Voluntariatul: „Un alt fel de a te descoperi, de a te înţelege şi de a te privi uneori printr-o oglindă pe care ceilalţi o ţin ridicată pentru tine” spune Maria Găvăneci, voluntardin Întorsura Buzăului

Maria Găvăneci este tânăra originară din Întorsura Buzăului care a devenit un adevărat exemplu pentru tinerii din această zonă. Nu numai că s-a întors aproape de casă după ani întregi de studii, dar a venit cu entuziasm alături de prietenii săi de la „Mirakolix”, cu dorinţa de a le oferi copiilor şi tinerilor din Întorsura Buzăului oportunităţi şi deschidere către o lume minunată – cea a voluntariatului.   

Copiii de la Şcoala din Floroaia Mică, copiii şi tinerii de la Casa Familială nr.1, dar şi elevii liceelor „Nicolae Bălcescu” şi „Mircea Eliade” au avut parte de activităţi săptămânale sau bilunare alături de 11 voluntari internaţionali. Scopul întâlnirilor organizate de Maria şi colegii ei a fost de a oferi copiilor şi tinerilor oportunităţi diversificate de educaţie şi dezvoltare, utilizând metode din educaţia non-formală. Mai mult, Centrul de Jocuri „Mirakolix” a organizat la Întorsura Buzăului seri de jocuri în barul „Montana”, drumeţii prin care voluntarii internaţionali împreună cu tinerii din Întorsura au putut descoperi zone noi din împrejurimi, o şezătoare la care au fost invitaţi adulţi din Întorsura, dar şi cel mai mare festival din zona Buzaielor dedicat tinerilor, „Ceva de vară”.

În speranţa că fiecare dintre noi vom putea învăţa din exemplul Mariei, vă invit la lectură!

– La ce vârstă ai început să practici activităţi de voluntariat?

– Hm... destul de târziu! Am fost implicată ca voluntar în câteva organizaţii în timpul facultăţii, dar o experienţă mai consistentă şi cumva definitorie am avut abia după ce am terminatul masteratul, deci pe la 24 de ani, când am plecat pentru un an în Ucraina ca voluntar.

– Descrie-ne cea mai frumoasă experienţă a ta din calitatea de voluntar.

– Sunt multe astfel de experienţe. „Cea mai frumoasă experienţă” de voluntar este de fiecare dată când îţi dai seama că s-a întâmplat o mică schimbare, că s-a produs un mic impact, atât în jurul tău, cât şi în interiorul tău. Şi nu e vorba de lucruri măreţe. Şi poate cel mai frumos este să îţi dai seama că experienţele acestea scot la iveală lucruri despre tine, te fac să înţelegi şi să cuprinzi mult mai mult decât ai fi făcut-o altfel şi îmbrăţişând diversitatea să te descoperi pe tine, mai prezent şi mai adevărat.

– Care ar fi definiţia pe care ai atribui-o voluntariatului, din perspectiva ta?

– Un alt fel de a te descoperi, de a te înţelege şi de a te privi uneori printr-o oglindă pe care ceilalţi o ţin ridicată pentru tine.

– Care crezi că este vârsta cea mai potrivită pentru a desfăşura activităţi de voluntariat?

– 5, 14, 35 sau 68, mi se pare toate vârste la fel de potrivite. Nu e un răspuns standard, chiar cred că oricine se poate implica în astfel de activităţi, oricine poate avea un impact şi pentru oricine pot fi benefice astfel de activităţi.

– Crezi că este important să practicăm activităţi în regim de voluntariat?

– Cred că este foarte important în primul rând să ştim că există astfel de activităţi, să fim conştienţi de oportunităţile pe care le avem, să încercăm şi apoi să ne dăm seama dacă ni se potrivesc sau nu. Abia apoi putem decide, fiecare individual, dacă este important să practicăm astfel de activităţi.

– Cum se deosebesc voluntarii români de voluntarii din alte state europene?

– Se deosebesc prin contextele sociale şi culturale în care trăiesc. În multe ţări din vest un an de pauză la finalizarea liceului transformat în an de voluntariat este o practică extrem de răspândită. În România acest lucru este încă privit mai degrabă ca o renunţare, ca o problemă, nu ca o oportunitate de dezvoltare. La fel, în multe ţări europene voluntariatul este apreciat şi valorizat, la noi încă este privit cu multă reticenţă şi uneori cu desconsiderare. Cred că de aici ar putea proveni eventuale diferenţe. Dar depinde la ce state europene ne referim, depinde de oraşele sau zonele pe care le avem în vedere din România şi aşa mai departe.

– Dar voluntarii întorsureni? Cum se deosebesc aceştia de voluntarii din alte oraşe ale României?

– Nu cred că voluntarii din Întorsura se deosebesc de voluntarii din alte oraşe, ci că oportunităţile de voluntariat sau de implicare sunt diferite de cele existente în alte oraşe (mă refer aici mai ales la oraşe mari). Iar acest lucru poate avea un efect dublu: pe de o parte tinerii din Întorsura nu pot fi foarte implicaţi în societate şi în activităţi de voluntariat pentru că nu există această cultură şi nu sunt foarte multe oportunităţi în acest sens, dar pe de altă parte, sunt foarte implicaţi atunci când li se oferă o astfel de posibilitate. Mie personal mi-e tare drag să lucrez cu tinerii din Întorsura Buzăului.

– Dacă ar trebui să le oferi tinerilor din Întorsura Buzăului un motiv important care să îi încurajeze să practice activităţi de voluntariat, care ar fi acesta?

– Este o oportunitate de dezvoltare personală şi profesională gratuită, la îndemână şi care vine la pachet cu multă distracţie!

– Ce activităţi mai pregăteşte „Centrul de jocuri Mirakolix” pentru Întorsura Buzăului?

– Eu, personal, îmi doresc tot mai mult ca viitoarele proiecte să se adreseze şi altor categorii de vârstă: poate adulţi şi chiar seniori, pentru că mi-aş dori să văd că există mai multe oportunităţi şi pentru ei. Deocamdată însă lucrurile acestea sunt doar la nivel de dorinţe.

(Iulia Drăghici)