Micii producătorii de cartofi din judeţ îşi dau marfa şi cu 30 de bani kilogramul şi nu au cumpărători, în condiţiile în care producţia a fost una foarte bună în acest an [singlepic=515,250,250,,left]Cartofii mari, arătoşi, aduşi în magazine din Turcia, Grecia, Olanda, Germania sau chiar Australia îi bagă pe producătorii autohtoni în faliment. În Ţara Cartofului, cultivatorii n-au ce face cu cartofii şi sunt disperaţi că nici la preţuri de nimic cumpărătorii nu sunt interesaţi de marfa lor şi strâmbă din nas. Dacă sunt cartofii albi, vor roşii, dacă sunt roşii vor albi, să fie mai mari, ba nu, mai mici, gata spălaţi, gata puşi în plasă sau chiar în cămară dacă se poate, şi greu se lasă convinşi să cumpere direct de la ţăranul care îngheaţă pe marginea drumului. Că doar super market-ul e aproape. Cu toate că gustul şi calitatea carto filor cultivaţi de ţărani nu se compară cu cei de import, oamenii se văd însă fără putere în faţa acestui val şi nu prea mai găsesc argumente să cultive în conti nuare cartofi.

Micii producătorii de cartofi din judeţ îşi dau marfa şi cu 30 de bani kilogramul şi nu au cumpărători, în condiţiile în care producţia a fost una foarte bună în acest an

Cartofii mari, arătoşi, aduşi în magazine din Turcia, Grecia, Olanda, Germania sau chiar Australia îi bagă pe producătorii autohtoni în faliment. În Ţara Cartofului, cultivatorii n-au ce face cu cartofii şi sunt disperaţi că nici la preţuri de nimic cumpărătorii nu sunt interesaţi de marfa lor şi strâmbă din nas. Dacă sunt cartofii albi, vor roşii, dacă sunt roşii vor albi, să fie mai mari, ba nu, mai mici, gata spălaţi, gata puşi în plasă sau chiar în cămară dacă se poate, şi greu se lasă convinşi să cumpere direct de la ţăranul care îngheaţă pe marginea drumului. Că doar super market-ul e aproape.

Cu toate că gustul şi calitatea carto filor cultivaţi de ţărani nu se compară cu cei de import, oamenii se văd însă fără putere în faţa acestui val şi nu prea mai găsesc argumente să cultive în conti nuare cartofi.

Cartofi, pâine şi crizanteme

În comuna Ozun, de-a lungul DN11, cartofii se vând în săculeţi alături de kurtoskalacs, crizanteme şi pâine de casă cu cartofi. Oamenii ies în stradă dimineaţa, în special la sfârşit de săptămână, şi nu e poartă să nu aibă agăţată deasupra o pungă cu cartofi sau vreun număr de telefon şi anunţul „Vând cartofi. De consum şi de sămânţă”. Deşi au scos marfa la vânzare încă de la sfârşitul lunii septembrie, oamenii se plâng însă că nu au reuşit să vândă mare lucru şi vor fi nevoiţi să dea cartofii rămaşi la animale sau să-i lase să putrezească în beciuri.

„Poa’ să fie mari, poa’ să fie mici, că tot nu se cumpără. Mai cumpără câte 2, 3 kilograme, nu mai e ca acum cinci - şase ani că se vindea cu sacul. Dacă îi spui că e 50 de bani kg atunci nu-i convine, că e prea mare, că e prea mic, dacă mergi la Billa sau la Trident vezi cartofi acolo aduşi din Germania, de nu ştiu de unde, păi atunci noi n-avem ce face”, spune Pulgor Erzsebet.

De la o poartă la alta, preţurile la kilogramul de cartof încep de la 30 de bani la kilogram pentru cei care cumpără la sac şi maxim 50 de bani - un leu pentru cumpărătorii care cumpără cantităţi mai mici, pentru consum. „Cartoful dacă vindem în cantitate mai mare dăm cu 30 de bani, 35 de bani, dar dacă la kilogram pentru clienţi în jur de 50 de bani. Se vând foarte greu pentru că trebuie să facem concurenţă cu cartoful care vine din străinătate şi pe noi ne costă foarte mult să scoatem un cartof cât de cât frumos şi rezistent pentru iarnă. La un hectar dacă n-ai tractoare sau utilaje costă cam 5.000 de lei ca să faci toate tratamentele care necesită. Cartofii care nu îi putem vinde cred că îi aruncăm pur şi simplu, anul acesta, la anu nu mai punem şi n-o să mai fie cheltuieli”, spune şi Molnar Andras, care a cules cartofi de pe 3 hectare.

Producători mici cu probleme mari

Oamenii susţin că în unele zile au şi numai un client sau doi şi aceia cumpără puţin spre deosebire de alţi ani când pe vremea asta ori vindeau deja tot, ori mai aveau puţin.

