Mama. Primul cuvânt pe care îl rostim. Prima întâlnire cu un înger. Mama este cea care-ţi priveşte direct în inimă, îţi ştie dorurile şi încearcă să le împlinească. O mamă lasă totul deoparte, anulează totul pentru a fi alături de tine... oricând, oriunde ai avea nevoie de ea. Pentru un copil, mama trebuie să fie un refugiu cert şi sigur, toată viaţa lui. Mamele sunt siguranţă, căldură şi iubire necondiţionată. Iubirea unei mame este pentru totdeauna; dragostea de mamă este cel mai elastic lucru de pe pământ – se poate întinde până la infinit.

De ce ne iubim mamele? Pentru că, din iubire şi cu iubire, dau vieţii viaţă. Pentru că mângâie, alină, leagănă. Pentru că, pline de dragoste şi răbdare, îşi cresc copiii. Pentru că spun poveşti, pentru că buzele lor sărută genunchii juliţi, pentru că varsă lacrimi alături de lacrimile copiilor lor, pentru că trăiesc prin bucuriile şi necazurile lor, pentru că îşi iubesc copiii oricum, oricând şi oriunde. Pentru că pot lua locul tuturor, dar nimeni nu le poate lua lor locul. Pentru că în vocabularul lor nu există cuvântul „imposibil”.

Mama este o comoară, o perlă fără preţ, cineva în care poţi avea încredere şi căreia îi poţi spune orice îngrijorare, e mâna care îţi atinge fruntea când nu te simţi bine; când nimeni altcineva nu înţelege, mama e întotdeauna acolo. Cristalizată în fiecare strop de lacrimă, este locul din care vii, este prima ta casă, este harta după care te ghidezi şi după care faci fiecare pas. Aşadar, să mulţumim mamei pentru că ne poartă de grijă de când am fost bebeluşi; ne-a purtat 9 luni, a trecut prin dureri pentru a ne aduce pe lume. Să îi mulţumim pentru toate dăţile în care ne-a ridicat în braţe într-un mod delicat, când am căzut, pentru toate dăţile când ne-a legat pantofii sau ne-a băgat în pat. Să îi mulţumim pentru viaţa noastră, pentru copilăria noastră, pentru amintirile cu care ne-a ajutat să trecem prin viaţă, pentru că este întotdeauna acolo. Fără să se impună, fără să aibă pretenţii. Acolo. Disponibilă la orice oră pentru un sfat bun, pentru umărul pe care plângem, pentru că avem cui să spunem vestea, cineva cu care să râdem de ce e caraghios, cineva cu o rezervă inepuizabilă de dragoste. Indiferent de ce am fi făcut. Întotdeauna. Să îi mulţumim pentru că a muncit din greu să aibă bani cu care să ne crească, pentru că ne-a aşteptat la poarta şcolii, pentru surprize, pentru că ne-a învăţat să fim oameni, pentru că ne-a făcut să simţim că nimic nu valorează mai mult decât iubirea noastră şi pentru că există!

La Mulţi Ani tuturor mamelor, de pretutindeni de pe glob, în special mamei şi bunicii mele, cărora le mulţumesc din inimă pentru tot ce au făcut şi fac pentru mine. Versurile următoare le sunt dedicate:

„Dacă n-ai fi,

Dacă n-ai zâmbi,

De n-ai exista,

Dacă n-ai cânta,

Nici viaţă n-ar fi,

Nici noapte, nici zi,

Nici prunci pe pământ,

Nici soare, nici vânt...

Nimic nu ar fi

Fără tine.

Să ştii!”

Pentru colaborări sau întrebări nu ezitaţi să mă contactaţi la adresa de e-mail cohavit88@yahoo.com sau pe facebook (Prinţesă mică) şi nu uitaţi: îngrijiţi-vă părinţii ca să puteţi rămâne copii...

(Diana Borboly, Covasna)