Se spune că viața bate filmul și că fiecare destin poate inspira un roman, mai ales atunci când protagoniștii dau dovadă de calități superioare unei majorități a oamenilor. Literatura universală abundă de destine feminine memorabile, care par să fie eminamente rodul imaginației scriitorilor care le-au dat viață.

Și totuși, printre noi, există femei puternice care ne pot inspira, care ne demonstrează că viața este plină nu doar de urcușuri și coborâșuri, ci și de o multitudine de surprize uluitoare uneori, care întrec imaginația oricărui scriitor.

Un astfel de destin este cel al lui Vitus Kinga, o instructoare de Zumba din Sfântu Gheorghe, pe care cei ce o cunosc o admiră în special pentru energia pe care o emană și pentru pozitivitatea care o caracterizează, dar și pentru remarcabila grație feminină.

Un accident a azvârlit-o la un pas de moarte

Trecută de 40 de ani, Kinga a pășit în viață ca o adolescentă obișnuită, dar cu ambiții uriașe. Până la vârsta de 14 ani, a făcut schi de performanță, însă din cauză că antrenorul ei de atunci s-a mutat în Ungaria, s-a văzut nevoită să renunțe la acest sport. Ulterior, a decis că dorește să devină arhitect și și-a concentrat întreaga atenție către acest obiectiv. Numai că, după cum spunea John Lennon, viața este ceea ce ne rămâne după ce ne-am făcut planuri. Iar planurile pe care Kinga și le făcuse pentru viitorul care i se așternea în față i-au fost date peste cap de mâna nevăzută a destinului care a transformat-o brusc în victima unui accident cumplit.

„Mă pregăteam să mă fac arhitect și am avut la 17 ani, când eram în clasa a XII-a, un accident. Am leșinat și am căzut într-un geam. Când am căzut, o parte din geam mi-a tăiat gâtul. Am fost transportată imediat la spital în Sfântu Gheorghe, apoi în Ungaria. S-au făcut eforturi uriașe să mi se salveze viața. Medicii au încercat să facă totul să mă ajute să mai pot mânca, să mai pot vorbi. Pe urmă, am rămas cu un handicap. Nervul de la limbă s-a tăiat și nu mai puteam să mișc limba. Am avut operații ulterioare care m-au ajutat să pot să-mi mai mișc limba cum trebuie. Nu puteam mânca, am slăbit la 38 de kilograme”, povestește Kinga pățania din prima ei tinerețe, de parcă ar relata un film și nu propria dramă.

Moartea clinică, un somn obișnuit

În timp ce se zbătea între viață și moarte, Kinga a intrat în moarte clinică, spre disperarea familiei care se temea că o va pierde. Spre deosebire de alți muritori care au experimentat moartea clinică, Kinga nu a văzut lumini, nu s-a întâlnit cu Dumnezeu și nu s-a plimbat prin lumi transcedentale. „Când ești în moarte clinică, practic ai adormit. Eu nu am văzut nimic. Tata îmi spunea că, în drum spre Sfântu Gheorghe, mă ținea în brațe și stăteam cu ochii deschiși, ceea ce îl făcea să creadă că sunt conștientă. I se părea că mă uit la el conștientă. După aceea a văzut că nu mai sunt conștientă, dar eu nu-mi amintesc nimic”, relatează cu simplitate și raționalitate instructoarea de Zumba.

Revenită la viață, și-a continuat planurile

Înzestrată cu forța interioară a omului care depășește obstacolele vieții fără lamentări inutile, Kinga s-a recuperat în doar trei luni și, revenind la viață, a revenit la planurile de dinainte de accident. „Am dat BAC-ul, am dat la școala de șoferi, m-am pregătit pentru facultate, că matematica mergea bine. Trebuia să mă duc la desen pentru arhitectură, dar n-am mai avut timp să mă mai pregătesc. Și așa, m-am dus la Sociologie. Nu era ce-am visat eu, dar am mers la facultate și am terminat în acest domeniu”, spune mai departe Kinga.

După absolvirea facultății, viața tinerei părea că se îndreaptă pe un făgaș normal și că totul va decurge liniar fără evenimente deosebite. „La facultate, am cunoscut un tip din Miercurea Ciuc și am venit acasă. M-am angajat la Protecția Copilului. M-am căsătorit cu el, am făcut un copil împreună, care acum are 13 ani. Apoi am lucrat și ca asistentă la Universitatea Babeș Bolyai”, face Kinga o trecere în revistă a evenimentelor pe care le consideră nesemnificative în parcursul vieții sale.

