Două manuscrise gastronomice datând din anii 1737 şi 1740 au fost descoperite printre documentele aflate în fondul Arhivelor Naţionale din Sfântu Gheorghe. Unul dintre acestea, intitulat Cărticica micului bucătar, a fost expus la sediul instituţiei şi cuprinde câteva zeci de reţete inedite, cum ar fi supă cu lămâie, căpşuni sau cânepă, chiftele cu melci sau raci, cârnaţi cu carne de viţel sau ştiucă şi migdale.

Bâziac Enikő Iren, specialist în cadrul Direcţiei Arhivelor Naţionale Covasna, a declarat că a descoperit aceste reţetare în fondul familiei Apor, unul dintre cele mai bogate şi valoroase din patrimoniul instituţiei. „Puţină lume ştie că noi deţinem aici un tezaur extraordinar, deţinem fondul Apor care are o întindere de şase secole şi totalizează circa 30 de metri liniari de documente. (...) Sunt pergamente foarte valoroase, diplome nobiliare, privilegii imperiale şi regale, un fond absolut impresionant. (...) Documentele în sine sunt nişte hârtii moarte, dar în ele există poveste”, a declarat Bâziac Enikő Iren.

Ea a menţionat că nu a reuşit să identifice autorul 'Cărţii micului bucătar', dar e evident că persoana care a scris-o a călătorit foarte mult.

„În istoria Ardealului există o adevărată tradiţie şi artă gastronomică. (...) În general marile familii nobiliare aveau câte un reţetar secret. De obicei reţetarul era ţinut de doamna casei, pentru că orice familie nobiliară care se respecta dorea să iasă în evidenţă şi să surprindă cu ceva deosebit, inedit şi dacă se poate cu lucruri cât mai rafinate. (...) Nu pot să afirm clar cine l-a scris, doamna casei sau altă persoană, dar din câte am văzut parcurgând reţetele respective mi-am dat seama că persoana care le-a scris a călătorit foarte mult la viaţa ei, a călătorit foarte mult şi a strâns reţete peste reţete. Sunt cele mai inedite supe, peste 30 de reţete de preparat vânatul, opt feluri de a prepara capul de vită, 34 de reţete de cârnaţi, zeci de reţete de torturi. (...) Sunt foarte interesante, dar nu sunt o creaţie originală, e ceva adus, în această cărticică uitată de lume găsim gastronomie italiană, franceză, olandeză etc.”, a mai spus Bâziac Enikő Iren.

Reţetarele sunt scrise în germană şi maghiară şi sunt destul de greu de descifrat din cauza vechimii, prin urmare ar necesita timp şi efort pentru a putea fi traduse şi reunite într-o adevărată carte de bucate. Bâziac Eniko Iren a amintit că cele mai vechi cărţi de bucate apărute în centrul Europei „Cartea de bucate a principelui Transilvaniei”, datată în jurul anului 1630 şi „Cartea de bucate a Annei Bornemissza”, anul 1680.