Interviu cu meșterul popular Zorica Donțu din Ozun, de Ziua Universală a Iei

În România și în comunitățile românești din întreaga lume, Ziua Universală a Iei este sărbătorită la data de 24 iunie (Sânzienele sau Drăgaica). Zorica Donțu din Ozun, pasionată de cusutul cămășilor tradiționale, ne povestește într-un interviu acordat redacției noastre despre cum sărbătorește această zi minunată și cum reușește să ducă tradiția mai departe, într-o lume tot mai ocupată și mai puțin interesată de valorile populare românești.

Ia este o cămașă, componentă a costumului tradițional românesc, confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. Este împodobită cu broderii în motive populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât, iar unele ii sunt împodobite și cu mărgele sau paiete.

- De când ai această pasiune pentru ie? Povestește-ne puțin despre cum a început totul.

- A început în urmă cu aproximativ 5 ani, când soțul meu, înotător de performanță, a avut nevoie de o ie. Mergea la un concurs național de înot unde participanții și-au propus că vor urca pe podium îmbrăcați în cămăși tradiționale. Și mi-a spus într-o zi de joi, pentru sâmbătă. Am zis „dar cum să-ți fac eu o ie? Acum asta e, nu vei avea ie, dar îți promit că anul viitor de ziua ta vei avea o cămașă cusută“. Și de aici a început aventura. Mă uitam pe internet și căutam tot felul de cămăși. La un moment dat, mi-am făcut o idee despre cum ar trebui să arate o cămașă cusută. Și a ieșit! O cămașă cu o cusătură frumoasă, dar cu foarte multe lipsuri, greșeli de compoziție, de coloristică, de croi, de tot. Deci, cumva, a ieșit mai mult o cămașă artizanală. Însă acesta a fost doar începutul.

- Câte ii ai reușit să coși în această perioadă?

- Am cusut peste 20 de cămăși în acești ani.

- Cum duci această pasiune mai departe?

- Prin șezători. Particip la foarte multe șezători, deoarece consider în continuare că am foarte multe de învățat și, într-adevăr, oriunde merg aflu ceva nou. Cămașa tradițională românească este foarte diversificată. Pe zone geografice și etnografice, nu întâlnim doar o cămășă, ci în fiecare sat găsim zeci de cămăși care au un numitor comun: modul în care e dispus modelul, culoarea, motivul, povestea. Pentru că da, toate modelele și toate semnele care sunt cusute pe cămăși reprezintă o poveste pe care cel mai bine ar fi să o povestească cea care a cusut. Sunt și interpreți care citesc semnele cusute pe cămăși. Adică, de exemplu, diverse motive le văd ca pe coarnele cerbului, ceea ce reprezintă forță, putere, virilitate.

Așadar, particip la foarte multe șezători, că am foarte multe de învățat, cos mult în continuare și am încercat să organizez chiar eu niște șezători, unde eu le îndrum pe fete și le învăț atât cât știu eu, din ce știu eu, le învăț să coasă corect o cămașă. Citesc, merg la expoziții și mă informez continuu.

- Coordonezi atelierul-școală „Învățăm să coasem ie“ la Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși“ din Sfântu Gheorghe. Câte persoane sunt acum la cursurile de cusut? Se țin și vara? Se mai fac înscrieri? 

- Cursurile se țin în continuare la Liceul „Brâncuși“ din Sfântu Gheorghe, dar pe perioada verii ne vom opri, mă gândesc că până prin septembrie. Fiindcă e o perioadă în care oamenii pleacă în concedii, primesc musafiri, e un „du-te vino“, e mai complicat puțin vara. Sunt opt persoane active care cos, care au cămăși începute și cos. Opt cămăși în lucru în Sfântu Gheorghe, pentru mine, este o reușită absolută, pentru că nu mi-am imaginat vreodată că va funcționa. Și totuși da, merge! Și s-au făcut pași înainte. Și sper ca într-un an fetele să poată ieși la următoarea zi a iei, adică anul viitor pe 24 iunie, să pot să ies cu ele în oraș, în Sfântu Gheorghe, îmbrăcate în cămășile cusute de ele. Anul acesta nu vom ieși pentru că ele nu au o cămașă tradițională cu care să se îmbrace și nu vreau să defilăm cu cămăși chinezești pe noi. Și atunci am anulat evenimentul pentru anul viitor. O să ieșim în oraș și o să coasem și o să împletim coronițe din flori de sânziene.

