În Școala Gimnazială Hăghig sunt mulți copii cu cerințe educative speciale. Ne îndreptăm atenția și gândurile spre activități și oportunități care pot contribui în orice măsură la integrarea acestora și acceptarea lor de către grup.

Ne bucurăm când sesizăm beneficii atât în ceea ce privește coeziunea între membrii grupului, cât și în ceea ce privește beneficiile în procesul de individualizare.

Activarea factorilor emoționali la acești copii devine condiție sui-generis pentru reușita oricărei forme de învățare.

Data de 15 ianuarie a fost o oportunitate. Iubirea pentru poetul nostru național și pentru elevii noștri ne-a stimulat creativitatea. Am pregătit o activitate la care au participat toți elevii claselor V-VIII. Pe cei din clasele a V-a și a VI-a i-am învățat cântece pe versurile poetului Mihai Eminescu. Cu cei din cls. a VII-a și a VIII-a am realizat un panou cu titlul „Mihai Eminescu – versuri de suflet”. Elevii aveau ca sarcină să aleagă o strofă preferată dintr-un volum de poezii, s-o transcrie și să realizeze o felicitare.

La sfârșitul activității fiecare elev a primit o diplomă de participare (pe care era scris numele elevului). De asemenea, le-am oferit și o diplomă de participare a clasei pe care și-a scris numele fiecare elev din clasa respectivă.

Citirea versurilor de pe felicitare n-a fost uneori corectă și expresivă, dar străduința impresiona!

Cântecele n-au fost corect cântate, dar implicarea se evidenția!

Cadrul didactic nu era dirijor, ci cânta alături de grup!

După patru zile de la activitate, le-am pus elevilor trei întrebări:

1. Crezi că ai meritat diploma?

2. Cât de mult ți-a plăcut activitatea? (a. puțin; b. mult; c. foarte mult)

3. Unde îți este acum diploma?

La prima întrebare toți au răspuns „da”; la a doua întrebare răspunsurile au fost „mult” și „foarte mult”. Ne-au impresionat răspunsurile la întrebarea a treia: „acasă, în dosar”, „acasă, pe birou”, „pe frigider”, „la mine, în ghiozdan”, „acasă în sertar”, „în dulap”, „acasă, în vitrină”, „acasă, lângă cărți”, „în portofoliu”, „acasă, pe perete”, „am lipit-o”, „în penar”, „lipită pe ușa dulapului”.

Deci, toți elevii încă mai aveau diploma. Unii elevi, care sunt elevi cu cerințe educative speciale și care provin din familii cu condiții materiale precare, își fixaseră diploma de participare lângă diploma clasei, pe perete.

Pentru acești copii care au acumulat în mediul lor familial frustrări, insatisfacții și tristeţi – o simplă diplomă de participare pe care este scris numele lor poate însemna un minuscul pas spre adaptarea școlară, spre integrarea socială.

Activitatea a fost o oportunitate de trăire a sentimentelor de acceptare și apartenență prin egalitate, de creștere a încrederii în ei și ceilalți!

Profesor de sprijin: Dorin Șerban

Profesor de lb. română: Anda Paraschiv