O femeie imposibil de îngrădit

Spirit liber și dornic de afirmare, Vitus Kinga nu a putut funcționa ca un angajat obedient căruia nu i se cere decât să execute ceea ce dorește șeful. La locurile de muncă pentru care optase, deseori se simțea îngrădită. „Nu prea-mi place să am șef pentru că nu am libertatea mea de a mă mișca. Am foarte multă energie și multe idei pe care vreau să le dezvolt”, spune ea cu sinceritate.

Ca să poată rezista totuși, Kinga a practicat în tot acest timp mai multe sporturi de la aerobic, la schi și înot. Apoi, un alt episod i-a zdruncinat existența aparent banală. După trei ani de căsnicie, s-a văzut obligată să divorțeze. Bărbatul de care se îndrăgostise și cu care făcuse un copil demonstrase în repetate rânduri că nu îi înțelege firea activă, ceea ce pe Kinga o făcea să simtă că nu poate fi ea însăși. „Nu ne potriveam. Eram doi oameni foarte diferiți. Eu eram cu activitate, cu sporturi, el nu era ca mine. Lângă el nu puteam fi eu, așa cum sunt”, relatează Kinga fără urmă de resentimente în glas.

Ca o pasăre Phoenix, se încăpățânează să meargă mai departe

După divorț, a început să lucreze în domeniul imobiliar, care, până la venirea crizei din 2008, era o opțiune foarte bună pentru multe persoane. Crescându-și singură copilul, Kinga își vedea mai departe de viață, căutând să se bucure de tot ce avea aceasta de oferit. Apoi, după ce o lovise dureros, soarta și-a luat revanșa față de ea și i-a scos în cale un bărbat cu care trăiește și în ziua de azi și care pare să o răsplătească zilnic pentru toate suferințele îndurate în trecut.

„Tatăl meu are o firmă de construcții și eu am început să lucrez la această firmă. Nu pentru el. În acest timp, l-am cunoscut pe actualul meu soț. Era antrenorul de karate al copilului meu. Ne potriveam la modul de gândire, la felul nostru de a fi, la viața noastră personală. Acum avem o relație foarte deschisă, avem un copil amândoi. Eu am și copilul din prima căsnicie și el l-a crescut ca și pe al lui. Avem aceleași țeluri, iar căruța o tragem amândoi și asta este foarte important”, spune Kinga cu zâmbetul pe buze.

Zumba, o mare iubire

Pe lângă dragostea pentru actualul soț și pentru cei doi fii ai săi, Kinga are în prezent o altă iubire pe care nu o poate tăinui: Zumba. Acest tip de dans l-a descoperit din întâmplare, însă din clipa în care a auzit primele acorduri, a simțit că i se potrivește perfect. La un moment dat, instructoarea cu care lucra la sala unde se ducea în calitate de cursant a avut un invitat din Ungaria, un antrenor de Zumba, care a remarcat-o pe Kinga pentru talentul său și a invitat-o să facă cursuri pentru a deveni la rândul ei instructoare de Zumba. „M-am îndrăgostit, nu că mi-a plăcut acest dans. Eram vreo 60 sau mai mulți la oră când a venit antrenorul din Ungaria și, după ce s-a terminat ora, m-a chemat la el și m-a întrebat dacă fac Zumba de mult timp, apoi mi-a propus să merg la un curs în Ungaria. Nici nu pot spune cât de fericită am fost. Și apoi m-am dus și așa am devenit instructoare de Zumba”, relatează Kinga cu bucurie în privire.

Deși este o fire puternică și optimistă, de când face Zumba, Kinga se simte mult mai bine în propria viață și depășește mai ușor problemele de zi cu zi. „La Zumba, muzica e foarte plăcută. Când o auzi îți vine să dansezi în mod firesc, natural. Nici nu simți că lucrezi. Apoi pașii sunt foarte simpli. Noi folosim numai pașii de bază ai dansului. Oricine, chiar dacă n-a făcut înainte niciun dans sau sport, poate să vină la zumba și prinde din prima”, spune instructoarea care le recomandă tuturor să încerce acest dans, atât pentru sănătate, cât și pentru bună dispoziție.

Trăindu-și viața între familie, afacerea proprie și dans, Kinga este o femeie care își păstrează prospețimea și care poate oferi oricând un exemplu de forță și putere de a merge mai departe, dincolo de obstacolele care ni se aștern în viață. Fiind o instructoare de Zumba, capabilă să îi învețe pe ceilalți să se simtă bine în propria piele și să se bucure de muzică și ritmuri vesele, Kinga este fără să vrea și o instructoare de viață care te poate ajuta să te împaci cu propriul destin și cu propriile suferințe.