- Ce simți când îmbraci o ie? 

- Asta nu pot explica în cuvinte, probabil ar trebui să mă vezi când mă îmbrac într-o cămașă. Ultima cămașă pe care am făcut-o am dus-o în expoziție la Sibiu, la Muzeul Astra. Am lăsat-o acolo, și, ca să nu mă atașez foarte mult de ea, n-am îmbrăcat-o deloc. Am terminat-o, am spălat-o, dar nu m-am îmbrăcat cu ea. Și când o voi îmbrăca o voi face în prezența ta, să poți vedea ce simt. Am lucrat la ea timp de un an, câte șase, opt sau zece ore pe zi. A fost un sacrificiu, nu doar al meu, ci un sacrificiu de familie, pentru că i-am neglijat pe ai mei, cei mai dragi mie. Și am mai cusut încă două cămăși în timpul acesta. Una pentru nepoțica mea și una ca lucrare de licență la Școala Populară de Arte și Meserii din Brașov, unde am absolvit cu „magna cum laude“ clasa de Artă Populară. Sunt meșter popular cu patalama, pot preda cursuri, urmează să ne vină și diplomele. 

- La ce vârstă ai purtat prima ie?

- La grădiniță, în copilărie. Atunci mi-au dat prima oară. Pe vremuri, la școală, se făceau serbări, dansuri și întotdeauna trebuia să ai un port popular. Acum nu știu în ce măsură era tradițional, dar ducea spre portul popular.

- Ce crezi că ar trebui să știe tânăra generație despre acest simbol? 

- Cred că tânăra generație nu va ști niciodată nimic atâta timp cât în familie nu se întâmplă ceva. Pentru că asta se transmite de la bunici și părinți la copii. Altfel nu se poate transmite dragostea pentru port, decât dacă din copilărie se văd lucrurile acestea. Dacă un copil va trăi lângă o bunică sau mamă care coase, la un moment dat va veni din interior acea dorință de a coase. Eu am văzut la bunica mea. Și sunt convinsă că eu de asta cos. Și vreau să spun că toate doamnele care cos mi-au spus același lucru. În copilărie au stat lângă persoane care coseau. Nu contează ce coseau sau țeseau, ci doar vedeau în jur această ocupație. Cusutul unei cămăși nu începe la 18 ani, ci la o maturitate absolută. Mă refer undeva după 40 de ani. Și vina și datoria, în același timp, este a părinților, să le transmită copiilor în acest mod. Altfel nu se poate. Puțini tineri se vor duce către cămașa tradițională și către portul popular din proprie inițiativă. Așa cred eu.

- Cum sărbătorești ziua iei?

Încep să sărbătoresc de joi, la București, particip la un vernisaj la Muzeul Țăranului Român, „Cos pentru o cauză“, o expoziție-manifest foarte interesantă, prin care se duce o luptă pentru viața albinelor. Apoi vineri voi fi în Piața Sfatului din Brașov, pentru că eu acolo m-am descoperit prima dată, acolo am fost ajutată să progresez în sensul acesta, în șezătoarea din Brașov. Și, împreună cu colegele de acolo, mergem îmbrăcate toate în costume populare, cu buchete de flori de sânziene, să facem coronițe pe care ni le punem pe cap sau le dăruim celor care trec pe lângă noi. Se face o horă mare, e o sărbătoare a veseliei și a portului popular. M-am pregătit cu sânziene din Moldova, pentru că la noi încă nu s-au făcut. E mult mai înaintată vremea acolo. Vom fi în Brașov toate îmbrăcate în costume, toate frumoase, nici nu pot să exprim în cuvinte. Vă invit să veniți să ne vedeți cu propriii ochi.

***

Ia românească a fost celebrată în ultimii ani, în data de 24 iunie, la iniţiativa comunităţii online „La Blouse Roumaine”, de anul acesta devenind oficial Ziua Iei.

Proiectul de lege privind declararea zilei de 24 iunie „Ziua Iei” a trecut recent de Camera Deputaților, for decizional, și a fost promulgat la data de 21 iunie a.c., de către președintele României, Klaus Iohannis.

Sursa foto: Facebook/Zorica Donțu