Să nu dramatizăm, să nu ne speriem, dar nici s-o lungim cu beția de Sf. Ioan; să rămânem cinici, așa cum trebuie să fie românii mioritici care n-au votat, totuși, PSD. Guvernul Dragnea proaspăt instalat conține o singură certitudine: votul larg majoritar în Parlament, bazat pe cei aproximativ 3 milioane de votanți PSD care au asigurat 45% acestui partid în legislativ, plus „adevărații liberali” (tâmpenia asta nu-i poate aparține decât lui Tăriceanu) aduși cu remorca PSD la „uriașul” scor de 6%. Și o ciudățenie explicită, pe lângă multe altele implicite: Sorin Grindeanu este un premier care vorbește prin gura adevăratului premier, Liviu Dragnea.

Sigur, românii îi iartă totul lui Dragnea atâta vreme cât „guvernul lui” va împărți bunăstare cu nemiluita la toată lumea. Când pomenile vor înceta, când punguța bugetară nu va mai avea bani, oamenii vor începe, poate, să și gândească. Să avem răbdare, să ne bucurăm de creșterile de lefuri și pensii, dar să ne păstrăm realismul: banii pentru pensii și salarii și scutiri de taxe și impozite trebuie să vină de undeva. De unde, dacă nu tot de la buget? Cel mai probabil, banii vor fi luați de la investiții, de la infrastructură, de la tot ce înseamnă dezvoltare și locuri de muncă. Dar poate poporul asta își dorește din moment ce a votat un partid cu asemenea program... De aici două întrebări legitime: 1. Oare guvernul unei țări guvernează doar cum vor alegătorii Partidului Conducător să o facă?! 2. Vom fi atât de buimaci, de rupți de realitate încât să sacrificăm lupta anticorupție în favoarea unei bunăstări iluzorii pe termen scurt, așa cum ne propun liderii Partidului Conducător? Pentru că despre acest troc e vorba: noi vă dăm lefuri și salarii mai mari, voi ne dați voie să ne facem de cap și mai lăsați dracu’ anticorupția aia, că rămâne Țara fără conducători!

Dar să vedem, pe scurt, cu ce oameni se laudă guvernul condus de „umbra lui Dragnea” la Palatul Victoria:

*Marius Dunca, omul care în momentul incendiului de la Colectiv era șef suprem la Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor, a ajuns acum ministru al Tineretului și Sportului. N-a contat deloc faptul că Victor Ponta l-a demis atunci, considerându-l vinovat de tragedia de la Colectiv. Semn că retragerea lui Ponta a fost una strategică, nici el, nici alții din PSD nu s-au considerat vreodată vinovați de moartea și suferința acelor oameni. Au trecut peste „hop” folosindu-se de stângăciile unui guvern de tehnocrați al nimănui și iată-i acum urcându-se, din nou, în copac...

*La Ministerul de Interne a apărut din județul „jupânului de Teleorman”, devenit acum „jupânul României”, o figură total necunoscută: Carmen Dan, fostă secretară de școală la Videle, anonim funcționar de bancă, intrată apoi sub aripa politică protectoare a jupânului Dragnea, mai întâi la Consiliul județean, apoi la Prefectura Teleorman.

*Sevil Shhaideh, cea care jura și acum și cu câțiva ani în urmă credință patriei majoritar ortodoxe cu mâna pe Coran, a fost refuzată ca premier de președintele Iohannis, motiv perfect pentru Dragnea s-o impună vicepremier și stăpână peste două ministere-mamut: cel al Dezvoltării și Ministerul Fondurilor Europene.

*Ministru al Justiției este Florin Iordache, cunoscut parlamentar PSD, autorul din umbră al întregii acțiuni antidemocratice din 2013, cunoscută drept „marțea neagră”, cea care urma să producă legi restrictive pentru procurori, dar și o lege pentru amnistierea unor cunoscuți politicieni pușcăriași condamnați pentru corupție. Omul va avea, acum, la dispoziție un întreg minister și o puternică influență pentru a-și desăvârși opera – în programul de guvernare al PSD cuvântul „corupție” nici nu mai apare, iar asta spune multe! Primul privilegiat al unei imediate legi a amnistiei și grațierii este chiar premierul de facto, președintele PSD Liviu Dragnea, condamnat o dată și posibil a doua oară într-un alt dosar. Urmează toți marii infractori prieteni politici ai PSD, în frunte cu Dan Voiculescu.

Ar fi multe de spus și despre alți miniștri, vom mai vorbi despre fiecare, acum ne limităm la a remarca o evidență: Liviu Dragnea și-a ales în guvern niște anonimi remarcați prin supunere necondiționată față de „jupânul suprem”. Un alt principiu al lui Dragnea în alegerea acestor miniștri a fost să-i dea cu tifla președintelui Iohannis, neputincios în acest moment și, din păcate, și în momentele viitoare (miștourile prezidențiale de ocazie nu-s de ajuns, e nevoie de mult mai multă atitudine). În sfârșit, se vede cu ochiul liber efortul liderilor PSD-ALDE – sprijiniți, la nevoie, și de corupții din PNL, PMP și UDMR – de a speria și stăpâni Justiția, de a impune adoptarea unor hotărâri de guvern și legi care să salveze de pușcărie cohortele de politicieni corupți ascunși sub fustele partidelor aflate la Putere sau în Opoziție.

Asta și-au dorit, oare, românii?! E posibil, iar dacă programul de guvernare al PSD se va pune în practică fără ca România să dea faliment, atunci toată lumea va fi fericită. Până atunci, însă, dați-mi voie să mă tem pentru soarta țării mele în regimul instaurat de atotputernicul Liviu Dragnea. S-ar putea să ne trezim din mahmureală pe la jumătatea anului, când vom constata că e nevoie să ieșim în stradă pentru a apăra Justiția de marile abuzuri ale marilor și micilor politicieni corupți.

Celor care, aidoma mie, nu cred în promisiunile PSD le recomand lecturi din clasici (încercați Caragiale, se potrivește perfect situației), iaurt și multă, foarte multă lămâie: taie greața...

Dumitru Manolăchescu