Câţiva lideri locali ai UDMR au hotărât să „rupă tăcerea”, să termine cu mistificările şi să „abordeze altfel”, cu sinceritate şi curaj, o sărbătoare care le-a stat şi le va sta mereu în gât: 1 Decembrie. Ce înseamnă „altfel” noi nu prea ştim, nici ei nu-s foarte siguri pe subiect, dar mai au timp să afle până la centenarul Marii Uniri. Cei responsabili pentru această schimbare de strategie cu privire la Ziua noastră Naţională sunt Tamás Sándor, Antal Árpád şi Kulcsár Terza József – trei capi ai comunităţii maghiare din Covasna, cel din urmă candidând pe un loc eligibil la Camera Deputaţilor din Parlamentul României.

Tamás Sándor, preşedintele CJ Covasna: „Dacă particip la sărbătoarea dvs. de 1 Decembrie, vorbesc, iar dacă vorbesc o să spun ceva ce mulţi nu vor să audă. (...) Dar nu mai mult decât ce s-a promis în 1918, aducând în prezent acele doleanţe ale noastre promise acum aproape 100 de ani. (...) Noi respectăm Ziua Naţională dar aşteptăm din partea majorităţii să înţeleagă că pentru noi nu e o zi de sărbătoare...”, a declarat dl. Tamás Sándor, răspunzând printr-un „nu” nuanţat invitaţiei unui consilier judeţean de a participa la manifestările de 1 Decembrie.

Antal Árpád, primarul oraşului Sf. Gheorghe, a fost şi mai nuanţat în cadrul unei conferinţe de presă: „Cred că ne apropiem de momentul în care trebuie să participăm la aceste evenimente şi să ne spunem foarte clar punctul de vedere despre semnificaţia zilei de 1 Decembrie pentru comunitatea maghiară din Transilvania (...) şi cum ar trebui să ajungem în aşa fel încât această zi să fie o zi de sărbătoare şi pentru maghiarii din România”.

Kulcsár Terza József, preşedintele Partidului Civic Maghiar şi candidat pentru Camera Deputaţilor la alegerile din 11 decembrie: „Pentru mine Ziua Naţională este o zi de doliu, nu pot accepta invitaţia, dar oricând altădată ne putem întâlni la o cafea, la o şampanie”... Acelaşi domn candidat amator de cafea şi şampanie a venit cu vreo 5 steaguri pe care să le arboreze în sala de şedinţe a Consiliului judeţean Covasna. Nu erau doar steagul Ungariei şi al ţinutului secuiesc, cum ne-am obişnuit, ci şi steagurile Germaniei, SUA şi Israelului. Ce legătură au steagurile astea cu „oile” noastre covăsnene?! Nu asta-i problema, legături se găsesc, le-a descoperit inclusiv dl. Kulcsár. Întrebarea pe care o tot punem, de ani de zile, este până când ne vom bate în steaguri, imnuri şi lozinci revizioniste, uitând de viaţa oamenilor?!

Pentru că asta se-ntâmplă, maghiarii sunt amăgiţi de liderii lor cu mesaje de genul: Noi luptăm pentru voi, ne sacrificăm pentru voi, noi nu dorim decât bunăstarea şi fericirea voastră, de-aia vrem un ţinut secuiesc, de-aia vrem autoguvernare, de-aia vrem să vă salvăm de şmecherii din Bucureşti care ne sug sângele şi taxele!

De partea cealaltă, românii sunt şi ei „lucraţi” cu texte patriotice, din care nu lipsesc cuvintele mari: „Cine-au îndrăgit străinii, Mânca-i-ar inima câinii, Mânca-i-ar casa pustia Şi neamul nemernicia”... Uite c-a spus-o Poetul naţional, să nu-l credem?! Păi să nu-l credem, pentru că de când a zis-o el a trecut un veac şi jumătate şi lucrurile s-au schimbat, nu-l mai putem chema pe Ştefan Măria Sa şi nici măcar pe Ţepeş Vodă să dea foc la puşcărie şi la casa de nebuni – chiar dacă simţim destul de des o acută nevoie de sprijin logistic în această direcţie...

Ce voiam să spun, de fapt, e că apreciez sinceritatea celor trei lideri ai comunităţii maghiare din Covasna, măcar nu ne mai mint cu aiureli şi scuze penibile. Am spus-o demult: dragoste cu sila nu se poate! N-are rost să-i impui cuiva să simtă româneşte când el are altceva în inimă şi-n minte. Dar asta nu înseamnă că nu le putem cere acestor lideri maghiari respect faţă de TOŢI cetăţenii judeţului pe care-l păstoresc şi loialitate faţă de ţara în care trăiesc. Şi poate, în contrapartidă, n-ar mai trebui nici noi să ne ofuscăm atât de mult la sărbătorile lor, pentru că ar trebui să ştim deja: nu vom simţi şi nu vom gândi niciodată la fel când vine vorba de zile naţionale, sfinţi din calendar, îngeri şi demoni din politică – de fapt, îngerii şi demonii din noi.

1 Decembrie – Zi de doliu pentru ei, Zi de sărbătoare pentru noi. Urâtă treabă, dar va trebui să acceptăm şi să învăţăm că se poate trăi şi-aşa, într-o continuă dezbinare, din care răzbat orgolii, frustrări şi ameninţări etnice. Din păcate, se trăieşte prost. Dar se trăieşte...

Dumitru Manolăchescu