ci despre maturizare. Despre fascinantul proces de maturizare a tinerilor într-o lume contemporană fără fundamente, fără valori autentice... sau şi mai grav cu modele pervertite ale unor părinţi sub-umani care trăiesc şi gândesc doar de la o zi la alta, cu reguli pur darwiniste de gen selecţie natural, „cine e mai tare, câştigă”, sau cum spun personajele: „capul în nisip şi fundul la perete, căci omul este duşmanul nostru”.

Actorii, Fatma Mohamed, Ioana Costea, Sebastian Marina şi Daniel Rizea, interpretează cu mult har rolurile de „copii mari”, iar scenografia inspirată a Cristinei Milea ajută la conturarea atmosferei de lume decăzută, la propriu şi la figurat.

Vă recomand cu mare drag să vedeţi spectacolul „Poveşti de familie”, în regia lui Cristian Ban, pentru că demult n-aţi mai asistat, sunt sigur, la o aşa combinaţie reuşită de comic, sarcasm, violenţă ponderată, gust dulce/acrişor… La final, câteva replici din dialogul extreme de credibil, tăios şi cu propoziţii scurte:

Milena: Vrei să mănânci ceva, mamă?

Andrei: Vreau. Ce avem de mâncare?

Voin: N-avem nimic.

Milena: Cum să nu avem? Ne-a rămas ceva de la prânz.

Voin: Pentru el - nu e nimic.

Andrei: Da’ ce-am făcut? Ce te­a apucat, bătrâne?

Voin (Lovind cu pumnul în masă.): Suflet vândut, să te hrănească ăla care te plăteşte!!!

Andrei: Ce ai tată? Cine să mă plătească?

Voin: Ăla care ţi-a dat valută să umbli pe străzi, să te baţi cu poliţia, ca un vagabond!!!

Andrei: Dar eu nu m-am bătut, doar am strigat...

Voin: Şi la cine ai strigat, rahat american? La cine ai strigat tu?! La poliţiştii noştri? La oamenii noştri? Pentru cine ai strigat? Pentru fascişti?...

Continuarea pe scena Teatrului „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe!

Mădălin Guruianu

Sursa foto: guruianu.blogspot.com