Tânăra Diana Borboly din Covasna s-a aflat printre cei aproximativ 25 de fani Michael Jackson din toată ţara care au participat săptămâna trecută la emisiunea Happy Hour care l-a avut ca invitat pe Earnest Valentino, sosia oficială a „Regelui muzicii Pop“ Competitivă cum sunt, am decis să mă înscriu şi eu pentru a participa la emisiunea „Happy Hour“ în ediția care îl avea invitat pe Earnest Valentino, sosia oficială a lui Michael Jackson (deşi eram sigură că nu voi câştiga... chiar îi spusesem mamei că sigur s-au înscris mii de persoane... cum să câştig eu?). Apoi i-am povestit mamei una din dorințele mele: atunci când voi face transplantul, după ce mă voi trezi din anestezie

Tânăra Diana Borboly din Covasna s-a aflat printre cei aproximativ 25 de fani Michael Jackson din toată ţara care au participat săptămâna trecută la emisiunea Happy Hour care l-a avut ca invitat pe Earnest Valentino, sosia oficială a „Regelui muzicii Pop“

Competitivă cum sunt, am decis să mă înscriu şi eu pentru a participa la emisiunea „Happy Hour“ în ediția care îl avea invitat pe Earnest Valentino, sosia oficială a lui Michael Jackson (deşi eram sigură că nu voi câştiga... chiar îi spusesem mamei că sigur s-au înscris mii de persoane... cum să câştig eu?). Apoi i-am povestit mamei una din dorințele mele: atunci când voi face transplantul, după ce mă voi trezi din anestezie, în afară de familia mea, mi-ar place să fie lângă mine şi Earnest (dacă Michael nu se mai poate...). Bun... marțea trecută, în jurul orei 15, primesc un telefon. La capătul firului era o voce de femeie care tocmai mă anunța că mă număr printre câştigătorii concursului. Oau! Nu mi-a venit să cred... Tocmai eu... Credeam că visez. Am început să plâng de fericire! Îmi venea să strig în gura mare! Şi iată-mă joia trecută la Buftea, la Studiourile MediaPro. Trebuia să mă vedeți cu o zi înainte cât de agitată eram: bagaje (aveam haine de schimb), repetiții, vroiam să fie totul perfect pus la punct.

Drumul până la Buftea mi s-a părut îngrozitor de lung, parcă nu mai ajungeam odată. Oricum am ajuns cu o oră mai devreme şi abia m-am familiarizat cu locul, cu oamenii, cu platoul. După aproximativ 30 de minute, mi-am pus costumația de Michael Jackson pe mine. Mă simțeam puțin ciudat deoarece din acel moment, mai toate privirile din jur erau ațintite asupra mea (încă nu sunt obişnuită să fiu în centrul atenției). Unul dintre fanii lui Michael venise la mine să facem cunoştință. Iar m-am simțit ciudat căci nu sunt obişnuită cu aşa ceva... eu obişnuiesc mai mult să stau deoparte şi să observ. Apoi a trecut Cătălin Măruță pe lângă mine şi m-a întrebat: “Îl aştepți pe Michael?” Ne-am adunat în hol toți câştigătorii (cred că eram vreo 25) şi aşteptam cu sufletul la gură să îl vedem pe cel care seamănă cu idolul nostru. Însă am tot fost plimbați: când afară, când înăuntru, şi tot aşa... noi nu aveam voie să îl vedem la repetiții, el nu ştia de noi (trebuia să fim o surpriză pentru el). Cred că am stat în curtea din spate aproximativ o oră... după care a venit un domn după noi (probabil era regizorul de platou), ne-a dus în platou şi ne-a aşezat pe scaune... Apoi 3, 2, 1 suntem în direct!

Şi a intrat pe uşa aceea... un om înalt, cu păr negru, creț, care păşea sfios... şi cât de mult semăna cu Michael... toată emisiunea nu mi-am putut lua privirea de la el. Pur şi simplu nu îmi venea să cred că sunt acolo, față în față cu el, cu cel despre care vorbisem cu câteva zile în urmă. Mă rugasem la Dumnezeu să îmi dea putere şi să rezist, să nu îmi joace sănătatea vreo festă. Trebuie să recunosc că am avut un moment în care am crezut că îmi pierd cunoştința însă mi-am revenit.

Mă uitam la el… îl asemănam şi îl deosebeam în acelaşi timp de Michael. Îi urmăream mişcările, gesturile, mimica, vocea, cât de frumos cânta - te pătrundea adânc de tot, până în măduva oaselor. Punea trup şi suflet în melodiile pe care le interpreta şi reuşea să ne transmită câte un mesaj prin intermediul melodiilor interpretate. Minunat!

Aşteptam cu nerăbdare să se termine emisiunea pentru a putea merge la el să facem poze şi să cerem eventual câte un autograf.

La final, aşa s-a şi întâmplat: doar că lucrurile s-au precipitat puțin (din cauza bodyguarzilor care spuneau că trebuie să plece, căci sunt în întârziere). Când am auzit aşa ceva, m-am furişat pe la spate, l-am apucat pe Earnest de mânecă şi l-am strigat pe nume: „Earnest! This present is for you!” Parcă mi-a mulțumit şi preț de câteva secunde bune ne-am uitat unul fix în ochii celuilalt fără să scoatem un cuvânt. Apoi s-a aplecat să mă pupe şi m-a îmbrățişat. L-am îmbrățişat şi eu, i-am spus „I Love You” şi „thank you” şi am plecat fericită cu gândul că am reuşit să îi dau micul cadou pe care îl pregătisem (care conținea ceva foarte important!)

Ulterior am mai făcut câteva poze prin platou şi ne-am îndreptat spre casă. Aceasta a fost o zi memorabilă pentru mine, o zi care şi-a făcut loc şi care a lăsat o amprentă în istoria vieții mele... şi acolo va rămâne pentru totdeauna!

Diana Borboly, www.dianaborboly.blogspot.com