Mai degrabă da. Ajunge să te uiţi la noul guvern al României, năşit de Dragnea-PSD-ALDE-UDMR (votul favorabil de ieri n-a fost o surpriză pentru nimeni după ce Iohannis l-a acceptat pe Mihai Tudose ca premier desemnat), pentru a te convinge că vorbele, nu faptele contează. N-aş zice că vorbele sunt doar marota acestui guvern, toate au vorbit mult mai mult decât au făptuit, dar ăştia votaţi ieri se îmbată, pur şi simplu, cu vorbe.

I-am auzit doar pe câţiva, n-am nervi suficient de tari ca să rezist unei cavalcade de vorbe îngălate de agramaţi cu doctorate plagiate ajunşi miniştri. L-am auzit, de pildă, pe Mihai Fifor, un bun vorbitor-orator, absolvent de filozofie altfel, pe care Dragnea l-a pus ministru al Economiei. Asta m-a lămurit definitiv şi m-a convins asupra titlului acestui editorial: trăim din vorbe, frate, contează ce spui, nu ce faci! Ce să ştie un filozof despre economia extrem de complicată a unei ţări în vrie precum România?! Multe, omul a vorbit jumătate de oră fără să spună nimic în faţa Comisiei parlamentare care l-a aprobat. Credeţi că-i la îndemâna oricui?!

Dar pilda vie de verbiaj agramat stă pe limba ministrului Educaţiei. Se poate, aşadar, şi mai rău decât Cati Andronescu. Numele „răului” agramat ajuns mai-marele Educaţiei este Liviu Pop. Marea lui realizare este distrugerea unor instituţii academice ale statului pentru a-l apăra de plagiat pe Victor Ponta. Suficient, se iartă gramatica, ortografia, n-ai nevoie de acorduri corecte, totul e să slujeşti cu credinţă şi abnegaţie Partidul. Să mai zică cineva că PCR n-a născut pui vii, gata oricând să se sacrifice pentru viitorul patriei!

La Cultură l-a aşezat Dragnea pe Lucian Romaşcanu. Nu căutaţi în memorie, n-aţi auzit de el dacă n-aţi fost cititor de tabloide precum Cancan şi Libertatea. Omul a fost şi manager executiv la televiziunea Kanal D. Păi ce vreţi mai mult?! Bun, avem şi mai mult: noul ministru este senator PSD, preşedinte al Comisiei de Cultură şi Media, iar soţia lui este consilier parlamentar la Camera Deputaţilor. Vedeţi, răilor, că omul e calificat pentru Ministerul Culturii?!

De Petrică Daea la Agricultură nici că mai vorbesc, el este un nevrednic epigon, în istoria noastră politică a existat unul mai suculent decât „filozoful” de meserie agricultor, s-a numit Zăroni şi a făcut deliciul presei din anii Guvernului Petru Groza.

Exemple de-astea hazoase ar mai fi, staţi să vedeţi ce va urma, suntem abia la început cu zdrăndragneala. Important e că în noul cabinet Tudose se regăsesc 16 miniştri din fostul cabinet Grindeanu. Nu-i aşa că, de fapt, lui Liviu Dragnea îi căşunase doar pe Grindeanu şi pe Ştefan de la Finanţe?

Ar mai fi ceva de lămurit. Mulţi comentatori şi analişti politici îl acuză pe preşedintele Iohannis că n-a fost suficient de tare-n virtute pentru a-l respinge pe Mihai Tudose ca premier. Mai mult decât atât, unii încearcă să transfere responsabilitatea numirii noului premier şi a noului guvern pe umerii lui Iohannis. Cum ar veni, Guvernul Tudose nu-i al lui Dragnea, e al lui Iohannis. O aiureală bună de adormit alegătorii PSD, dar la cum se manipulează în Românica nu va trece multă vreme până să auzim că de catastrofele economico-financiare care vor veni se face vinovat Iohannis... Că doar el a instalat guvernul-marionetă Mihai Tudose!

Nu vreau să-l exonerez pe preşedinte de orice răspundere, dar indiferent cât de multă vreme ar fi lungit el criza creată de Dragnea-PSD-ALDE, rezultatul ar fi fost acelaşi: Iohannis ar fi fost obligat să accepte un Guvern bazat pe o majoritate explicită. Ce să facă preşedintele în lipsa unui partid puternic de Opoziţie?! Ca să nu mai zic că Iohannis nu e deloc omul negocierilor subtile, pe sub masă. Neamţul n-are talente de-astea, necesare, cu siguranţă, unui om politic de asemenea calibru. Dar nu le poţi avea pe toate, nu?!

Lăsând gluma la o parte, ne aşteaptă încă un an extrem de complicat. Mai greu decât anul ăsta vor fi doar anul viitor şi încă trei, până pe la viitoarele alegeri parlamentare. Cu sau fără Iohannis.

(Dumitru Manolăchescu)