Guvernul Ungariei construieşte garduri de sârmă ghimpată la graniţe, de frica refugiaţilor sirieni. Preşedintele american promite construirea unui zid uriaş la graniţa cu Mexicul, pentru a opri imigraţia ilegală. Guvernul României construieşte ziduri în interiorul ţării – unul dintre ele va înlănţui simbolic Piaţa Victoriei din Capitală, cu tot cu protestatarii cumpăraţi de multinaţionale şi alţi duşmani ai poporului; celălalt zid va înconjura Palatul Cotroceni, cu tot cu protestatarii manipulaţi de Antena 3 şi România TV.

Urmând exemplul Guvernului, românii înalţă cu pasiune ziduri de gesturi şi vorbe tâmpite între unii şi ceilalţi. „Unii”, adică poporul pesedist, condus cu înţelepciune de iubiţii conducători ai Partidului, se mulţumesc cu atât de puţin încât nu vor să se amestece cu „ceilalţi”, adică poporul protestatar, condus cu lozinci deştepte şi umor de nişte tineri golani corporatişti vânduţi capitalismului, care vor să trăiască într-o Românie curată, liberă de minciuni şi politicieni penali.

În acest conflict deschis intră şi preşedintele Iohannis, cu un discurs înălţător ţinut în Parlamentul obosit al României. „Un discurs care nu uneşte, ci dezbină”, zic preşedinţii celor două Camere ale obositului Parlament. Cu siguranţă, domnii Dragnea şi Tăriceanu şi-ar fi dorit un discurs care să apere sau măcar să înţeleagă „poporul pesedist” şi pe conducătorii săi. N-au avut parte de el şi-atunci s-au supărat. Nu-i bai...

Treaba cu zidurile nu-i doar o metaforă. Încep să se simtă zidurile astea între politicieni şi restul ţării, între bogaţi şi săraci, între copii şi părinţi, între „poporul nostru” şi „poporul lor”. Un parlamentar pesedist preia mesajul unui grup de pensionari care protestează la Palatul Cotroceni împotriva preşedintelui şi este de părere că „Iohannis nu face parte din poporul nostru, să se ducă la ai lui, el e din Germania...”. Cum poţi să spui aşa ceva fără să te gâtuie prostia?! Că o zic nişte „bieţi oameni” într-o piaţă, e-n regulă, ăştia suntem, dar când o spune un ales al poporului pesedist în Parlamentul României, e grav. Dacă sunt mulţi care gândesc precum „alesul”, mă întreb de ce şi unde a trăit poporul ăsta în ultimul sfert de secol?!  În ce Românie, în ce Europă, în ce lume?!

Ce-ar trebui să facem, aşadar, ca să trăim noi şi-ai noştri bine şi tot românul să prospere? Păi, întâi şi-ntâi să-i dăm afară pe nemţi, că ei nu-s români şi nici măcar ortodocşi. După aia, să-i trimitem în ţara lor pe secuii care vor şi ei nişte ziduri etnice în Ardeal: „Nu vă place în România, plecaţi în Ungaria”. Culmea e că, de bine ce-au condus politicienii patrihoţi Ţara asta Românească, tot mai mulţi cetăţeni români se mută în Ungaria. Câţiva primari au construit ziduri în spatele cărora i-au masat pe romi, să-şi vadă ei acolo de viaţa lor. Ne întoarcem la bantustane?! La „spaţii vitale” de sorginte nazistă?! Staţi, că nu ne oprim aici: poporul care a câştigat alegerile din decembrie 2016, în frunte cu şeful Senatului, adică al doilea om în stat, nu-şi doreşte nici multinaţionale, nici corporaţii străine în România, iar Tăriceanu însuşi refuză să mai audă de DNA, procurori, FMI, Uniunea Europeană şi alte instituţii şi organisme politico-financiare care-i dau mari bătăi de cap şi îi strică feng-shuiul. În final, desigur, ar trebui să-i dăm afară din ţară pe toţi cei care nu gândesc ca noi... Ne-am născut creştini, suntem români iubitori de Hristos, păstrători ai credinţei strămoşeşti în învăţăturile Lui despre cinste, omenie, jertfă de sine, compasiune?! Să fim serioşi, nu semănăm deloc cu prototipul!

Ziduri, fraţilor, ziduri peste tot. Un tată bătrân, care urla împotriva lui Iohannis la Palatul Cotroceni, povestea necazul vieţii lui reporterului: „Eu protestez aici, copiii mei sunt în Piaţa Victoriei, seara ne întâlnim acasă şi ne luăm la bătaie”. Păi vezi, stingherule, că nu-i bine? Puţină decenţă şi reţinere nu strică la o vârstă înaintată. Măcar în familie, dacă în stradă-i greu. Şi-apoi, crezi că merită Iohannis, sau Dragnea, sau Grindeanu, sau Tăriceanu, sau ceilalţi ipochimeni să distrugi liniştea familiei tale?! Nu merită, îţi spun eu. Sunt destule ziduri în ţara asta, nu mai e nevoie şi de ziduri politice în familie. Fii mai înţelept decât cei care-ţi picură otravă în gânduri şi lasă-i pe copii să trăiască în România lor, nu-i obliga să se întoarcă la obiceiuri şi deprinderi din vremea comunismului, dintr-o Românie pe care ei nu şi-o mai doresc şi bine fac.

Zidurile astea se construiesc pentru că nişte politicieni corupţi vor să se salveze de puşcărie. E atât de simplu, dar şi atât de tragic: cu vieţile noastre, ale familiilor noastre, cu soarta ţării se joacă nişte oameni certaţi cu legea, care vor să rămână în continuare la „butoanele” Puterii. Pentru ăştia ne certăm noi, acum, ca proştii?! Pentru ăştia ne stricăm liniştea şi familia?! Pentru ăştia vrem noi să condamnăm la moarte România copiilor noştri?!

(Dumitru Manolăchescu)