Pentru creştinii ortodocşi din judeţul Covasna, dar şi din Braşov, ziua de luni – Întâmpinarea Domnului – a fost o zi de profundă trăire spirituală, prilejuită de sfinţirea paraclisului ridicat în curtea Mănăstirii Sita Buzăului, cu hramul „Schimbarea la Faţă”. Slujba de sfinţire a fost oficiată de IPS Laurenţiu Streza, arhiepiscop de Sibiu şi Mitropolit al Ardealului, care îl înlocuieşte temporar în funcţie, până la numirea unui succesor de către Patriarhia Română, pe IPS Ioan Selejan, fostul arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, numit de curând mitropolit al Banatului.

Ajuns la mănăstire încă de duminică, IPS Laurenţiu Streza, înconjurat de un sobor de preoţi din zonă, a început slujba de sfinţire a paracliserului la primele ore ale dimineţii, urmând îndeaproape ritualul sfânt şi bogat în semnificaţii spirituale pe care îl presupune procesiunea de sfinţire a locaşelor de cult creştin ortodox. Procesiunea a continuat cu o slujbă în biserica mare, la sfârşitul căreia credincioşii au primit de la IPS Laurenţiu Sfânta Împărtăşanie şi au fost miruiţi şi binecuvântaţi.

Sita Buzăului, de la dorinţă la realitate

Mănăstirea „Schimbarea la Faţă” din Sita Buzăului a fost înfiinţată în anul 1997, ca aşezământ monahal cu obşte de călugări şi a devenit o mănăstire de maici, începând cu anul 2000. Proiectul s-a dezvoltat din dorinţa credincioşilor din zonă, dar şi a părintelui protopop Florin Tohănean, parohul din satul din vale, de a se ridica acolo o mănăstire ortodoxă. Ulterior, prin milostenia părintelui ieromonah Arsenie Muscalu şi a părinţilor lui, Gheorghe şi Maria, care au donat terenul pe care este situat locaşul în prezent, proiectul a putut fi concretizat. Puţin după aceea au venit câţiva călugări care, sprijiniţi de săteni, au înălţat o biserică din lemn, au construit o casă pentru duhovnic, au alimentat locul cu apă şi energie electrică, croind totodată prin deal un drum către viitoarea mănăstire.

Din 2002, după ce aşezământul a devenit o mănăstire de maici, s-a pus piatra de temelie a bisericii celei mari, cu hramul „Schimbarea la Faţă”, finalizată în 2004. La scurt timp după sfinţirea bisericii, prin grija IPS Ioan s-a construit paraclisul de iarnă, a cărui sfinţire a fost posibilă acum. Pe lângă cele două construcţii importante, cu o frescă valoroasă realizată de Vasile Buzului, în curtea mănăstirii există şi o biserică de lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe”, ridicată în amintirea primei biserici înălţate pe acest loc, care între timp a fost dezafectată.

În interiorul bisericii centrale se află o copie fotografică a icoanei de la Letca Nouă (Bucureşti-Ilfov), din care se pare că, în 2003, a izvorât mir.

Paraclisul, loc de rânduială personală pentru maici

Provenit din slavonul paraklisŭ (care înseamnă biserica de lângă), paraclisul este o capelă construită de regulă alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc. Pentru cele 35 de măicuţe de la Sita Buzăului, acesta este un locaş intim de rânduială personală, din cadrul corpului de chilii, unde se vor oficia slujbe alternative cu cele din biserica centrală, oficiate de părintele călugăr Ghenadie Trif, preot slujitor şi duhovnic al aşezământului. La slujbe pot participa atât enoriaşii din sat, cât şi credincioşi din alte zone.

Târnosirea, o cale a comunicării omului cu Dumnezeu

Conform îndrumătorului liturgic, târnosirea este un ritual încadrat în categoria acelor ierurgii numite sfinţiri sau consacrări prin care i se cere lui Dumnezeu să îşi pogoare harul Său sfinţitor asupra locaşului de închinare. Acest ritual este inspirat din câteva evenimente biblice din „Vechiul Testament”, cum ar fi de pildă sfinţirea Templului lui Solomon. În prezent, târnosirea bisericilor se face printr-o slujbă specială, care constă în ungerea Sfintei Mese şi a pereţilor cu Sfântul Mare Mir. În cadrul unei astfel de ceremonii, în piciorul Sfintei Mese se introduc părticele de moaşte de sfinţi mucenici, trimise de Patriarhia Română special pentru târnosire, şi se toarnă ceară curată, prin care biserica primeşte un înger păzitor, devenind astfel un locaş binecuvântat de Dumnezeu.

Puterea miraculoasă a Sfântului Altar

Sărbătoarea târnosirii a fost întâmpinată cu bucurie de un număr mare al locuitorilor din Sita Buzăului, dar şi de credincioşi veniţi din multe împrejurimi ale locului, special pentru a fi prezenţi la eveniment. Este bineştiut faptul că în bisericile ortodoxe Sfânta Masă, numită şi Altar sau Prestol, este poziţionată în spatele unei catapetesme, motiv pentru care întreaga încăpere a sanctuarului este cunoscută sub denumirea de Altar. Acesta este spaţiul în care se rostesc cele mai puternice rugăciuni şi se înfăptuiesc Sfintele Taine de către slujitorii bisericii. Sfânta Masă simbolizează masa Cinei celei de Taină, mormântul lui Hristos, precum şi tronul ceresc pe care S-a aşezat după Înălţarea la Ceruri. Din respect pentru ceea ce reprezintă sfântul Altar, accesul oamenilor de rând dincolo de catapeteasmă nu este permis decât cu prilejul slujbelor de târnosire. Astfel, credincioşii au căpătat în timp convingerea că, profitând de prilejul unic de a păşi într-un spaţiu declarat sfânt, rugile le vor fi ascultate mai uşor, bolile şi relele vor fi ţinute la distanţă de ei, iar păcatele le vor fi iertate mai repede. Aceasta este şi credinţa zecilor de oameni adunaţi luni în curtea Mănăstirii Sita Buzăului, unde au avut ocazia rară de a intra în Altar şi a se apropia mai mult de Dumnezeu.