Din 2013, Parlamentul a legiferat că în 31 august este sărbătorită „Ziua Limbii Române”, pe teritoriul României, în aceeași zi în care este sărbătorită și în Republica Moldova, din 1990. Inițiativă absolut lăudabilă, desigur, deși nu au fost chiar multe evenimente care să celebreze în țară această zi omagială sau poate nu sunt eu la curent... dar nici pe internet nu am găsit asemenea referințe.

Din 13 octombrie, va exista în România și sărbătoarea intitulată „Ziua limbii maghiare”, marcată în 13 noiembrie. Exceptând „corul bocitoarelor ultranaționaliste”, inițiativa nu cred că are cum să deranjeze pe nimeni, ba mai mult, cred că ar trebui să ne bucure din mai multe puncte de vedere.

1. S-a demonstrat că decidenții noștri politici, indiferent de grupul politici din care fac parte, dau dovadă de normalitate, votând fără rezerve un proiect al UDMR, în favoarea minorității maghiare.

2. Este încă un pas important în eșafodajul care duce către respectarea în România a drepturilor minorităților, mai ales că există și alte zile omagiate, ale limbii cehe sau tătare, de exemplu.

3. Faptul că avem încă un prilej, dacă dorim desigur, să ne apropiem de limba și literatura maghiară prin reprezentanții ei de elită, unii dintre ei născuți în zone aflate acum în țara noastră – vezi Ady Endre sau Benedek Elek, ca să dau doar două exemple esențiale, dar sunt cu zecile –, este un lucru esențial în cunoașterea și respectarea reciprocă. Personal vi-l recomand pe Márai Sándor, un prozator fabulos...

Oameni buni, haideți să privim realitatea în față. În această țară trăiesc și alte naționalități. Maghiarii sunt cea mai numeroasă minoritate. Chiar nu vrem să renunțăm la tarele istorice și să lăsăm în urmă ceea ce ne desparte, îndreptându-ne spre ceea ce ne unește? Nu vi se par suficiente provocări ale prezentului la care trebuie să facem față, ca să nu stăm constant cu privirea în spate? Nu vă temeți că vi se vor bloca gâturile așa contorsionate?

Am privilegiul să trăiesc de mai bine de 15 ani în Sfântu Gheorghe, în cel mai mare oraș din Secuime și, în ciuda provocărilor venite și de-o parte și de cealaltă, am constatat în mii de ocazii că oamenii de rând duc o viață bună împreună și cea mai mare parte dintre ei sunt departe de elucubrațiile naționaliste. Dovezi am adunat destule de-a lungul anilor, dar vă împărtășesc două mai mult decât evidente pentru toată lumea: numărul redus de participanți la manifestări extremiste și numărul infim de voturi obținut de mișcările naționaliste.

Români, vă rog să rețineți: maghiarii sunt minoritari în România. Este o realitate. Haideți să-i facem să se simtă bine aici și să încercăm să găsim ÎMPREUNĂ soluțiile cele mai bune la tot ceea ce este în jur. Nu cred că trebuie să vă enumăr problemele imense ale societății contemporane, mai ales în România. Nu vă mai lăsați manipulați de politicieni care în căutare de voturi ar da foc la orice, ar spune orice gogomănie, doar-doar vor ieși ei eroii noștri salvatori!

Nu pot încheia fără să spun că, din fericire, frazele de mai sus se potrivesc perfect și românilor minoritari din Secuime. Sper să nu vă plictisesc, dar tare v-aș ruga să o citiți și în varianta următoare.

Maghiari, vă rog să rețineți: românii sunt minoritari în Secuime. Este o realitate. Haideți să-i faceți să se simtă bine aici și să încercăm să găsim ÎMPREUNĂ soluțiile cele mai bune la tot ceea ce este în jur. Nu cred că trebuie să vă enumăr problemele imense ale societății contemporane, mai ales în România. Nu vă mai lăsați manipulați de politicieni care în căutare de voturi ar da foc la orice, ar spune orice gogomănie, doar-doar vor ieși ei eroii voștri salvatori!

Cu speranța că ÎMPREUNĂ SUNTEM MAI BUNI,

Mădălin Guruianu