N-am reușit să nu râd, chiar dacă momentul era mai mult trist și „îngrijorător”. Marți a fost ziua în care niște penibili, însoțind la distanță regulamentară un condamnat penal, s-au prezentat în fața microfonului să spună vorbe în care nici măcar ei și familia lor politică amestecată nu cred. Ideea era că domnii ăștia, pre numele lor CP Tăriceanu, Daniel Constantin zis „ăla micu’” și „marele șef” Liviu Dragnea, au fost luați ca din oală de „sfinxul” de la Cotroceni, un om despre care te-ai bucura să poți spune că-i președintele normal la cap și la trup pe care-l așteptam de multă vreme. Iohannis i-a anunțat, simplu și abrupt, că n-o vrea pe Sevil Shhaideh premier. De ce n-o vrea, nu știe decât el și, probabil, oamenii din serviciile de informații. Din motive care, să zicem, ar putea fi înțelese, președintele nu vrea să ni le spună și nouă.

Bun, noi îl iertăm, dar ce te faci cu orgoliul cât Casa Poporului care dă pe-afară din Liviu Dragnea și amicii lui politici?! Orgoliul ăsta cere niște explicații din partea președintelui Iohannis. Care îi fierbe pe cei trei la foc mic, bazându-ne pe niște prevederi constituționale interpretabile – ca toate legile României, făcute de niște parlamentari ori proști, ori ticăloși, ori și una și alta. Nu se știe ce vor face „corifeii” politicii românești în zilele care urmează, dar cu siguranță lui Iohannis i se coace o năzbâtie prin laboratoarele consilierilor evrei plătiți de PSD.

Poza celor trei de la conferința de presă m-a făcut să râd într-o zi în care chiar n-aveam nici un motiv s-o fac: „trei crai de la răsărit” umblând legănat prin parlament, urmăriți de-o cohortă de ziariști, ridicoli în bățoșenia lor, pozând în victime inocente ale „dictatorului” străin de neam și țară, papistaș oploșit în bogatul și primitorul Ardeal, zgârcitul care a preferat să-și cumpere nu știu câte case decât să crească niște copii, acolo... Vă sună cunoscut, nu?! M-am uitat la cei trei „crai” și, după o criză de râs isteric, m-am înfricoșat subit: ăștia sunt oamenii care se pregătesc să conducă o Românie aflată în derivă morală și instabilitate financiară?! În jurământul lor fals față de țară și popor ar trebui să credem noi?! În vorbele lui Tăriceanu despre „campania de dezinformare și dezintoxicare făcută de Cotroceni”, sau despre „normele de comportament politic care trebuie respectate”?! Cine îi crede pe acești oameni?!

Klaus Iohannis nu-i deloc „sfântul” președinte răbdător și împăciuitor pe care-l așteptau românii după explozivul și conflictualul Băsescu. E înghețat ca un Sfinx, dar nu e nici pe departe „dictator”, omul nu iese din litera Constituției, se teme de vorbe și de interpretarea lor, cred că de-aia și tace atât de mult. Oricum ar fi Iohannis, între el și „craii de la răsărit” care au condus discreționar țara asta după Revoluție n-am cum să aleg altceva decât nedreapta și uneori inexplicabila tăcere prezidențială.

Nu știu dacă astăzi (e miercuri, ora 13,00) vom revedea poza de grup penibilo-penal al viitoarei Puteri PSD-ALDE anunțând un nou premier. Nu voi avea timp să-i privesc și să-i înțeleg, voi fi la înmormântarea unui bun și vechi prieten. Dar un lucru e sigur: oamenii ăștia nu merită încrederea și speranțele pe care prea mulți români și le pun în ei. Orice ar spune și orice ar face ei astăzi, nu vor putea șterge impresia extrem de proastă făcută de: 1. Prima propunere de premier făcută de Dragnea, cea care e pe cale să producă acum un „război” politic între niște farisei orgolioși și mult prea îndrăgostiți de Putere. 2. Lipsa evidentă de comunicare și statut de negociator din partea președintelui Iohannis, care a pierdut o prețioasă ocazie să devină, măcar pentru o oră, un om apropiat de cei care l-au dorit un președinte al tuturor românilor. 3. Reacția disperată, în egală măsură iresponsabilă și neconvingătoare, a celor trei oameni politici care se pregătesc să ne încalece, sau, dacă doriți un șablon, să ne facă viața un Rai străbătut de râuri de lapte și miere. Toate astea mă fac să cred că viața noastră va rămâne agățată la butonierele unor politicieni imorali, hoți, perverși sau proști de-a dreptul.

Dumitru Manolăchescu