Carevasăzică, joi au sunat sirenele şi în judeţul Covasna, ca să vadă ISU care, cum sau de ce nu sună. Am stat cu urechea pâlnie în apartament, doar-doar aud şi eu ceva. N-am deschis larg ferestrele pentru că ningea viscolit şi era al dracu’ de frig. Motiv pentru care n-am auzit nici o sirenă. De obicei, aud toate ambulanţele şi toate maşinile de pompieri care zburdă prin oraş, dar sirenele care ar fi trebuit să ne asurzească cu sunetul lor nu s-au auzit.

Nu-mi dau seama la ce a folosit toată zbaterea asta naţională cu sirenele. Pe vremea lui Vasile Roaită, ăl de trăgea sirena pentru chemarea la luptă a ceferiştilor, care apoi i-a purtat numele în legende şi cântece comuniste, sirena se auzea clar. Acum nu se mai aude. Semn că ne-a pierit vigilenţa şi dorinţa de luptă. Sau că ne doare-n şpiţ de dezastre naturale, atacuri aeriene şi altele asemenea.

Adevărul e că după 50 de ani de comunism şi 30 de post-comunism nu ne mai impresionează mare lucru. Îmi şi imaginez ce spaimă şi nebunie ar fi pe scările blocului meu când s-ar auzi vreo sirenă de-aia urlătoare: un’ să te duci, frate, un’ să te-ascunzi, vecine, stai că nu mi-am luat căţelu’, pivniţa e inundată, sau n-avem cheie, e la şefu’ de scară, care e în concediu...

De fapt, ar fi un dezastru comparabil, cum spuneam, cu efectele cumulate ale guvernărilor post-decembriste (să ne limităm la anii de după Revoluţie, ăia de dinainte sunt oricum ai nimănui, nu şi-i mai revendică decât cei 12 nostalgici care pun flori în fiecare an la mormântul Ceauşeştilor). De 27 de ani trăim un dezastru continuu, cum să ne mai impresioneze o sirenă pentru o alarmă falsă?! De-aia cred că nici n-am auzit-o, în capul meu sunau „sirenele” lui Iliescu, Năstase, Băsescu, Dragnea şi Grindeanu. Ăştia doi de la coadă, cel puţin, te asurzesc cu măriri de pensii, lefuri, scutiri de impozite şi alte chestii nemaipomenite pentru oamenii muncii de la oraşe şi sate, pe care nici măcar specialiştii în finanţe nu le înţeleg. Ăilalţi dinaintea lor te omoară cu amintiri de pe vremea când erau mari şi tari: Băsescu îşi aminteşte tot ce o poate îngropa pe Codruţa Kövesi, Năstase nu uită nimic despre ce porcării a făcut Băsescu şi tot aşa... Iliescu nu-şi mai aminteşte nimic, dar nici nu e nevoie, au alţii amintiri despre el.

Şi totuşi, să nu uităm dezastrele neaşteptate, provenind de la mama natură sau de la nişte vecini războinici de la Est (nu mă refer la Ungaria, evident, ea e la Vest): *Alarma la dezastre se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 10 secunde între ele. Ce înseamnă dezastru? De obicei inundaţii, adică atunci când se revarsă Oltul sau Debrenul şi intră prin case şi blocuri. Sau vreun meteorit scăpat de sub control, venind dinspre Moldova. Cum ce să faceţi? Să fugiţi care-ncotro, de preferinţă spre dealul Simeria (acum vorbesc doar despre Sfântu Gheorghe, provincialii se pot refugia în cel mai apropiat bar cu etaj) *Prealarma aeriană se compune din 3 sunete a 32 de secunde fiecare, cu pauză de 12 secunde între ele. Număraţi bine secundele, dacă nu sunt toate faceţi o reclamaţie la Protecţia Consumatorilor. Atunci, pe loc, că după bombardament nu se ştie... *Alarma aeriană se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare, cu pauză de 4 secunde între ele. Dacă auziţi sunetele astea e nasol, ştiu că nu ştiţi unde să vă adăpostiţi dar nici nu mă interesează, pentru că nici eu nu ştiu. Dacă mă bag în pivniţa blocului mor de plictiseală, apă, frig şi întuneric. Aşa că mai bine ies pe stradă, să văd avioanele şi cerul luminat de explozii.

Sunt doar nişte scenarii. Până să ajungem să trăim experienţele astea catastrofice, Doamne fereşte şi apără!, să nu uităm o realitate inocentă: în Sfântu Gheorghe mai repede se-aude un ţignal de poliţist la o intersecţie decât sirenele anunţând nu ştiu ce dezastru sau alarmă aeriană.

(Dumitru Manolăchescu)