EDITORIAL. Şi Hristoşi, şi proşti?
Nu ştiu cum se face, dar întoarcem mereu obrazul. De fapt, ştiu cum se face: poporul român s-a născut creştin şi ortodox. Întoarcerea obrazului spre a fi pălmuit, chiar dacă pe nedrept, este o învăţătură a Domnului, spre umilinţă, modestie, iertarea aproapelui. Un soi de autoflagelare la modă pe vremuri.
De aproape 80 de ani tot întoarcem obrazul, peste care au căzut palmele grele ale nemţilor, ruşilor, comuniştilor, Ceauşeştilor, Ilieştilor şi tuturor celor care i-au urmat. Numai cine n-a vrut nu ne-a dat palme.
Am rezistat durerii în comunism, ne-am obişnuit cu ea. După Revoluţie, însă, a fost ceva mai greu. Ne-am trezit dintr-odată că nu ne mai plac palmele, că vrem libertate şi democraţie, dacă se poate şi ceva dreptate şi adevăr. Şi-atunci s-au repezit la noi cu altfel de palme, mult mai subtile, cu minciuni şi jurăminte de credinţă, cu plecăciuni televizate şi manipulări odioase. Cum să le rezişti, frate? Oamenii au întors toate feţele şi dosurile de care dispun pentru a fi binecuvântate de palmele celor puternici.
Asta am făcut 27 de ani. Ultima pereche zdravănă de palme am primit-o anul trecut, pe 11 decembrie, la alegeri, de la nişte partide în care mulţi români îşi puseseră mari speranţe şi care n-au vrut să lupte, pierzând meciul prin neprezentare. După care, la o lună, am primit un picior în dos şi-un scuipat în faţă de la partidul câştigător, pentru ca tacâmul să fie complet. Şutul a fost sub forma unor Ordonanţe de Urgenţă privind graţierea, scuipatul în faţă presupune modificarea Codului penal de aşa manieră încât să albească dosarele unor politicieni importanţi, de neînlocuit în tabăra câştigătorilor.
Ne doare şi-acum partea dorsală, urmele scuipatului se resimt nemilos pe obrazul pe care nu-l mai sărută nici un Cuza, dar problema e că durerea s-a transmis şi la cap. Nasoală treabă... Au început să apară calcule sofisticate, staţi să vedeţi ce chestii-socoteli mi-au trecut deunăzi prin minte.
Carevasăzică, suntem vreo 20 de milioane de români cu totul. Din ăştia, pe hârtie votează vreo 16 milioane – nu punem la socoteală morţii tovarăşului baron Dragnea ot Teleorman. Din ăştia 16 milioane, vreo patru au votat cu ăia care ne şutulesc acum: PSD-ALDE. Despre ăştia patru milioane, ceilalţi cetăţeni cred că sunt nişte proşti, în cel mai bun caz doar naivi, creduli sau analfabeţi, ceea ce tot pe-acolo e. Alte vreo trei milioane au votat pentru alte partide, cum ar fi PNL, USR, PMP şi UDMR. Despre aceste trei milioane de români, celelalte patru milioane cred că sunt nişte proşti, în cel mai bun caz manipulaţi şi idioţi.
În acelaşi timp, cele 7 milioane de români care s-au obosit să meargă la vot au o părere execrabilă despre celelalte 8-9-10 milioane de români care nu s-au prezentat la vot: „Sunt nişte proşti, nişte idioţi, nu merită să trăiască în ţara asta de care-i doare-n cot!”. Parc-ar avea dreptate pe undeva... Şi totuşi, să vezi dandana, despre cei care au votat ceilalţi, care au stat acasă, spun acelaşi lucru: „Nişte tembeli, frate, dacă nu s-ar fi dus la vot ar fi dat un semnal puternic de voinţă, de opoziţie fermă...”.
Nici măcar nu îndrăznesc să vă spun că despre alte vreo şase milioane de români, ăia de-au votat la alegerile prezidenţiale de-acum doi ani cu Iohannis, părerea aproape unanimă a celorlalţi este că sunt o adunătură de cretini, păcăliţi de-un neamţ cu o singură calitate: e suficient de înalt ca să-şi ia slănina de pe băţul din afumătoare.
Şi, pentru ca opera să fie completă şi socoteala clară, mai apare un element în calcul: Diaspora. Pentru cei care-au votat PSD-ALDE în ţară, românii din Diaspora sunt nişte proşti, netrebnici, hoţi, ce dracu’ caută pe-afară că ne fac de râs, nu merită nici pensie, nici măcar drept de vot n-ar trebui să aibă... Dar şi pentru românii din Diaspora, care au votat majoritar cu Opoziţia românească, cei care au votat în ţară cu PSD-ALDE sunt nişte proşti, manipulaţi, săraci la minte şi degrabă săritori în orice barcă politică dispusă să le dea o pâine şi-un kil de ulei pe daiboj.
Acum, dacă facem un calcul sumar reiese fără putinţă de tăgadă că suntem un popor de proşti, în cel mai bun caz naivi, creduli, săraci la minte şi puitori de bot la minciunile partidelor. Adică, luând-o de la titlu: şi Hristoşi care se lasă pălmuiţi pe toate feţele şi dosurile, şi proşti făcuţi grămadă. Cam nasol.
Iar socotelile astea se vor repeta mai repede decât ne-am închipuit: ne aşteaptă, după cum se-arată, un Referendum, dacă nu cumva mai multe, poate chiar o suspendare a preşedintelui Iohannis. Unde iarăşi vom fi proşti, cretini, idioţi, manipulaţi, săraci la minte şi mai ales inutili; urmaşii lui Iliescu mai că ne-ar spune-o în faţă: „Bă, tot ce vrem noi facem, indiferent cât protestaţi şi ce votaţi voi, că doar n-o să-l lăsăm să facă puşcărie pe eroul celor trei milioane de români care ne-au adus la Putere. Sictir, golanilor!”.
(Dumitru Manolăchescu)