Citeşte un interviu în exclusivitate pe care ni l-a acordat cel mai bun naist al lumii.

Simona Negrilă, Székely Emőke

Maestrul Gheorghe Zamfir a susţinut luni seară un concert extraordinar în biserica Krisztus Kiraly din Sfântu Gheorghe, în cadrul Festivalului Povestea din Ajun. Noi l-am întâlnit în jurul prânzului în timpul repetiţiilor pentru acest concert, şi l-am privit ore întregi, timp în care el se pregătea să dăruiască tot ce are mai bun pentru sutele de spectatori care urmau să vină şi să îl vadă în carne şi oase pe marele maestru, şi să asculte recitalul de nai, acele sunete care l-au făcut să fie cel mai bun din lume. După repetiţii, maestrul a avut amabilitatea de a sta de vorbă cu noi.

- Aţi făcut o mare bucurie oamenilor din Sfântu Gheorghe în ajun de sărbători. Cum vă simţiţi la noi în oraş?

- Sunt pentru prima dată aici şi mă simt foarte bine, cu atât mai mult cu cât acum ne aflăm într-o catedrală catolică. Eu  exersez „misiunea mea” de muzician în catedralele şi bisericile catolice încă din 1971. Peste o lună se vor împlini 40 de ani de când cânt în bisericile catolice. Este o experienţă plăcută şi mă bucur că în ţara României mă aflu în acest cadru magnific, biserica este superbă, orga este extraordinar de puternică. Cred că vom face un concert reuşit, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în preajma Crăciunului, care este cea mai mare sărbătoare creştină. Repertoriul va fi destul de colorat, de variat şi se va axa numai pe rugăciune şi cântece religioase.

- Fostul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, George Bush, spunea despre dvs. că România este Gheorghe Zamfir. Sunteţi mândru că sunteţi român?

- Dacă nu eram mândru, nu mai veneam în ţară după un exil de 12 ani.

- De ce aţi ales naiul?

- M-a ales el pe mine. N-am ştiut acest lucru până la vârsta de 40 de ani, când am descoperit rugăciunea în nai şi atunci mi-am dat seama că el m-a ales pe mine.

- Spuneaţi la un moment dat că tot ceea ce facem, trebuie să facem cu inima. Consideraţi că acest lucru a stat la baza succesului dvs.?

- Da, pentru că dacă nu cânţi sunetul cu inima, nu ai contact cu lumina şi cu Dumnezeu. Este singura cale de a ajunge la perfecţiune, la desăvârşire, lucru pe care noi îl avem la naşterea noastră, dar nu l-am înţeles. În momentul în care vom înţelege această lumină şi desăvârşire dumnezeiască pe care fiecare om o are în el, atunci înţelegem enorm de mult din viaţă şi din tot ceea ce Dumnezeu a pus în noi ca har.

- Aţi susţinut concerte peste tot în lume. V-aţi mai simţit undeva ca în România, ca acasă?

- Depinde. Fiecare popor are valenţele lui şi fiecare popor are valoarea lui, cultura lui, care trebuie respectată şi trebuie să te integrezi în ea, ca să poţi transmite un mesaj cu adevărat acelui popor. Poporul meu nu întotdeauna m-a primit cu braţele deschise şi nu întotdeauna m-a înţeles aşa cum am vrut eu să mă înţeleagă. Poate că alţii, cum au fost australienii, cei din Noua Zeelandă, Japonia, Coreea, Canada, popoarele scandinave sau cele din vestul Europei, au înţeles mult mai bine mesajul pe care vreau eu să îl transmit prin muzică. Românii s-au debusolat din cauza perioadei comuniste, care a fost teribilă şi cruntă, din 1947 până în zilele noastre. Mai ales după 1990, când aşa zisa democraţie şi eliberare a omului a prins amploare, am fost prost înţeles de către tineretul român, care s-a deschis prea mult către non valorile sau pseudovalorile occidentale şi americane. De aici a venit şi o proastă înţelegere a părţii de cultură românească, care ar fi trebuit să fie înţeleasă cu totul şi cu totul altfel. Cei bătrâni înţeleg mult mai mult şi mult mai bine ceea ce am vrut eu să fac şi ceea ce fac, decât tinerii români. De fapt nu ştiu ce înseamnă eliberare şi democraţie, pentru că acestea nu au existat şi nu vor exista niciodată.

- Aţi scris sute de lucrări, aţi fost premiat în foarte multe ţări, sunteţi numărul 1 de peste 50 de ani. Cum se simte un om care nu a fost niciodată numărul doi?

- Eu întotdeauna mi-am dorit să fiu cel mai bun dintre cei buni. În perioada 2000-2005, când am fost profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, am afişat la intrarea în clasă pe o foaie mare textul „Vom fi cei mai buni dintre cei mai buni”, iar acest lucru explică totul. Când vrei să fii cel mai bun dintre cei mai buni, nu accepţi locul doi. Locul doi este jenant, dar este un loc de onoare.

- Ce face maestrul Gheorghe Zamfir în afara scenei?

- În afara scenei ador animăluţele, le îngrijesc, le cresc, le iubesc, ador pădurea, păsările, compun foarte mult pentru ele, pentru natură. Chiar vreau să termin un ciclu al naturii, care este foarte greu. Lucrez la el de 40 de ani, dar este foarte greu să dedici un ciclu naturii: păsărilor, plantelor, florilor de câmp, florilor din grădina omului, cerealelor, fructelor, animalelor, peştilor… Sunt peste 25.000 de specii, aşadar pentru un om este imposibil şi în şapte vieţi să dedice naturii ceea ce trebuia scris de mult. Îmi pare rău că giganţii muzicii universale, cu mici excepţii cum ar fi Pastorala lui Beethoven sau Păstrăvul de Schubert, n-au dedicat un cântec grâului, secarei, orzului, ovăzului, florilor, păsărilor. Există doar Cucul. Dar cântecul mierlei, al privighetorii nu există. Omul a cântat numai pentru el şi asta m-a jenat enorm de mult. De fapt căderea aceasta teribilă şi grăbită a omului provine din neînţelegerea fenomenului sonor pe care trebuia să îl înţeleagă demult. Dacă sunetul ar fi fost tratat cu mult mai multă inteligenţă, dăruire şi inimă, omenirea ar fi fost în cu totul altă situaţie decât în situaţia tragică în care ne aflăm acum. De la sunet se trage totul, toate civilizaţiile mari ale lumii au căzut în momentul în care a căzut sunetul.

- Am înţeles că aveţi planuri pentru Sfântu Gheorghe, şi anume doriţi să organizaţi aici un festival internaţional. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

- Mă aflu pentru prima dată în viaţa mea în oraşul meu. Mă numesc Gheorghe şi Sfântul Gheorghe este protectorul meu şi cel care a învins dragonul este un luptător desăvârşit, un războinic care a învins răul. Aşadar eu sunt aici ca acasă la mine. Împreună cu maestrul Miltiade, cel cu care am fost colegi de liceu la Bucureşti, am înfiripat câteva idei să creăm festivalul mondial de nai Gheorghe Zamfir, chiar aici la Sfântu Gheorghe. Sperăm să îl realizăm şi să nu fie doar o idee născută în minte şi rămasă pe hârtie. Dacă festivalul internaţional de nai Gheorghe Zamfir se va naşte la anul la Sfântu Gheorghe, va fi un lucru măreţ, şi am să mulţumesc tuturor sfinţilor Gheorghe, adică tuturor locuitorilor acestui oraş care ne vor ajuta în realizarea evenimentului.