Premierul Victor Ponta, slăvit fie-i numele în amintirea cât mai recentă a românilor, nu pierde niciun prilej să se pozeze. Caută cu disperare orice mijloc de propagandă gândită de bietul orgoliu meschin. Cele mai multe poze „trase” de Ponta sunt selfie, şi le face singur fie la Soci, fie acasă la Ghiţă ciobanul, fie cu Dragnea în barcă (tot un fel de selfie, după ce a cerut televiziunilor să-l însoţească), fie cu interpreţii şi susţinătorii României de la Eurovisionul din Danemarca. Ghinion mai peste tot, la Soci i-a terminat pe toţi sportivii români, plus hocheiştii ruşi, pe ciobanul Ghiţă l-a băgat în şomaj mediatic, omul nu şi-a revenit încă după vizita inoportună a premierului, din barca lui Dragnea n-a ieşit decât un „fă” fâsâit, iar la Copenhaga i-a adus pe Paula şi Ovi direct pe locul 12 – onorant pentru o Românie cu un premier voiajor.

E drept, omul călătoreşte. Se duce peste tot unde-i rost de-un vot, de-o imagine, de-un comentariu, de-un sentiment patriotic. O auzeam pe reporteriţa de la Televiziunea Naţională, Liana Stanciu cred că o cheamă, cum se dădea cu capul de toţi pereţii încurajându-i pe posibilii votanţi ai echipei României – votaţi-i pe Paula şi Ovi, „noi nu suntem nişte învinşi”... Sigur că nu suntem, dar, cu siguranţă, una dintre condiţiile succesului românesc ar fi să-l închizi pe premierul Ponta la Ministerul Apărării, unde s-a şi refugiat de frica serviciilor lui Băsescu. Să nu-l mai laşi să iasă o vreme nici măcar în eter, să vezi atunci ce linişte s-ar pogorî peste ţară. Ştiu, îmi veţi spune că şi dacă l-am închide pe Băsescu ar fi linişte, vă dau dreptate, diferenţa este că pe Băsescu oricum nu-l mai ţine vocea mai mult de câteva luni, în vreme ce Ponta devine din ce în ce mai vocal... Este esenţial, credeţi-mă!

...Încep să-i cred pe cei care spun că Victor Ponta e ghinionist. E ora 3 după amiază, e duminică şi încă mai sper ca Ponta să nu ajungă şi la meciul de tenis de la Madrid, unde Simona Halep va lupta cu Maria Şarapova. Victore, te rugăm din suflet, nu te poza şi cu Simona decât după finală, aşteapt-o cu flori pe aeroportul Coandă şi patria îţi va fi recunoscătoare. Sau trimite-i tu un avion, ce mai contează, la câţi bani risipeşti aiurea, un avion pentru Simona ar fi o adevărată lovitură de PR, foarte greu de contestat, de comentat, de acuzat.

Altfel, despre Eurovision – că de-acolo am pornit – numai de bine. Nu înţeleg de ani buni de zile de ce ne mai trimitem reprezentanţi la „concursul” ăsta super geopolitizat, pe care nimeni nu mai dă doi bani. Dar ce să ceri de la o televiziune naţională obedientă, care consumă o groază de fonduri din banii contribuabililor doar pentru a ne arăta ce mari sunt activiştii „gay” de pe planetă şi ce frumoasă e femeia-bărbat cu barbă? Nu era nevoie să dai zeci sau poate chiar sute de mii de euro pentru călătoria în Danemarca a trioului Paula-Ovi-Viorel, puteam afla cât de puternici şi uniţi sunt homo şi transsexualii din ţară şi din lume intrând cu nişte întrebări ieftine în intimitatea unor importante persoane din politica românească. Am fi putut, de pildă, să-i cerem o mână de ajutor în acest sens chiar premierului Victor Ponta, cu siguranţă ne-ar fi sprijinit în realizarea acestui nobil demers. Câte n-o fi văzut omul prin subterane în tinereţea lui pariziană...

Complicate sunt căile Eurovisionului geopolitizat. Îndrăznesc să sper că următoarea călătorie a premierului nostru ghinionist (asta e o marcă PSD, ţin minte nişte titluri de presă din perioada de glorie a lui ghinIon Iliescu) va fi în Rusia, undeva la Kremlin, poate chiar în apropierea vicepremierului Rogozin, s-ar putea să ne poarte noroc...