Sandor Viorica are în curte 70 de tone de cartofi de consum puşi frumos în sac, din care spune că nici 10% n-a vândut în mai bine de o lună. Îi dă cu 50 de bani, dar nici aşa nu îi vrea nimeni, sau îi mai dă la bişniţari ca să nu rămână cu ei peste iarnă, tot la preţuri de nimic. „Nu ştiu cât de mare vor clienţii cartoful. Unii zic că vor mai mare, unu că vrea roşu, altu că alb, sunt foarte, foarte pretenţioşi. Dacă ne-am organiza am putea să contractăm o cantitate mai mare cred, sau nu ştiu, nu văd ieşire din această problemă a cartofului”, spune femeia.

Preţuri gigant

În supermarket-urile din judeţ, un kilogram de cartof costă de trei – patru ori mai mult – 1,6 lei cel din România şi 1,75 de lei cel adus din Austria, în timp ce la piaţă este aproximativ un leu. Din comoditate sau alte motive, orăşenii preferă însă să se aprovizioneze de la magazin, iar la ţară toată lumea cultivă, aşa că are.

„E mai uşor la supermarket, noi nu cumpărăm mult, pentru familie, câteva kilograme lunar, nu are rost să mergem la ţară să luăm, e bun şi ăsta şi de aici facem toate cumpărăturile, e mai simplu decât să mergi după cartof la ţară şi pentru restul la magazin”, spune Kiss Ilona, din Sfântu-Gheorghe.

Cei care cumpără în general de la ţărani sunt însă şoferi aflaţi în tranzit prin judeţ, şi care nu au uitat de renumele cartofului de Covasna, dar nici aceia nu mai opresc ca pe vremuri.

Salvaţi de asocieri

Potrivit directorului Direcţiei Agricole şi de Dezvoltare Rurală Covasna (DADR), Doru Toboltoc, la ora actuală cartoful nu are preţ şi e „jale” când vine vorba de valorificat, deşi recolta a fost foarte bună, a crescut cu o tonă la hectar faţă de anul trecut şi putem vorbi chiar de un surplus de cartofi în judeţ. „Eu aş susţine ideea ca producătorii agricoli să se organizeze în nişte grupuri. Sunt la ora actuală grupuri de producători, dar eu mă refer la cei mici, cu suprafeţe şi cantităţi mai mici de cartofi. Ei ar fi bine să se organizeze în grupuri şi să acceseze fonduri europene pentru a construi depozite zonale. Producătorii mari au aceste depozite, dar ei nu acceptă ca cei mici să depoziteze la ei, pentru că le pot contamina producţia, şi atunci aş recomanda şi aş vrea să discut cu cei mici să se organizeze în grupuri, să acceseze fonduri, să facă depozite regionale cu temperatură controlată, ca ei să poată să-şi depoziteze aceşti cartofi”, a spus Doru Toboltoc.

Directorul DADR Covasna spune că în general producătorii mari şi-au asigurat piaţă de desfacere, au cultivat soiuri speciale pentru chipsuri, pentru fabricile de industrie alimentară, însă cei mici din păcate stau la marginea drumului unde poate au noroc şi mai vine o maşină din Bucureşti şi mai ia ceva. „Cam peste 80% e agricultură de subzistenţă în judeţ. Sunt câţiva producători mai mari de cartofi, dar cu cei mici sunt probleme”, a completat el.

Directoarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare a Cartofului Tg.Secuiesc, Mike Luiza, nu vede nici ea situaţia mai roz, ci dimpotrivă. În opinia acesteia, se pare că vina pleacă tot de la nivel local pentru că nu există o organizare şi centre zonale unde ţăranii să poată valorifica cartofii, dar şi fructe sau legume, pentru că probleme sunt peste tot. „Staţiunea vinde cu 0,35 de bani cu TVA cu tot cartoful, la ţigani că ei fac achiziţii. Producţia a fost foarte mare, a fost surplus, nu avem fabrică de prelucrare care să adune de la oameni, ne trebuie un Centru de Achiziţionare şi prelucrare. Nu se mai ia la sac cartoful, omul e pretenţios, ia de la suprrmaket tot, nu se duce la ţăran, ori ca să ajungă în supermarket cartoful trebuie să îndeplinească anume cerinţe. E greu fără sprijin de la stat”, a spus Mike Luiza. Potrivit datelor prezentate de DADR, anul acesta producţia de cartof în judeţ a fost bună, cu o medie de 18,38 de tone la hectar, faţă de 17 tone anul trecut. Suprafaţa totală cultivată a fost de 15.300 de hectare, din care în mediul privat 15.199 şi restul pentru cercetare şi sămânţă ceritifcată. Cantitatea totală recoltată ajunge la 281.227 de tone de cartof.

Ana Sidon