Alexandru Banciu – al doilea veteran de război din judeţ care împlineşte 100 de ani în acest an

Alexandru Banciu este veteranul de război din Sita Buzăului care pe 16 iulie a sărbătorit împlinirea vârstei de 100 de ani. Nea Sandu, cum îi spun cunoscuţii, a devenit astfel al doilea veteran de război din judeţul Covasna care a împlinit centenarul în chiar Anul dedicat Veteranilor de Război. Reprezentanţii autorităţii locale, ai Centrului Militar Judeţean Covasna, ai Filialei judeţene a Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, rude, prieteni şi vecini au marcat evenimentul printr-o ceremonie organizată la casa bătrânului.

„Rămâi demn şi nu uita să zâmbeşti, indiferent de piedicile pe care viaţa le aşterne la picioarele tale.” Pe scurt, aceasta este lecţia de viaţă pe care am învăţat-o ieri de la veteranii de război Alexandru Banciu, centenarul din Sita Buzăului şi Emanoil Timaru, de 96 de ani din Zăbrătău, prezent la eveniment alături de sărbătorit.

„Consider că azi a fost o zi importantă pentru că am reuşit să auzim chiar de la unul din veteranii de război o filă din istoria românilor. Pentru noi, cei care suntem cuprinşi în graba de zi cu zi, este greu să numărăm până la 100. Ni se pare mult. Dar nea Sandu a trăit 100 de ani, zi cu zi. În urmă cu 70 de ani, când erau pe front, oamenii aceştia au luptat pentru ca noi să o ducem mai bine. De aceea cred că suntem obligaţi moral să le recunoaştem eforturile”, a spus primarul din Sita Buzăului, Nicolae Stoica.

Întâmplare de pe front

Nea Sandu Banciu s-a născut în 16 iulie 1915. A participat în cel de-al Doilea Război Mondial la campania de la Cotul Donului, alături de Regimentul 91 Infanterie.

Bătrâneţea şi emoţiile nu l-au lăsat pe sărbătorit să ne spună el însuşi una dintre cele mai impresionante poveşti de pe front, însă comandantul Centrului Militar Judeţean Covasna, colonelul Gheorghe Lupu, ne-a spus, pe scurt, povestea care l-a marcat pe viaţă pe Alexandru Banciu: „Domnul Banciu are o poveste foarte interesantă de pe front. Din câte am reţinut eu din ceea ce mi s-a povestit, pe front, la Cotul Donului, acesta a fost rănit. Fiind împuşcat în braţul drept, a leşinat şi a rămas pe câmp. Toată lumea l-a crezut mort. În cele din urmă a fost ridicat de pe front pentru a fi dus la groapa comună. Din zdruncinăturile căruţei s-a trezit şi a început să geamă, să ceară ajutor. În felul acesta însoţitorii transportului respectiv şi-au dat seama că este în viaţă şi l-au transferat din căruţa care se ducea la groapa comună într-un alt transport care mergea către spitalul de campanie. Astfel, din momentul acela, în care era practic în drum spre «lumea cealaltă», a ajuns să fie astăzi alături de noi”.

„Vă dau ordin, de la colonel la locotenent: la anul, la 101 ani, aici ne întâlnim! Ştiţi cum se zice: ordinul nu se discută, se execută!”, a spus în spirit de glumă colonelul (r) Ioachim Grigorescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război din judeţul Covasna.

Povestea lui nea Manole – „…tot de la Dumnezeu a fost lăsat şi războiul”

„Să vă dea Dumnezeu mulţi ani fericiţi, fără războaie, pentru că a fost foarte greu”, a spus Emanoil Timaru, numit şi „nea Manole”, veteranul de război în vârstă de 96 de ani din Zăbrătău.

Timp de aproximativ 15 minute, nea Manole, care va împlini în luna august 96 de ani, a povestit ca un orator experimentat întâmplări de pe front, în faţa întregii adunări prezente la aniversarea lui Alexandru Banciu.

„Înainte de a pleca la front am fost un băiat subţire, vigilent şi iute”, a spus nea Manole la începutul povestirii amintirilor sale din război. „Am făcut armata la Codlea. Într-o zi când am avut un control, un maior a adunat toţi sergenţii majori şi le-a spus că are nevoie de un băiat, tăcut şi ardelean, care să meargă cu el pe front. Sergentul major Dragomir m-a propus pe mine. Când m-am dus în faţa maiorului, mi-a spus: «Tu o să vii cu mine pe front. Nu o să pleci de lângă mine nicăieri. O să îţi dau în primire un aparat şi toate hărţile.» Eu am avut credinţă în maior. El m-a scăpat de moarte, să ştiţi!”.

În timpul războiului, Emanoil Timaru a fost luat prizonier de război de nemţi. „Nemţii ne spuneau că nu suntem buni de nimic. Ne dădeau comenzi în nemţeşte, dar noi nu înţelegeam ce ne spun. Vreo trei persoane au dezertat şi i-au adus în faţa noastră să îi execute. Unul dintre ei, un caporal, a cerut să spună un ultim cuvânt înainte de moarte. «Să îmi dea voie să vorbesc două cuvinte şi dup-aia pot să mă omoare.» Până la urmă l-au lăsat să vorbească şi a spus: «Dacă nu mi-aş fi iubit ţara, armata şi legile, nu fugeam de la ruşi să vin la români.» Cu asta ofiţerii nemţi au retras ordinul de execuţie”, a povestit nea Manole.

„Eu zic aşa, în credinţa mea, dar şi nea Sandu poate să zică, tot de la Dumnezeu a fost lăsat şi războiul”, a mai spus Emanoil Timaru.

2015 – Anul Veteranilor de Război

„Anul 2015 este un an special pentru veteranii de război, cu o dublă semnificaţie: se împlinesc 70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial şi 25 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război. În semn de respect faţă de cei care ne-au lăsat o ţară liberă şi independentă, anul 2015 a fost declarat Anul Veteranilor de Război”, scrie în comunicatul de presă transmis de Centrul Militar Judeţean Covasna.

În evidenţele Filialei Judeţene Covasna a Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război se găsesc 167 de bărbaţi veterani de război, o femeie veteran de război şi 896 văduve ale veteranilor de război. Potrivit Comandantului Centrului Militar Judeţean Covasna, colonelul Gheorghe Lupu, 35 dintre veteranii de război din judeţ au peste 95 de ani.

„Veteranii de război ne transmit multe mesaje: trebuie să ne iubim ţara aşa cum este, să vedem părţile bune ale ţării, să trecem peste disputele de zi cu zi. Eu mi-aş dori ca din lista celor 35 de veterani de război din judeţul Covasna care au peste 95 de ani, să îi sărbătorim pe fiecare în parte la împlinirea a 100 de ani. Sper să ne putem bucura de experienţele dumnealor de viaţă şi de tot ceea ce ne-au lăsat”, ne-a mai spus col. Gheorghe Lupu.

(Iulia Drăghici)