Învăţătura cere înzestrare şi exerciţiu, iar a fi dascăl nu e doar o îndeletnicire ci adeseori devine chiar un stil de viaţă, în care fiecare alegere, fiecare faptă implică responsabilitatea alegerilor şi faptelor viitoare ale elevilor. Un dascăl de excepţie îţi poate deveni model în viaţă şi te poate determina să-ţi doreşti să-i preiei darul şi să-l dai mai departe altor generaţii. E cazul directoarei adjuncte de la Colegiul Naţional Mihai Viteazul, Rădiţa Palela Albu, care de curând a avut parte de momente memorabile în compania fostei sale diriginte din clasa a XI-a şi XII-a, profesoara de matematică Irina Calcan, venită în vizită la actualul loc de muncă al fostei sale eleve. Irina Calcan a fost însoţită de soţul acesteia, Radu Calcan, cel care i-a predat directoarei de la CNMV în liceu geografia. Istoria colegiului se leagă mai mult de familia Irinei Calcan, aceasta fiind de asemenea fiica unei foste eleve a Colegiului Naţional Mihai Viteazul, pe atunci Şcoala Normală de Fete „Regin Maria”, promoţia 1937.

Ce fel de elevă era Rădiţa Albu?

Irina Calcan: Rădiţa era o persoană cu multă iniţiativă, mai toate acţiunile clasei erau iniţiate şi susţinute de ea. În plus, ducea toate sarcinile până la bun sfârşit. Se ocupa şi de activităţi culturale, era extrem de activă. Am avut-o elevă timp de doi ani, ea venind de la un alt liceu la

treapta a II-a. .

În liceul s-a îndrăgostit de chimie şi fizică?

Irina Calcan: Pasiunea ei pentru aceste materii cred că sa născut în gimnaziu, dar s-a împă mântenit şi desăvârşit în liceu, când a muncit foarte mult fiind într-o clasă de elevi aleşi pe sprânceană. Când a fost examenul de treaptă, cei 37 de elevi care au ajuns la mine la clasă au avut de dat un examen foarte greu, fiind selectaţi doar cei care au avut medii foarte mari, din cinci clase ale municipiului, printre aceşti elevi numărându-se şi Rădiţa.

De ce aţi ales matematica şi nu altă materie?

Irina Calcan: Eu nu am vrut neapărat să predau matematica. M-am făcut profesoară de mate matică din dorinţa superiorului. Tata era profesor de matematică şi a spus că „dorinţa superiorului este ordin”. Eu aveam înclinaţii pentru limbi străine, pentru ştiinţe, filosofie. Dar am iubit întotdeauna catalogul şi copiii. M-am ocupat mereu de ei, nu numai în timpul orelor, încerând mereu să le fiu nu doar profesor ci şi prieten.

Ne puteţi spune câte ceva de mama dumneavoastră care a învăţat la această şcoală?

Irina Calcan: Mama mea a terminat pedagogicul aici la Liceul Mihai Viteazul, pe atunci Şcoala Normală de Fete „Regina Maria“, diploma este cu semnă tura conducerii de la acea vreme. Ea împreună cu mai multe colege au fost mutate de la Ploieşti la Sfântu-Gheorghe în momentul când sa înfiinţat această şcoală. Acum are 93 de ani. Ne povestea nouă când eram copii, înfocată, despre o piesă de teatru pe care a jucat-o aici la Sfântu-Gheorghe, cu România Mare şi cele trei fiice ale ei, în care ea a jucat rolul României Mari. În momentul când erau înfăşurate cu tricolorul, s-a stins lumina în sală şi a început o bătaie, în timpul căreia cu greu a reuşit să se strecoare şi să iasă din sală. E bine că toate aceste momente au rămas doar amintiri.

Ce ne puteţi spune, doamnă, despre fosta dumneavoastră dirigintă?

Rădiţa Albu: Dacă ar fi să o caracterizez acum pe domna dirigintă, i-aş spune că este un modelator de suflete, care împreună cu domnul Calcan, care este un om puternic ca un leu, întotdeauna au ştiut să pună în valoare fiecare elev. Am învăţat de la dânsa că poţi preda cu farmec o disciplină reală şi am învăţat că o dirigintă se poate apropia altfel de elevi. Întotdeauna la orele dânsei de matematică ne dădea exemple ba un citat celebru, ba vreo remarcă mai colorată a vreunui artist, lucruri care pe noi ne frapau deoarece în general matematicienii sunt „fixişti”, adică nu îi interesează decât ecuaţia sau integrala respectivă. Atât de mult a ţinut la noi, încât este singurul profesor din liceul acela, din câte ştiu eu, care a făcut posibile întâlnirile de 10, 20 de ani.

De ce aţi ales profesia de dascăl?

Rădiţa Albu: După ce am terminat liceul de Chimie la Buzău, din 37 de eleve un nucleu de 13 am plecat la Iaşi, bineînţeles coordonate de către soţul doamnei diriginte, domnul Radu Calcan, care ne-a fost profesor de geografie. Ţinea neapărat să ne îndrume paşii până la facultate. În noaptea aceea, în tren, domnul profesor m-a întrebat: Unde vrei să mergi? La chimie organică, am răspuns eu. Atunci el a continuat: Măi, Rădiţa, tu eşti o artistă, ce vrei să cauţi tu în fabrică? Am stat şi m-am gândit, şi mi-am pus problema dacă să stau să lucrez o viaţă întreagă ca inginer cu adulţii, sau să lucrez cu copiii. Am reflectat până dimineaţa şi când am ajuns la facultate eu m-am înscris la Chimie-Fizică 4 ani, pentru a mă face profesor. Atât de bine mi-a venit încât toată lumea îmi spune că nu aş fi putut face altceva decât să lucrez în învăţământ. Iubesc oamenii şi ţin să le ofer ce am eu mai bun.